Înțelegerea și acceptarea ANXIETĂȚII

Înțelegerea și acceptarea ANXIETĂȚII

Anxietatea este reacția de frică la o posibilă amenințare din viitor. Se caracterizează prin tensiune musculară, vigilență, atenție și comportamente de evitare. Totuși, anxietatea este o reacție normală. Cu toții am experimentat anxietatea în viața noastră. Spre exemplu în seara de dinaintea unui examen, când oricât te-ai fi pregătit nu pare suficient. Anxietatea poate fi utilă în multe situații a căror pregătire timpurie influențează succesul sau eșecul personal, deoarece pentru a scăpa de frică, în cazurile ce nu pot fi evitate, persoana se va pregăti pentru a face față situației respective. Anxietatea este o reacție adaptativă și ar trebui acceptată. - Opriș Teodora Maria, UBB Psihologie, anul 2, zi

Un pas important constă în înțelegerea de către client a faptului că anxietatea este un răspuns învățat, care implică multiple cogniții iraționale. Anxietatea reprezintă răspunsul organismului pe plan fiziologic, subiectiv și comportamental la stimulii percepuți ca amenințători. Veriga cheie stând în propriile convingeri care se interpun în tranzacția între mediu și consecințe, exercițiul va fi de observare acurată a potențialului ”amenințător” al evenimentelor pentru a dobândi gradual un control asupra răspunsurilor. Identificarea și spargerea schemelor cognitive problematice din care derivă evaluările este obiectivul intervenției. Întrucât o serie de procesări informaționale sunt inconștiente, intermediate de structuri subcorticale este important să conștientizeze și să accepte că nu va deține un control absolut - Camelia Roman, UBB Psihologie, anul 3, ID

Anxietatea nu vrea să-ți spună că este ceva în neregulă cu tine, vrea să îți spună că modul în care reacționezi la diferite situații probabil nu este cel mai potrivit. Uneori trebuie să facem un pas înapoi, să respirăm și să regândim situația pentru a putea înțelege corect semnalele date de creierul și de corpul nostru, și pentru a putea face față mai bine momentelor în care ne simțim anxioși. Ne acceptăm pe noi, acceptăm că avem diferite sentimente și gânduri și acceptăm că acestea nu ne scad valoarea în niciun fel ci că e nevoie de puțină perspectivă. E un exercițiu. O să te descurci.

 ~ Moldovan Denisa - Maria // UBB, Psihologie, An 2-zi

            Anxietatea: prieten sau dusman? Poate sa fie oricare din aceste variante, important este cum o percepi, cum o lasi sa te afecteze. Anxietatea este parte din tine, iar daca ea incepe sa se simta neacceptata si pusa la colt, va reactiona, va cere atenție. In schimb, daca anxietatea se simte acceptata, ca asta e o parte din tine si ce poti face mai mult decat sa o accepti, atunci devine mai linistita, mai inteleasa. Nu iti fie frica de tine, de anxietatea ta. Poate deveni copleșitoare daca o lasi, dar fiind parte din tine, o poti controla. Pentru unii este mai usor, pentru altii mai greu, unii reusesc singuri, alții au nevoie de prieteni, altii de un psiholog. Si asta e okay. 

-Belghir Stefania Cristina, UBB, Psihologie, ZI, anul II. 

Anxietatea apare nu doar în situații de stres extrem ci și în activități cotidiene. Poate apărea anxietate și înainte de prezentarea la o anumită lecție sau înainte de o discuție importantă cu părinții. Chiar dacă nu ne place să realizăm anxietatea face din viața noastră de zi cu zi și ne dictează de multe ori atât acțiunile cât și gândurile. Odată ce acceptăm această parte putem să ne folosim de această pentru a avea mai mult succes în aceste activități. Sunt sigur că vom putea cu toții la un moment dat să ne obișnui cu aceasta. - Miheș Mihai Dumitru, UBB Psihologie, anul 2, zi

Tindem să ne gândim la anxietate ca la cel mai rău lucru care ni se poate întâmpla. Trecem printr-un amalgam de stări și gânduri care nu ne dau liniște fără a ne mai putea concentra și pe alte aspecte ale vieții. Cu toate acestea, anxietatea poate fi privită și ca un semnal de alarmă că ceva nu este în regulă și necesită o schimbare. De multe ori, este bine să acceptăm ceea ce simțim pentru a face aceste schimbări, pentru a ne cunoaște pe noi înșine mai bine și pentru a ști cum să acționăm în momentele în care ne simțim copleșiți. -Paliță Andreea-Luminița, UBB, Psihologie anul II, ZI

