Capitolul 44: Căutarea mamei: regresia din dormitorul conjugal

„O iubesc pe soția mea, dar nu o mai doresc.” Este una dintre cele mai frecvente confesiuni ale bărbaților care ajung la terapie după o relație extraconjugală. Iubirea a rămas, tandrețea a rămas, respectul a rămas, dar dorința a dispărut. Mai ales după ce soția a devenit mamă. Bărbatul se simte vinovat, confuz, uneori chiar rușinat. Nu înțelege de ce femeia pe care o prețuiește cel mai mult a încetat să-l atragă, în timp ce o femeie aproape necunoscută îl aprinde instantaneu. Capitolul de față explică un mecanism psihologic vechi și foarte răspândit: regresia din dormitorul conjugal, adică momentul în care bărbatul începe, fără să-și dea seama, să vadă în soție o mamă, iar în amantă o amantă.

Despărțirea dintre iubire și dorință

Sigmund Freud a scris, în 1912, un eseu cu un titlu greu: „Despre cea mai generală înjosire a vieții amoroase”. În el descria bărbați care nu pot dori femeile pe care le iubesc și nu pot iubi femeile pe care le doresc. „Unde iubesc, nu doresc, iar unde doresc, nu pot iubi”, scria Freud. Fenomenul a primit, mai târziu, numele de complexul Madona-prostituată: împărțirea femeilor în două categorii, cele pure, care trebuie respectate, și cele senzuale, care pot fi dorite.

Explicat simplu, mecanismul arată așa: în mintea unor bărbați, imaginea femeii respectabile, protectoare, care are grijă de casă și de copii seamănă prea mult cu imaginea mamei. Iar dorința sexuală față de mamă e, pentru orice om sănătos, interzisă. Astfel, cu cât soția devine mai „maternă”, cu atât dorința bărbatului se blochează. Dorința nu dispare, ci se mută spre o femeie care nu are nimic matern în ea.

Ce spune cercetarea modernă

Ideea lui Freud a fost multă vreme considerată o speculație. Dar cercetări recente i-au găsit o confirmare parțială. Un studiu publicat în 2018 de psihologa Orly Bareket și colaboratorii săi a arătat că bărbații care percep grija maternă și sexualitatea femeii ca fiind incompatibile raportează o satisfacție mai scăzută în relație. Cu alte cuvinte, bărbații care nu pot vedea în aceeași femeie și mamă, și iubită sunt mai nefericiți în cuplu.

Terapeuta Esther Perel a descris același paradox din alt unghi: dorința are nevoie de distanță, de mister, de o anumită separare, în timp ce iubirea caută apropiere, siguranță, familiaritate. Când viața de cuplu devine numai grijă, rutină și responsabilitate, spațiul în care dorința respiră se închide.

Momentul în care soția devine „mamă”

Mulți bărbați pot indica momentul în care dorința față de soție a început să scadă: nașterea primului copil. E un moment de transformare profundă. Corpul soției se schimbă, timpul ei e absorbit de copil, energia ei se îndreaptă spre altcineva. Pentru unii bărbați, asta produce o adevărată criză. Femeia care era iubita lor devine, peste noapte, o mamă. Iar bărbatul se trezește, inconștient, în poziția unui frate mai mare, gelos pe noul venit și, în același timp, intimidat de noua ei identitate.

Un alt aspect e mai subtil. În multe căsnicii, soția preia, treptat, și rolul de mamă pentru soț: îi amintește de programări la medic, îi cumpără haine, îi organizează viața, îl ceartă când întârzie. Bărbatul acceptă, uneori chiar caută, această grijă. Dar plătește un preț: o femeie care îți spune să-ți iei fularul nu mai e o femeie pe care o dorești.

Regresia: întoarcerea la copilărie

În psihologie, regresia înseamnă întoarcerea, în anumite situații, la moduri de a funcționa specifice unei vârste mai mici. Un adult stresat poate deveni capricios ca un copil. În căsnicie, regresia apare atunci când bărbatul începe să se poarte cu soția ca un fiu: o lasă să decidă tot, se plânge, se retrage când e certat, așteaptă să fie îngrijit.

Psihanalistul Michael Balint a observat că regresia poate fi benignă, când îi permite omului să se odihnească și să se refacă, sau malignă, când devine un mod permanent de viață. În căsnicia în care bărbatul a regresat în rolul de fiu, sexualitatea devine aproape imposibilă, pentru că nu mai sunt doi adulți în pat, ci o mamă și un copil.

Amanta ca ieșire din regresie

Amanta îi oferă bărbatului o ieșire. Cu ea, el nu e fiu, ci bărbat. Ea nu îi amintește de programări, nu îi spală cămășile, nu îl ceartă. Relația cu ea nu e încărcată de responsabilități domestice. În prezența ei, bărbatul se simte din nou adult, puternic, dorit. Nu e de mirare că mulți bărbați spun că „au renăscut”.

Dar soluția e falsă din două motive. Primul: dacă amanta ar deveni soție, ar intra, foarte probabil, în același mecanism. Ar deveni casă, rutină, grijă, iar dorința ar începe din nou să se mute. Al doilea: problema nu e soția, ci felul în care bărbatul își împarte femeile în categorii. Atâta timp cât nu vindecă această împărțire, nicio femeie nu poate fi pentru el, în același timp, iubită și dorită.

Pe înțelesul tuturor

Unii bărbați au, în minte, două sertare pentru femei. Într-unul pun femeile pe care le respectă și de care au grijă, iar în celălalt femeile pe care le doresc. Când soția devine mamă, sau începe să se poarte ca o mamă cu el, bărbatul o mută, fără să-și dea seama, din sertarul dorinței în sertarul respectului. Amanta stă în sertarul dorinței doar pentru că nu a avut timp să fie mutată. Vindecarea nu înseamnă să schimbi femeia, ci să înveți să ai un singur sertar, mai mare.

Un caz din cabinet

Bogdan, 42 de ani, și soția lui, Ioana, au venit la terapie după ce Ioana a descoperit relația lui cu o femeie cunoscută la sală. Aveau doi copii mici. Bogdan a spus, cu lacrimi, că o iubește pe Ioana, dar că „nu o mai vede ca femeie” de la nașterea celui de-al doilea copil. Ioana a izbucnit: „Pentru că eu am devenit și mama ta! Eu îți fac programările, eu îți țin minte zilele de naștere ale colegilor, eu te trezesc dimineața.” Am lucrat cu amândoi pe redistribuirea rolurilor. Bogdan și-a preluat propriile responsabilități. Ioana a încetat să-l îngrijească precum un copil. Au reintrodus serile doar pentru ei doi, fără copii, fără discuții despre casă. După câteva luni, Bogdan a spus o frază care m-a impresionat: „Nu ea s-a schimbat. Eu am crescut.”

Ce poate face cuplul

Ieșiți din rolurile de părinte: stabiliți timp în care nu vorbiți despre copii, casă sau facturi.

Bărbatul să-și preia responsabilitățile: un bărbat care se îngrijește singur nu mai are nevoie de o mamă acasă.

Soția să renunțe la îngrijirea soțului: nu din răceală, ci pentru a face loc din nou femeii, nu doar mamei.

Vorbiți despre dorință: ce vă atrăgea unul la celălalt la început? Cum puteți readuce o parte din acel mister?