Capitolul 45: Narcisismul amantului: a fi dorit ca dovadă de existență

Există bărbați pentru care a fi dorit nu e o plăcere, ci o necesitate. Fără privirea admirativă a unei femei, se simt goi, mici, aproape inexistenți. Cu ea, se simt puternici, speciali, vii. Pentru acești bărbați, aventura nu e despre iubire, ci despre confirmare: o dovadă că încă mai contează. Capitolul de față explică, pe înțelesul tuturor, narcisismul amantului: ce este narcisismul, cum se manifestă în relațiile extraconjugale, de ce acești bărbați sunt atât de fascinanți la început și atât de greu de iubit pe termen lung și, mai ales, cum își poate proteja o femeie inima atunci când îl întâlnește.

Ce este, de fapt, narcisismul

Cuvântul vine de la Narcis, tânărul din mitologia greacă îndrăgostit de propria imagine reflectată în apă. În limbajul de zi cu zi, „narcisist” a devenit o etichetă pentru orice om egoist. În psihologie, termenul are un sens mai precis. Narcisismul descrie un mod de a-ți regla stima de sine: persoana narcisică are nevoie constantă de admirație din afară pentru a se simți valoroasă, pentru că, înăuntru, sentimentul propriei valori e fragil.

Paradoxul narcisismului e acesta: în exterior, persoana pare foarte sigură pe ea, chiar arogantă. În interior, se teme permanent că nu e suficientă. Psihanalistul Otto Kernberg a descris această structură ca pe un sine grandios construit pentru a acoperi un sentiment profund de gol și de neajutorare. Admirația celorlalți e combustibilul care menține sinele grandios în funcțiune.

Două fețe ale narcisismului

Psihologul Mitja Back și colaboratorii săi au arătat că narcisismul are două componente diferite. Prima e admirația: dorința de a fi văzut ca special, care produce farmec, încredere și seducție. A doua e rivalitatea: dorința de a te apăra de oricine îți amenință imaginea, care produce răceală, critică și agresivitate.

În relațiile extraconjugale, aceste două fețe apar foarte clar, dar în momente diferite. La început, bărbatul narcisic e în modul admirație: fermecător, generos, atent, plin de complimente. Mai târziu, când femeia începe să aibă nevoi proprii, să-l critice sau să-i ceară ceva, intră în modul rivalitate: se retrage, devine rece, o face să se simtă vinovată sau neînsemnată.

De ce narcisicii sunt atât de atrăgători

Psihologul Keith Campbell a studiat felul în care narcisismul influențează relațiile romantice. A descoperit că persoanele cu trăsături narcisice sunt, de obicei, foarte atractive la început. Sunt încrezătoare, carismatice, îngrijite, știu să facă o impresie bună. Problemele apar în timp. Campbell și Craig Foster au arătat că narcisicii au un angajament mai scăzut în relații, în parte pentru că sunt mereu atenți la alternative mai bune. Ei nu caută un partener, ci un partener care să le crească prestigiul.

Campbell a folosit o metaforă memorabilă: relația cu un narcisic seamănă cu o prăjitură cu ciocolată. Prima bucată e delicioasă. A doua e încă bună. Dar dacă mănânci prea mult, începi să te simți rău.

Aventura ca oglindă narcisică

Pentru bărbatul narcisic, căsnicia de lungă durată devine, inevitabil, o problemă. Soția îl cunoaște prea bine. A văzut eșecurile, slăbiciunile, fricile. Nu mai poate fi impresionată. Admirația ei, dacă mai există, e realistă, nu oarbă. Pentru un om care are nevoie de admirație oarbă, asta e insuportabil.

O femeie nouă e o oglindă curată. Nu îi cunoaște trecutul, nu i-a văzut eșecurile, îl privește cu entuziasm. Bărbatul narcisic se vede în ochii ei exact așa cum vrea să fie: puternic, interesant, special. Iar cu cât femeia e mai tânără, mai frumoasă sau mai admirată de alții, cu atât crește prestigiul pe care el îl simte. Amanta devine, pentru el, un trofeu care îi confirmă valoarea.

Ce se întâmplă cu femeia

Femeia aflată lângă un bărbat narcisic trăiește, de obicei, trei etape. Prima e idealizarea: el o pune pe un piedestal, o copleșește cu atenție, o face să se simtă cea mai specială femeie din lume. A doua e devalorizarea: când ea devine reală, cu nevoi și defecte, el începe să o critice, să o compare, să se retragă. A treia e, adesea, abandonul: el pleacă sau se întoarce acasă, uneori brusc, uneori spre o altă femeie care îi oferă din nou admirație nealterată.

Femeile care trec prin acest ciclu sunt adesea confuze. Nu înțeleg cum bărbatul care le idolatriza a putut deveni atât de rece. Se întreabă ce au greșit. Răspunsul e simplu și dureros: nu au greșit nimic. Au devenit doar umane, iar bărbatul narcisic nu poate iubi un om, ci doar o oglindă.

Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-te

Semnele unui bărbat narcisic

Vorbește mult despre el. Conversațiile se întorc mereu la realizările, problemele și planurile lui.

Are nevoie de complimente constante. Dacă nu primește admirație, devine iritat sau trist.

Nu suportă critica. Chiar și o observație blândă îl rănește profund și reacționează cu răceală sau atac.

Își descrie soția doar negativ. Ea nu îl înțelege, nu îl apreciază, nu îl merită. Rareori spune ceva despre propria contribuție la probleme.

Are o istorie de idealizări și dezamăgiri. Prietenii, colegii, femeile din trecut au fost, pe rând, minunați, apoi dezamăgitori.

Pe înțelesul tuturor

Imaginează-ți un om care are în suflet un balon care se dezumflă constant. Ca să nu se simtă gol, are nevoie ca alții să sufle mereu aer în el, prin admirație, complimente, dorință. La început, femeia nouă suflă cu entuziasm, iar balonul se umflă frumos. Dar balonul are o gaură. Oricât ai sufla, aerul iese. Când femeia obosește, bărbatul caută pe altcineva care să sufle. Nu e vina celei care a obosit. Gaura era acolo dinainte.

Un caz din cabinet

Larisa, 31 de ani, a venit la terapie după o relație de un an cu Sergiu, un manager căsătorit de 46 de ani. Mi-a descris primele luni ca pe „un film”: flori, cine, mesaje la miezul nopții, declarații că ea e „singura care îl înțelege”. Apoi, treptat, totul s-a schimbat. Sergiu a devenit critic: hainele ei nu erau potrivite, prietenii ei erau „simpli”, întrebările ei erau „pretențioase”. Larisa a încercat din răsputeri să redevină femeia de la început. Într-o zi, a aflat că Sergiu începuse să-i scrie unei stagiare. „Ce am greșit?”, m-a întrebat. Am lucrat mult pe această întrebare, până când Larisa a putut să o înlocuiască cu alta: „De ce am crezut că valoarea mea depinde de privirea lui?” Acolo a început vindecarea.

Cum te protejezi

Atenție la idealizarea rapidă: un bărbat care te declară „femeia vieții lui” după câteva săptămâni nu te cunoaște. Iubește o imagine.

Testează reacția la limite: spune „nu” la ceva mic și observă cum reacționează.

Păstrează-ți sursele de valoare: prietenii, profesia, pasiunile. Nu lăsa ca o singură privire să-ți definească valoarea.

Nu încerca să-l vindeci: narcisismul se poate ameliora doar prin muncă personală, de obicei în terapie, și doar dacă el o dorește.