Interviu sexterapie Radu Leca, probleme de intimitate în cazino (003)
Cazinoul a furat mai mult decât bani — Între pat și pasiunea pentru joc
Un interviu autentic despre cum dependența de jocuri de noroc distruge intimitatea de cuplu, despre suferința tăcută, despre drumul spre vindecare și redescoperirea dorinței. Povestea unei femei care a ales să lupte pentru iubirea ei, împreună cu terapeutul de cuplu Radu Leca.
Întrebare: Ați resimțit vreodată resentimente profunde față de partener și cum au influențat acestea contactul fizic?
Răspuns: Am încercat să nu fiu resentimentară. Am încercat să fiu înțelegătoare, să văd boala, nu persoana. Dar resentimentele au crescut oricum, în tăcere. Eram furioasă că mi-a furat anii cei mai buni, furioasă că mi-a furat visele, furioasă că mi-a furat încrederea. În dormitor, aceste resentimente ieșeau la suprafață sub formă de respingere. Nu puteam să-l ating fără să simt furie. Nu puteam să-l privesc fără să văd tot ce pierdusem. Terapia a fost locul unde am putut să spun toate acestea fără să fiu judecată.
Întrebare: Cum ați lucrat la reconstruirea încrederii și ce impact a avut aceasta asupra vieții sexuale?
Răspuns: Încrederea sexuală e diferită. E legată de vulnerabilitate, de abandon, de siguranță. Nu puteam să mă las atinsă dacă nu simțeam siguranță. El a trebuit să creeze această siguranță prin fapte. A trebuit să fie constant, să fie prezent, să fie real. Am început cu mici gesturi – o mână pe umăr, un sărut pe frunte, o îmbrățișare. Am reconstruit pas cu pas. Terapia ne-a dat exerciții – cum să ne atingem fără presiunea sexului, cum să fim intimi fără performanță. Aceste exerciții au fost ciudate la început, dar au funcționat. Încrederea s-a reconstruit prin experiențe pozitive repetate.
Întrebare: Cum a început să se manifeste dependența de jocuri de noroc în cuplul dumneavoastră și cum a influențat aceasta viața intimă?
Răspuns: Prima dată când am realizat că avem o problemă a fost când am găsit un bilet de pariu în buzunarul lui de la sacou. Nu banii m-au deranjat, ci faptul că ascundea asta. În dormitor, impactul a fost imediat: dorința lui a scăzut dramatic. Nu mai iniția contactul intim, iar când o făceam noi, era evident că nu e acolo cu mine. Orgasmul devenise un act mecanic, nu o împărtășire. Simțeam că fac dragoste cu o fantomă, cu cineva care era fizic prezent, dar emoțional la kilometri distanță, la o masă de blackjack.
Întrebare: Ce sfaturi ați oferi altor cupluri care se confruntă cu o situație similară?
Răspuns: Aș sfătui să nu se compare cu alții. Fiecare cuplu e diferit, fiecare dependență e diferită. Aș sfătui să nu asculte pe cei care spun ‘lasă-l’ sau ‘e vina ta’. Nimeni nu știe ce trăiești decât tu. Aș sfătui să găsească un terapeut bun, care să înțeleagă atât dependența, cât și dinamica de cuplu. Aș sfătui să fie răbdători – vindecarea nu e liniară, sunt și recăderi. Aș sfătui să sărbătorească progresele mici. Aș sfătui să nu uite de intimitate – chiar și când pare imposibil, contactul fizic contează. Și aș sfătui să nu renunțe la ei înșiși. Sunteți mai puternici decât credeți.
Întrebare: Ați observat modificări ale libidoului, ale dorinței sexuale sau ale capacității de a vă bucura de intimitate?
Răspuns: Libidoul meu a scăzut dramatic. Nu era doar oboseală sau stres, era ceva mai profund. Corpul meu refuza să răspundă. Nu mai puteam să mă excit, nu mai puteam să am orgasm. Mâinile lui, care odinioară îmi provocau fiori, acum îmi provocau anxietate. Îmi aminteam unde fusese, ce făcuse, cât pierduse. Nu puteam să opresc gândurile. Sexul devenise un act mecanic, pe care îl făceam din obligație, nu din dorință. Am început să evit situațiile care ar putea duce la intimitate. Mă culcam mai devreme, mă prefăceam că dorm. Dorința mea dispăruse, înlocuită de un gol amar.
Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-teÎntrebare: Ați simțit vreodată că sunteți în competiție cu cazinoul pentru atenția și afecțiunea partenerului?
Răspuns: Da, am simțit că sunt în competiție, și am pierdut războiul înainte să încep. Cazinoul îi oferea ceva ce eu nu puteam: iluzia controlului, promisiunea bogăției, adrenalina riscului. Eu îi ofeream iubire, stabilitate, intimitate – dar toate acestea păleau în comparație. În pat, simțeam că sunt o consolare, nu o alegere. Când mă atingea, simțeam că o face mecanic, din obligație, nu din dorință. Cazinoul îi furase nu doar banii, ci și capacitatea de a mă dori. Eram o amintire palidă a ceea ce fusese odată pasiunea noastră.
Întrebare: Ce a însemnat pentru dumneavoastră procesul de terapie de cuplu și cum v-a schimbat perspectiva asupra relației?
Răspuns: Terapia a schimbat perspectiva mea asupra iubirii. Am crezut că iubirea înseamnă să salvezi, să suferi, să sacrifici. Terapeutul m-a învățat că iubirea sănătoasă înseamnă respect, limite, autonomie. Am învățat că pot să-l iubesc fără să mă pierd. Am învățat că iubirea nu înseamnă să accept orice. În dormitor, această nouă perspectivă s-a tradus prin sex ca alegere, nu ca obligație. Am învățat să spun ce vreau, ce nu vreau, ce am nevoie. Am învățat că plăcerea mea contează. Terapia mi-a redat vocea și dorința.
Întrebare: Cum arată acum relația dumneavoastră, după parcurgerea procesului terapeutic, și ce speranțe aveți pentru viitor?
Răspuns: Relația noastră acum e construită pe o fundație nouă – una de adevăr, nu de iluzie. Am învățat să comunicăm, să ne respectăm, să ne iubim fără să ne pierdem. În dormitor, am redescoperit plăcerea. Am redescoperit ce înseamnă să fii dorit, să fii atins cu intenție, să faci dragoste cu cineva care e prezent. Speranța mea e că vom continua să lucrăm la noi. Că nu vom deveni comozi. Că vom rămâne vigilenți. Sper ca povestea noastră să arate că dragostea poate supraviețui chiar și celor mai grele încercări.
Întrebare: Cum descrieți starea de spirit din dormitor în perioada de vârf a dependenței?
Răspuns: Era un deșert emoțional. Patul era mare, dar distanța dintre noi era și mai mare. Uneori mă trezeam și nu știam dacă e acasă sau nu. Când era, simțeam prezența lui ca pe o povară. Când nu era, simțeam absența ca pe o rană deschisă. Nu mai exista varianta bună. Sexul era inexistent sau mecanic. Nu mai existau îmbrățișări de noapte, nu mai existau șoapte, nu mai exista acea intimitate tăcută care ne lega. Dormitorul reflecta starea sufletului nostru – gol, rece, abandonat.
Întrebare: Cum a influențat dependența încrederea în relație și cum s-a reflectat aceasta în viața sexuală?
Răspuns: Încrederea sexuală e diferită de încrederea generală. Poți să crezi că cineva nu te va mai minți, dar să nu poți să te deschizi fizic. Corpul are memoria lui. Amintirile respingerii, ale minciunii, ale absenței sunt stocate în mușchi, în piele, în nervi. Chiar și după ce el s-a schimbat, corpul meu mai tresărea uneori. Terapia ne-a ajutat să lucrăm la această memorie corporală. Am învățat să comunic în pat, să spun ce simt, ce am nevoie. Am învățat că încrederea sexuală se reconstruiește prin experiențe pozitive repetate, nu prin promisiuni.
Acest interviu face parte din seria ‘Probleme de intimitate în cazino’ realizată de terapeutul de cuplu Radu Leca. Dacă te regăsești în această poveste, nu ezita să ceri ajutor. Dependența de jocuri de noroc este o boală, iar vindecarea este posibilă.
