Capitolul 38: Jocurile puterii: cine conduce, de fapt, triunghiul

Într-un triunghi amoros, fiecare dintre cei trei crede, la un moment dat, că e cel mai slab. Soția se simte trădată și neputincioasă. Amanta se simte ascunsă și mereu pe locul doi. Bărbatul se simte prins între două femei care îi cer lucruri imposibile. Și totuși, triunghiul funcționează, uneori ani de zile, după reguli foarte precise. Cineva stabilește ritmul, cineva decide când și cum se întâlnesc, cineva are ultimul cuvânt. Capitolul de față explică, pe înțelesul tuturor, jocurile puterii din triunghiul amoros: ce înseamnă puterea într-o relație, cine o deține și cum poate o femeie să-și recâștige puterea asupra propriei vieți.

Ce înseamnă puterea într-o relație

Când vorbim despre putere în cuplu, nu ne referim la cine strigă mai tare sau cine câștigă mai mulți bani. În psihologie, puterea înseamnă capacitatea de a influența deciziile și de a obține ce îți dorești în relație. Cine decide unde mergeți în concediu? Cine hotărăște când vă vedeți? Cine poate spune „nu” fără să riște să piardă relația? Cel care răspunde mai des „eu” la aceste întrebări are mai multă putere.

Sociologul Richard Emerson a explicat puterea printr-o idee simplă: puterea depinde de dependență. Dacă eu am nevoie de tine mai mult decât ai tu nevoie de mine, tu ai putere asupra mea. Cu cât am mai puține alternative, cu atât depind mai mult de tine. Cu cât tu ai mai multe alternative, cu atât ai mai multă libertate față de mine.

Principiul interesului minim

Sociologul Willard Waller a formulat, încă din anii ’30, ceea ce a numit principiul interesului minim: în orice relație, persoana mai puțin implicată emoțional are mai multă putere. Cel care iubește mai puțin poate pleca mai ușor, deci poate impune condiții. Cel care iubește mai mult se adaptează, cedează, așteaptă.

Cercetătoarele Susan Sprecher și Diane Felmlee au confirmat, prin studii pe cupluri urmărite în timp, că partenerul mai puțin implicat emoțional tinde să fie perceput, de ambii, ca având mai multă putere. Aplicat în triunghiul amoros, principiul explică multe. Bărbatul căsătorit are, de obicei, două relații, deci două surse de afecțiune. Amanta are, de obicei, una singură. El are alternative, ea nu. Conform lui Waller, el va conduce.

Puterea bărbatului: controlul calendarului

Cea mai vizibilă formă de putere în relația clandestină e controlul timpului. El decide când se văd, cât stau, când pleacă. El poate suna, ea de obicei nu poate. El poate dispărea câteva zile „din motive de familie”, ea trebuie să înțeleagă. Această asimetrie e prezentată ca o necesitate practică: „Știi că nu pot altfel.” Și, într-adevăr, e o necesitate practică. Dar e și o structură de putere, care o pune pe femeie într-o poziție de așteptare permanentă.

Controlul informației e o altă formă de putere. El știe totul despre viața ei, ea știe doar ce îi spune el despre viața lui. Ea nu are cum să verifice dacă soția chiar „nu-l mai iubește”, dacă divorțul chiar „e aproape”, dacă weekendul chiar a fost „un coșmar”. Cel care controlează informația controlează povestea.

Puterea amantei: forța ascunsă

Ar fi greșit să credem că amanta nu are nicio putere. Are, doar că e de alt tip. Are puterea secretului: ar putea, oricând, să dezvăluie relația. Mulți bărbați trăiesc cu această frică, chiar dacă nu o recunosc. Are puterea dorinței: ea e cea care oferă pasiunea, noutatea, senzația de a fi viu. Are, uneori, puterea plecării: dacă își construiește o viață proprie și alternative reale, el începe să se teamă că o va pierde.

