Interviu concret Radu Leca, despre dependența de cazino (62)
Dialogul despre bani și rușine
Interviu realizat de redacție cu Radu Leca, psihoterapeut specializat în dependențe comportamentale și terapie de cuplu.
În această serie de interviuri dedicate impactului jocurilor de noroc asupra familiei, Radu Leca oferă perspective concrete, bazate pe ani de experiență clinică, despre cum dependența de cazino distruge încet, dar sigur, fundamentele unei relații sănătoase. Fiecare episod explorează o fațetă diferită a acestei drame tăcute care afectează mii de cupluri din România.
Întrebarea 1
De ce tăcerea devine complicitate în astfel de relații?
Radu Leca: Tăcerea devine complicitate atunci când partenerul neaddict știe despre dependență, dar alege să nu vorbească. Această tăcere poate veni din rușine, din frică de confruntare sau din speranța că problema se va rezolva de la sine. Însă tăcerea nu face decât să permită dependenței să crească nestingherită. Fiecare zi de tăcere este o zi în care dependentul crede că comportamentul său este acceptabil. Complicitatea tăcută este la fel de dăunătoare ca dependența însăși.
Întrebarea 2
Ce strategii de comunicare funcționează cu un jucător în negare?
Radu Leca: Comunicarea cu un jucător în negare necesită răbdare, strategie și, adesea, intervenție profesională. Negarea este un mecanism de apărare puternic, iar confruntarea directă o poate întări. Tehnica ‘intervenției motivate’ este eficientă – în loc să acuzi, pui întrebări deschise care îl fac pe dependent să reflecteze asupra consecințelor comportamentului său. De exemplu, ‘cum crezi că se simt copiii când nu știm dacă vom avea bani de mâncare?’ Această abordare îl implică în propriul proces de conștientizare.
Întrebarea 3
Cum ascultăm fără a judeca, dar fără a tolera?
Radu Leca: Ascultarea fără judecată, dar fără toleranță, este o abilitate rafinată. Înseamnă să oferi spațiu emoțional dependentului pentru a-și exprima sentimentele, fără a-i valida comportamentele distructive. Poți spune ‘înțeleg că te simți copleșit și că jocul îți oferă o evadare, dar nu pot accepta să pierzi banii familiei’. Această abordare recunoaște umanitatea dependentului, dar menține limitele clare. Este o cale de mijloc între respingere și acceptare necondiționată.
Întrebarea 4
Există momente când cuvintele nu mai sunt suficiente?
Radu Leca: Există momente când cuvintele nu mai sunt suficiente – când dependentul a trecut de punctul în care dialogul mai poate produce schimbare. Aceste momente sunt semnalate de: refuzul categoric de a recunoaște problema, comportament agresiv, pierderi financiare catastrofale sau pericol pentru siguranța fizică. În aceste cazuri, acțiunea devine necesară: separare, intervenție profesională sau, în cazuri extreme, măsuri legale. Cuvintele au limite, iar recunoașterea acestor limite este un act de maturitate.
Întrebarea 5
Cum vorbim despre bani și rușine în cuplu?
Radu Leca: Discuția despre bani și rușine este una dintre cele mai sensibile. Rușinea este emoția centrală a dependenței – dependentul se simte rușinat de pierderi, iar partenerul se simte rușinat de situație. Această rușine dublă creează un zid de tăcere. Pentru a sparge acest zid, este necesar să normalizăm conversația despre bani, să o facem obișnuită și non-judicativă. Terapia de cuplu poate oferi un spațiu sigur pentru aceste discuții, unde ambele părți se simt auzite și validate.
Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-teÎntrebarea 6
De ce confruntarea directă nu funcționează întotdeauna?
Radu Leca: Confruntarea directă nu funcționează întotdeauna deoarece activează mecanismele de apărare ale dependentului. Atunci când este atacat, dependentul intră în modul ‘luptă sau fugă’ – fie devine agresiv, fie se retrage. O abordare mai eficientă este confruntarea indirectă, prin exprimarea impactului comportamentului asupra ta și a familiei. Aceasta îl face pe dependent să vadă consecințele reale ale acțiunilor sale, fără a se simți atacat și fără a se închide.
Întrebarea 7
Cum folosim dialogul pentru a rupe cercul vicios?
Radu Leca: Dialogul rupe cercul vicios atunci când este susținut de acțiune. Vorbitul fără fapte este doar zgomot. Pentru ca dialogul să fie eficient, trebuie să fie însoțit de: stabilirea de limite clare, consecințe predictibile, sprijin profesional și angajamentul ambelor părți de a lucra la relație. Dialogul trebuie să devină o practică regulată, nu doar o conversație ocazională. Cuplurile care reușesc să comunice deschis au șanse semnificativ mai mari de recuperare.
Întrebarea 8
Ce facem când adevărul doare prea tare?
Radu Leca: Când adevărul doare prea tare, este important să avem un sistem de suport extern. Partenerul neaddict nu ar trebui să poarte această povară singur. Terapia individuală, grupurile de suport și prietenii de încredere oferă spațiul necesar pentru a procesa emoțiile intense. Adevărul despre dependență este dureros, dar ascunderea lui este și mai distructivă. Procesarea durerii într-un mediu sigur permite transformarea ei în acțiune constructivă.
Întrebarea 9
Cum comunicăm nevoile noastre fără a fi acuzați?
Radu Leca: Comunicarea nevoilor fără a fi acuzați este o abilitate care se învață. Mulți parteneri neaddict evită să își exprime nevoile de teamă să nu fie considerați egoiști sau pretențioși. Însă nevoile sunt legitime și merită să fie auzite. Tehnica ‘cererilor clare’ este utilă: ‘am nevoie de transparență financiară pentru a mă simți în siguranță’ este mai eficient decât ‘nu mai vreau să-mi ascunzi nimic’. Exprimarea nevoilor în termeni pozitivi, nu negativi, deschide uși.
Întrebarea 10
Cum abordăm conversația despre dependență fără a-l închide pe partener?
Radu Leca: Conversația despre dependență este una dintre cele mai dificile discuții pe care le poate avea un cuplu. Abordarea corectă implică alegerea momentului potrivit – niciodată în mijlocul unei crize sau când partenerul este sub influența emoțiilor puternice. Folosirea limbajului non-violent este esențială: exprimarea propriilor sentimente și nevoi fără a-l acuza. De exemplu, ‘mă simt îngrijorat când nu știu unde sunt banii’ este mai eficient decât ‘tu ești un mincinos’. Scopul este deschiderea, nu închiderea.
Concluzie
Radu Leca încheie cu un mesaj de speranță și realism: „Dependența de jocuri de noroc este o boală gravă, dar tratabilă. Cu toate acestea, recuperarea nu se produce în tăcere și nici prin iubire necondiționată. Ea necesită tratament specializat, limite clare, și angajamentul autentic al ambelor părți. Partenerul neaddict are dreptul și responsabilitatea de a se proteja, de a căuta ajutor, și de a lua decizii informate. Nu ești singur în această luptă, și nu este vina ta. Primul pas este să vorbești.”
Acest interviu face parte din seria „Interviu concret Radu Leca, despre dependența de cazino” și este oferit cu scop educațional. Pentru ajutor imediat, contactați un specialist în dependențe sau apelați linia de urgență.
