Interviu concret Radu Leca, despre dependența de cazino (81)
Rușinea pe care o împărțiți amândoi
Interviu realizat de redacție cu Radu Leca, psihoterapeut specializat în dependențe comportamentale și terapie de cuplu.
În această serie de interviuri dedicate impactului jocurilor de noroc asupra familiei, Radu Leca oferă perspective concrete, bazate pe ani de experiență clinică, despre cum dependența de cazino distruge încet, dar sigur, fundamentele unei relații sănătoase. Fiecare episod explorează o fațetă diferită a acestei drame tăcute care afectează mii de cupluri din România.
Întrebarea 1
Cum procesăm rușinea pe care o împărțim cu partenerul dependent?
Radu Leca: Rușinea în cuplurile afectate de gambling este o emoție dublă și paralizantă. Dependentul se simte rușinat de pierderi și de lipsa de control, iar partenerul se simte rușinat de situația în care a ajuns familia. Această rușine dublă creează un zid de tăcere care împiedică vindecarea. Procesarea rușinii începe cu recunoașterea că ea nu aparține partenerului neaddict. Tu nu ești responsabil pentru acțiunile partenerului tău. Terapia și grupurile de suport oferă spațiul sigur necesar pentru a lucra cu această emoție profundă.
Întrebarea 2
De ce furia devine combustibil salvator uneori?
Radu Leca: Furia devine combustibil salvator atunci când este canalizată constructiv. Mulți parteneri neaddict își reprimă furia de teamă să nu fie considerați răi sau de teamă de reacția dependentului. Însă furia reprimată se transformă în depresie, anxietate sau boli fizice. Furia sănătoasă este un semnal că o limită a fost încălcată, că o nevoie nu a fost împlinită. Când este exprimată clar și fără agresivitate, furia poate deveni motorul schimbării – atât pentru partener, cât și pentru dependent.
Întrebarea 3
Cum gestionăm anxietatea care ne trezește noaptea?
Radu Leca: Anxietatea care ne trezește noaptea este un simptom al traumei cronice la care este supus partenerul neaddict. Corpul rămâne într-o stare de alertă constantă, așteptând următoarea criză. Această hipervigilență duce la insomnie, probleme digestive, dureri de cap și epuizare. Este esențial să recunoaștem că aceste simptome sunt reale și necesită tratament. Tehnici de relaxare, terapie și, uneori, medicație pot ajuta la gestionarea anxietății. Somnul este fundamental pentru recuperare – fără el, nu putem lua decizii clare.
Întrebarea 4
Există speranță când totul pare pierdut?
Radu Leca: Speranța există chiar și atunci când totul pare pierdut, dar trebuie să fie speranță realistă, nu iluzorie. Speranța iluzorie este credința că dependentul se va schimba fără ajutor profesional, doar pentru că îl iubești tu suficient. Speranța realistă este credința că recuperarea este posibilă, dar necesită angajamentul autentic al dependentului, terapie specializată și timp. Partenerul neaddict trebuie să învețe să distingă între aceste două tipuri de speranță și să investească în cea realistă.
Întrebarea 5
Cum facem față vinovăției de a nu fi suficient?
Radu Leca: Vinovăția de a nu fi suficient este o povară pe care partenerul neaddict și-o asumă nejustificat. Crede că dacă ar fi fost o soție mai bună, un soț mai înțelegător sau un părinte mai prezent, dependentul nu ar fi ajuns aici. Această credință este profund eronată. Dependența este o boală complexă, cu cauze biologice, psihologice și sociale. Niciun partener nu poate cauza sau vindeca dependența. Eliberarea de această vinovăție este esențială pentru recuperarea proprie.
Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-teÎntrebarea 6
Ce facem cu tristețea ascunsă după fiecare noapte?
Radu Leca: Tristețea ascunsă după fiecare noapte este emoția pe care mulți parteneri o poartă în tăcere. Este tristețea pentru relația care ar fi putut fi, pentru visurile distruse, pentru inocența pierdută. Această tristețe merită să fie recunoscută și procesată, nu ignorată. Jurnalul, terapia și arta pot fi căi de exprimare a acestei tristeți. A plânge nu este semn de slăbiciune, ci de umanitate. Fiecare lacrimă este un pas spre vindecare.
Întrebarea 7
Cum transformăm emoțiile reprimate în acțiune constructivă?
Radu Leca: Emoțiile reprimate explodează inevitabil, de obicei într-un moment nepotrivit. Partenerul neaddict care își înghite emoțiile pentru a menține pacea ajunge să aibă ieșiri necontrolate – plâns inexplicabil, atacuri de panică sau explozii de furie. Aceste explozii sunt corpul care spune ‘destul’. Este mult mai sănătos să exprimăm emoțiile constant, în doze mici, decât să le acumulăm până la punctul de rupere. Terapia oferă un spațiu sigur pentru această exprimare regulată.
Întrebarea 8
De ce iubirea se amestecă cu teama în astfel de relații?
Radu Leca: Iubirea se amestecă cu teama în astfel de relații, creând un cocktail emoțional toxic. Partenerul neaddict iubește dependentul, dar se teme de el în același timp. Se teme de următoarea criză, de următoarea minciună, de următoarea pierdere financiară. Această teamă constantă erodează fundația iubirii. Relația devine una bazată pe anxietate, nu pe siguranță. Recunoașterea acestei dinamici este primul pas spre schimbare. Iubirea adevărată nu ar trebui să fie însoțită de frică constantă.
Întrebarea 9
Cum ne vindecăm inima rănită de trădare?
Radu Leca: Vindecarea inimii rănite de trădare este un proces lung și non-liniar. Trădarea în contextul dependenței nu este doar financiară, ci emoțională – dependentul a ales cazinoul în detrimentul familiei. Această trădare produce o rană profundă în încredere. Vindecarea necesită timp, terapie și, adesea, distanță fizică și emoțională. Iertarea este posibilă, dar nu trebuie forțată. Ea vine natural atunci când partenerul neaddict și-a procesat propria durere și și-a recăpătat puterea.
Întrebarea 10
Ce se întâmplă când speranța moare în tăcere?
Radu Leca: Când speranța moare în tăcere, partenerul neaddict intră într-o stare de depresie profundă. Acesta este momentul în care realizează că nimic nu se va schimba, că toate promisiunile au fost deșarte. Este un moment dureros, dar și de eliberare. Moartea speranței iluzorii deschide spațiul pentru acțiune reală. Partenerul poate lua decizii clare, poate stabili limite ferme și poate începe să își reconstruiască viața. Din cenușa speranței moarte se poate naște o nouă viață, autentică și liberă.
Concluzie
Radu Leca încheie cu un mesaj de speranță și realism: „Dependența de jocuri de noroc este o boală gravă, dar tratabilă. Cu toate acestea, recuperarea nu se produce în tăcere și nici prin iubire necondiționată. Ea necesită tratament specializat, limite clare, și angajamentul autentic al ambelor părți. Partenerul neaddict are dreptul și responsabilitatea de a se proteja, de a căuta ajutor, și de a lua decizii informate. Nu ești singur în această luptă, și nu este vina ta. Primul pas este să vorbești.”
Acest interviu face parte din seria „Interviu concret Radu Leca, despre dependența de cazino” și este oferit cu scop educațional. Pentru ajutor imediat, contactați un specialist în dependențe sau apelați linia de urgență.