Problema e că multe femei folosesc această putere în moduri care le rănesc. Amenințările cu dezvăluirea, scenele de gelozie, ultimatumurile nerespectate sunt forme de putere care distrug relația fără să le aducă ce își doresc. Psihiatrul Eric Berne a descris, în „Jocuri pentru adulți”, interacțiunile repetitive în care oamenii obțin un câștig emoțional ascuns, dar ajung mereu la același final dureros. Ultimatumul repetat e un astfel de joc: „Dacă nu-i spui până la Paște, plec.” Paștele trece, ea nu pleacă, el învață că ultimatumurile ei nu contează.

Puterea soției: cea mai subestimată

Soția pare, adesea, cea mai slabă din triunghi, pentru că nu știe ce se întâmplă. Dar, din punct de vedere structural, ea are de multe ori cea mai mare putere. Are statutul legal, are copiii, are familia extinsă de partea ei, are casa, are istoria comună. Bărbatul se întoarce la ea în fiecare seară. Deciziile mari din viața lui, unde locuiește, cum își petrece sărbătorile, cum își crește copiii, se iau în relația cu ea.

Multe amante descoperă, cu surprindere, că soția pe care și-o imaginau neajutorată e, de fapt, centrul de greutate al vieții lui. Când triunghiul iese la lumină, soția e cea care decide dacă el rămâne sau pleacă. Amanta, de cele mai multe ori, doar așteaptă verdictul.

Cine conduce, de fapt

Dacă ar trebui să dăm un răspuns simplu, el ar suna așa: triunghiul e condus de cel care are cele mai multe alternative și cel mai puțin de pierdut. De obicei, acesta e bărbatul, cât timp secretul rezistă. După descoperire, puterea trece adesea la soție. Amanta e, în majoritatea configurațiilor, cea cu cea mai puțină putere structurală, tocmai pentru că a investit totul într-o singură relație, fără garanții.

Dar acest răspuns nu e definitiv. Puterea se poate schimba. Și se schimbă, de obicei, nu prin lupta din interiorul triunghiului, ci prin construirea unei vieți în afara lui.

Pe înțelesul tuturor

Imaginează-ți un balansoar. Pe o parte stă cel care are nevoie mai mult de relație, pe cealaltă cel care are nevoie mai puțin. Cel care are nevoie mai puțin stă jos, cu picioarele pe pământ, și decide când urcă celălalt. Cel care are nevoie mai mult stă sus, în aer, și depinde de mișcările celuilalt. Ca să cobori din aer, nu trebuie să-l tragi pe celălalt în sus. Trebuie doar să ai și tu picioare pe pământ: prieteni, proiecte, bani proprii, o viață care nu depinde de un singur om. Atunci balansoarul se echilibrează sau devine, pur și simplu, inutil.

Un caz din cabinet

Simona, 37 de ani, avea o relație de patru ani cu Ovidiu, un om de afaceri căsătorit. Mi-a descris relația ca pe „o luptă continuă”: ea cerea, el amâna, ea amenința, el promitea, totul se repeta. I-am cerut să deseneze, pe o foaie, cine decidea ce în relație: întâlnirile, vacanțele, cadourile, comunicarea. Pe partea lui Ovidiu au ieșit unsprezece lucruri. Pe partea ei, unul singur: ce să îmbrace la întâlniri. Simona a râs amar. Apoi am făcut a doua listă: ce decidea ea în propria viață, în afara relației. Lista era surprinzător de scurtă. În lunile următoare, Simona nu s-a mai luptat cu Ovidiu. A început să-și lungească a doua listă: un curs, un grup de alergare, o vacanță cu prietenele. După un an, Ovidiu a început să se plângă că „nu mai are timp de el”. A fost prima dată când balansoarul s-a mișcat.

Cum îți recuperezi puterea

Fă harta deciziilor: scrie cine decide fiecare aspect al relației. Nu pentru a te certa, ci pentru a vedea limpede.

Renunță la ultimatumurile pe care nu le respecți: fiecare amenințare neîmplinită îți scade credibilitatea. Spune doar ce ești pregătită să faci.

Construiește alternative: nu neapărat alți bărbați, ci o viață bogată. Puterea vine din a avea unde să mergi.

Mută lupta: nu încerca să câștigi triunghiul. Încearcă să câștigi propria viață. Sunt două competiții diferite.