Interviu concret Radu Leca, despre dependența de cazino (26)
Când devii complicele dependenței lui
Interviu realizat de redacție cu Radu Leca, psihoterapeut specializat în dependențe comportamentale și terapie de cuplu.
În această serie de interviuri dedicate impactului jocurilor de noroc asupra familiei, Radu Leca oferă perspective concrete, bazate pe ani de experiență clinică, despre cum dependența de cazino distruge încet, dar sigur, fundamentele unei relații sănătoase. Fiecare episod explorează o fațetă diferită a acestei drame tăcute care afectează mii de cupluri din România.
Întrebarea 1
Ce preț plătim când ne sacrificăm pentru partenerul dependent?
Radu Leca: Prețul plătit de partenerul codependent este imens și multifațetat. Pierde ani din viață încercând să gestioneze o situație imposibilă, își sacrifică cariera, prieteniile, hobby-urile și propria sănătate fizică și mentală. Trăiește într-o stare constantă de stres și anxietate, așteptând următoarea criză. Pierde încrederea în sine și în propria capacitate de a lua decizii. Cel mai dureros preț este însă pierderea identității – devine atât de absorbit de viața dependentului, încât uită cine este el însuși.
Întrebarea 2
De ce ne este frică să renunțăm la rolul de salvator?
Radu Leca: Frica de a renunța la rolul de salvator este adânc înrădăcinată în identitatea codependentului. Dacă nu mai este salvatorul, cine este? Această întrebare existentială provoacă o anxietate profundă. De asemenea, există frica de singurătate, frica de eșecul relației și frica de judecata socială. Partenerul codependent trebuie să înțeleagă că renunțarea la rolul de salvator nu înseamnă renunțarea la iubire, ci renunțarea la o dinamică disfuncțională care distruge ambele părți.
Întrebarea 3
Cum ne recăpătăm identitatea dincolo de relația toxică?
Radu Leca: Recăpătarea identității începe cu reconectarea la sine. Acest proces implică redescoperirea hobby-urilor, a prietenilor și a pasiunilor abandonate. Terapia individuală este esențială, deoarece ajută la deconstruirea credințelor eronate despre iubire și sacrificiu. Grupurile de suport oferă validare și înțelegere, arătând că nu este singur în această luptă. Pas cu pas, partenerul începe să își reconstruiască viața proprie, independentă de starea emoțională a dependentului.
Întrebarea 4
Ce se întâmplă când nu mai putem salva pe nimeni?
Radu Leca: Momentul în care realizezi că nu mai poți salva pe nimeni este un moment de eliberare paradoxală. Eliberarea vine din acceptarea limitelor proprii și din recunoașterea că fiecare adult este responsabil pentru propriile alegeri. Acest lucru nu înseamnă că nu îl iubești sau că nu îți pasă, ci că înțelegi că iubirea adevărată nu înseamnă să preiei responsabilitatea pentru viața altcuiva. Este un moment de maturitate emoțională care deschide calea către vindecare pentru ambele părți.
Întrebarea 5
Cum transformăm compasiunea în slăbiciune fără să ne dăm seama?
Radu Leca: Compasiunea devine slăbiciune atunci când este deconectată de limite sănătoase. A fi compasionat nu înseamnă a tolera comportamente distructive. Compasiunea adevărată înseamnă să vezi suferința celuilalt, dar să nu îi permiți să te tragă în jos. Înseamnă să îi oferi sprijin pentru recuperare, nu pentru dependență. Partenerul codependent trebuie să învețe să spună ‘te iubesc, dar nu pot accepta acest comportament’ și să susțină acțiuni concrete de schimbare, nu doar intenții.
Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-teÎntrebarea 6
Ce este codependența și cum se manifestă în relația cu un dependent?
Radu Leca: Codependența este o tulburare de relaționare în care individul își derivă stima de sine și identitatea din grija față de o altă persoană. În contextul dependenței de gambling, partenerul neaddict devine obsedat de comportamentul dependentului, trăind într-o stare constantă de alertă. Viața sa gravitează în jurul încercărilor de a controla, repara sau salva partenerul. Această dinamică este la fel de distructivă ca dependența însăși, deoarece împiedică ambele părți să se confrunte cu realitatea și să caute ajutor specializat.
Întrebarea 7
De ce simțim nevoia irațională de a-l salva pe partener?
Radu Leca: Nevoia irațională de a salva partenerul vine adesea din copilărie, din experiențe în care am învățat că dragostea înseamnă sacrificiu și că valoarea noastră depinde de cât de mult dăm celorlalți. Partenerul codependent crede, la nivel inconștient, că dacă reușește să-l salveze pe dependent, va dovedi că este demn de iubire. Această credință este profund eronată, deoarece responsabilitatea recuperării aparține exclusiv dependentului. Nimeni nu poate salva pe altcineva care nu dorește să fie salvat.
Întrebarea 8
Cum ne transformăm din iubiți în părinți ai partenerului dependent?
Radu Leca: Transformarea din iubit în părinte al partenerului dependent este un proces lent și insidios. La început, partenerul neaddict îl ajută cu plățile, apoi începe să îi verifice telefonul, să îi urmărească mișcările și să ia decizii în locul lui. Această infantilizare pare necesară pentru a preveni dezastre, dar de fapt întărește dependența. Dependentul își pierde responsabilitatea și autonomia, iar partenerul se epuizează încercând să gestioneze o viață care nu îi aparține. Relația devine una părinte-copil, nu de parteneri egali.
Întrebarea 9
Există o diferență între a susține și a salva pe cineva?
Radu Leca: Diferența dintre a susține și a salva este fundamentală. Susținerea înseamnă să fii alături de cineva care își asumă responsabilitatea pentru propria vindecare, oferindu-i empatie și încurajare. Salvarea înseamnă să preiei tu responsabilitatea pentru acțiunile și consecințele lui, să îi plătești datoriile, să îi ascunzi greșelile și să îi gestionezi viața. Susținerea împuternicește, salvarea dezactivează. Partenerul codependent trebuie să învețe această diferență crucială pentru a-și recăpăta sănătatea emoțională.
Întrebarea 10
Cum recunoaștem că am devenit complicele dependenței?
Radu Leca: Recunoașterea faptului că am devenit complicele dependenței este un moment dureros, dar necesar. Complictatea nu înseamnă neapărat că aprobăm comportamentul, ci că prin toleranța noastră, prin acceptarea minciunilor și prin acoperirea greșelilor, permitem dependenței să continue. Fiecare dată când îi plătim datoriile, fiecare dată când îi acoperim absențele, fiecare dată când acceptăm promisiuni neonorate, suntem complici. Recunoașterea acestui fapt nu este despre vinovăție, ci despre responsabilitate și puterea de a schimba dinamica.
Concluzie
Radu Leca încheie cu un mesaj de speranță și realism: „Dependența de jocuri de noroc este o boală gravă, dar tratabilă. Cu toate acestea, recuperarea nu se produce în tăcere și nici prin iubire necondiționată. Ea necesită tratament specializat, limite clare, și angajamentul autentic al ambelor părți. Partenerul neaddict are dreptul și responsabilitatea de a se proteja, de a căuta ajutor, și de a lua decizii informate. Nu ești singur în această luptă, și nu este vina ta. Primul pas este să vorbești.”
Acest interviu face parte din seria „Interviu concret Radu Leca, despre dependența de cazino” și este oferit cu scop educațional. Pentru ajutor imediat, contactați un specialist în dependențe sau apelați linia de urgență.
