Interviu sexterapie Radu Leca, probleme de intimitate în cazino (042)
Secretul pe care-l purtăm amândoi — Stigmatul de a fi soția lui
Un interviu autentic despre cum dependența de jocuri de noroc distruge intimitatea de cuplu, despre suferința tăcută, despre drumul spre vindecare și redescoperirea dorinței. Povestea unei femei care a ales să lupte pentru iubirea ei, împreună cu terapeutul de cuplu Radu Leca.
Întrebare: Cum a influențat dependența încrederea în relație și cum s-a reflectat aceasta în viața sexuală?
Răspuns: Încrederea sexuală e diferită de încrederea generală. Poți să crezi că cineva nu te va mai minți, dar să nu poți să te deschizi fizic. Corpul are memoria lui. Amintirile respingerii, ale minciunii, ale absenței sunt stocate în mușchi, în piele, în nervi. Chiar și după ce el s-a schimbat, corpul meu mai tresărea uneori. Terapia ne-a ajutat să lucrăm la această memorie corporală. Am învățat să comunic în pat, să spun ce simt, ce am nevoie. Am învățat că încrederea sexuală se reconstruiește prin experiențe pozitive repetate, nu prin promisiuni.
Întrebare: Cum a început să se manifeste dependența de jocuri de noroc în cuplul dumneavoastră și cum a influențat aceasta viața intimă?
Răspuns: Totul a început inocent, ca o ieșire ocazională cu prietenii. La început, era doar o distracție inofensivă – o seară la cazinou, o miză mică, o adrenalină plăcută. Nu mi-am dat seama când ocazional s-a transformat în obișnuit, iar obișnuitul în compulsiv. În dormitor, primele semne au fost târziile nopțile în care nu mai venea acasă, iar când venea, era absent emoțional. Intimitatea noastră a început să se deterioreze lent, aproape insesizabil la început. Nu mai existau conversații în pat, nu mai exista acel preludiu emoțional care ne lega. El era fizic prezent, dar psihic la mese, calculând probabil următoarea miză sau regretând ultima pierdere.
Întrebare: A existat vreun moment de cotitură care v-a determinat să căutați ajutor specializat în sexterapie?
Răspuns: Momentul de cotitură a fost când am găsit biletul de pariu care ne-ar fi putut costa casa. Am stat în baie și am plâns ore în șir. Nu pentru bani, ci pentru noi. Am realizat că dacă continui așa, nu voi mai avea nimic – nici casă, nici relație, nici pe mine. Am decis că ori se schimbă, ori plec. I-am spus asta. A fost cea mai grea conversație din viața mea. Dar a fost și cea mai necesară. A fost momentul în care am ales mine în locul relației toxice. Și, paradoxal, această alegere a salvat relația.
Întrebare: Cum a evoluat comunicarea în cuplu pe măsură ce dependența de jocuri de noroc s-a agravat?
Răspuns: Comunicarea a devenit un câmp minat. Orice încercare de a discuta despre jocuri de noroc se transforma într-o ceartă. El se închidea, eu mă enervam, și ciclul se repeta. Am învățat să evit subiectul, să-mi înghit cuvintele, să trăiesc cu frica. Dar ceea ce nu vorbeam se acumula. În dormitor, această acumulare exploda sub formă de respingere. Nu mai puteam să mă deschid fizic când eram atât de închisă emoțional. Corpul meu reflecta tăcerea sufletului meu. Nu mai puteam face dragoste cu cineva cu care nu mai puteam vorbi.
Întrebare: Cum ați reușit să mențineți o fațadă de normalitate în fața copiilor, prietenilor și familiei extinse?
Răspuns: Am devenit expertă în minciuni albe. ‘Totul e bine’, ‘Suntem fericiți’, ‘El doar are un hobby’. Spuneam aceste lucruri cu un zâmbet pe care îl exersasem în oglindă. Dar ochii mei trădau totul. Prietenele mele apropiate știau că ceva nu e în regulă, dar nu știau ce. Nu puteam să spun. Rușinea era prea mare. În dormitor, singurătatea era și mai profundă pentru că nimeni nu știa. Eram prinsă într-o închisoare de tăcere, iar cheia era la mine, dar nu puteam s-o folosesc. Terapia a fost cheia care a deschis ușa.
Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-teÎntrebare: Ce strategii ați încercat inițial pentru a rezolva problema, înainte de a apela la terapie?
Răspuns: Am încercat să controlez situația. Îi verificam buzunarele, îi urmăream telefonul, îi controlam cheltuielile. Am crezut că dacă elimin accesul la bani, elimin și problema. Dar dependența găsește mereu o cale. El împrumuta de la prieteni, de la colegi, de la camăți. Controlul meu a devenit o obsesie. Eram epuizată, iar relația noastră devenise un câmp de luptă. În dormitor, acest control se traducea prin tensiune. Nu puteam să mă relaxez, nu puteam să fiu feminină, nu puteam să fiu iubită. Eram un gardian, nu o soție.
Întrebare: Ați observat modificări ale libidoului, ale dorinței sexuale sau ale capacității de a vă bucura de intimitate?
Răspuns: Am observat că și libidoul lui a scăzut. Dependența de jocuri de noroc afectează și funcția sexuală masculină. Stresul, anxietatea, depresia, toate acestea duc la disfuncție erectilă sau la scăderea dorinței. El evita intimitatea, nu doar pentru că era absent emoțional, ci și pentru că fizic nu mai putea. Acest lucru a adăugat o nouă dimensiune de suferință. Mă simțeam nedorită, iar el se simțea insuficient. Dormitorul devenise un loc al eșecurilor – eșec financiar, eșec emoțional, eșec sexual. Era un ciclu vicios din care nu vedeam ieșire.
Întrebare: Ce schimbări ați observat în comportamentul partenerului în dormitor, odată cu escaladarea vizitelor la cazinou?
Răspuns: Dormitorul nostru a devenit un loc al tăcerii. Nu mai existau chicoteli, nu mai existau șoapte, nu mai exista acea intimitate jucăușă care ne definea. El venea târziu, se culca cu spatele la mine, iar eu rămâneam trează, privind tavanul, întrebându-mă unde greșeam. Uneori încercam să-l ating, să inițiez ceva, dar el se încorda sau se îndepărta. Respingerea aceea constantă a erodat încrederea mea în propria feminitate. Am început să mă simt neatractivă, nedorită, abandonată în propriul cămin.
Întrebare: Ce sfaturi ați oferi altor cupluri care se confruntă cu o situație similară?
Răspuns: Aș spune să nu aștepte prea mult. Cu cât aștepți mai mult, cu atât rănile sunt mai adânci. Aș spune să caute terapie cât mai repede. Aș spune să nu se facă vinovați – nici partenerul dependent, nici celălalt. Dependența e o boală, nu un eșec moral. Aș spune să comunice, chiar și când pare imposibil. Aș spune să-și protejeze copiii, dar să nu-i mintă. Aș spune să aibă grijă de ei înșiși, pentru că nu pot da dintr-un pahar gol. Și aș spune să creadă în vindecare. Am văzut cu ochii mei că se poate. Durează, doare, dar se poate.
Întrebare: Cât de mult a afectat situația financiară a familiei dinamica sexuală și emoțională dintre dumneavoastră?
Răspuns: Când contul bancar a ajuns în zona roșie, intimitatea a dispărut complet. Nu mai era vorba doar de lipsa dorinței, ci de supraviețuire. Eram prea obosită, prea speriată, prea furioasă pentru a mai putea simți ceva. El, la rândul lui, era copleșit de rușine și de anxietate, ceea ce îl făcea și mai inaccesibil. Dormitorul nostru devenise un loc de refugiu separat, nu unul de unire. Fiecare dormea pe partea lui, cu gânduri la bani, la datorii, la dezastru. Sexul era ultimul lucru la care ne gândeam, deși, paradoxal, era exact ceea ce ne-ar fi putut apropia.
Acest interviu face parte din seria ‘Probleme de intimitate în cazino’ realizată de terapeutul de cuplu Radu Leca. Dacă te regăsești în această poveste, nu ezita să ceri ajutor. Dependența de jocuri de noroc este o boală, iar vindecarea este posibilă.