Anxietatea poate fi declanșată de diverse evenimente, situații, context sociale, persoane sau cuvinte ce poartă o încărcătură emoțională semnificativă, cu impact major în istoricul persoanei care o experimentează.Desi suna contraintuitiv, este de dorit să ne îmbrățișăm anxietatea pentru a-i urma firul și a-i determina cauzalitatea, oferindu-ne astfel oportunitatea de a-i face față și, de ce nu, de a o demonta.Faptul că ne permitem să simțim acele senzații neplăcute, care ne macină, fără a încerca să fugim, să le evităm sau să le ignorăm și raționalizăm felul în care se manifestă, le disipează.Disecând emoțiile, putem înțelege ce se află la baza lor și dobândi controlul asupra situațiillor care ne crează anxietate.-Aneculaesei Andrei-Vlad, Psihologie, anul II, ZI

Cu toții știm acele momente în care ne bate inima din ce în ce mai repede odată ce trebuie să vorbim în fața întregii clase sau în care întâlnim persoana de care ne place și ne transpiră palmele, deși afară sunt 0 grade celsius. Dacă ne învinovățim și evităm cu mare perseverență să acceptăm ceea ce simțim, nu vom face decât să construim o barieră între noi și ceilalți. Indiferent de cât de groaznică este o anumită experiență, trebuie să ne reamintim că va trece, și că nu trebuie să ne definească. Să înțelegem că nu suntem înghețați în timp și în spațiu, că schimbarea este posibilă, ne oferă primul pas înspre a ne înțelege pe noi înșine mai bine și mai acurat. Nimeni nu începe călătoria din vârful piramidei, deci să ne înțelegem și să ne acceptăm toate slăbiciunile ne face mai puternici. - Tușa Diana-Simina, UBB, Psihologie, Anul 2, ZI.

Consider că anxietatea este oarecum "normală" deoarece o mare parte din populație a experimentat-o la un moment dat în viață. Sunt momente în care ne simțim temători, agitați, fără încredere sau triști, însă este important să acceptăm și să ne dorim sa ne îmbunătățim. Anxietatea se învață, astfel este foarte important mediul în care ne naștem și ne dezvoltăm, să ne petrecem timpul alături de oamenii care ne fac să ne simțim în siguranță, lângă oameni optimiști și pozitivi, oameni care ne sunt alături și care ne pot ajuta în situații delicate. Boda Dariana Denisa, UBB, an 2, zi.

Înțelegerea și acceptarea este într-o strânsă legătură cu anxietatea prin faptul că sunt ca cele două fețe ale unei monede, nu le putem vedea în același timp, deci trebuie să alegem pe care parte a monedei să ne concentrăm. Uneori nu reușim să înțelegem și să acceptăm anumite aspecte ale vieții așa că apare anxietatea care uneori este adaptativă, dar prelungită sau asociată la mai multe aspecte devine un dușman care nu ne dă voie să ne bucurăm de viața cotidiană. Pentru a ne elibera e nevoie de efort, perseverență și curaj.( Cornelia Marginean an 2, zi, UBB)

Anxietatea poate veni în valuri sau poate veni brusc, devenind o stare continuă. Poate fi provocată de orice, în orice context. Dacă încercăm strict să o întelegem, să o cercetăm, pare că ne cufundăm mai adânc. Dar când începem să o acceptăm, devine mai blândă. Acesta e momentul în care întelegem că o putem depăși. Chiar dacă nu ne putem desprinde în totalitate de acest sentiment neplăcut, putem să îl lăsăm în umbră. Costin Alexandra Irina, UBB anul II zi

Anxietatea vine din modul în care noi evaluăm stimulii din mediu. Dacă nu luăm postul pentru un job mult dorit, depinde de noi cum privim și interpretăm situația. Spre anxietate se duc persoanele care văd situația ca pe un dezastru, cu gânduri de tipul ”nu sunt bun de nimic” ”ce mă fac acum, sunt tare speriat că nu o să mă angajez vreodată”. Acest tip de gândire este oarecum explicabil, întrucât, la bază, anxietatea este un proces normal, existând încă din timpurile vechi. Aceasta reprezenta nevoia noastră de adaptare și protecție pentru perpetuarea speciei. În trecut anxietatea atenționa omul de existența unui pericol, că un prădător îl poate ucide, de aceea ar trebui să se ferească pentru a-și salva viața și a continua să facă urmași. Prezentul în care trăim nu mai este atât de periculos, de aceea necesită o nouă metodă de integrare a anxietății preexistente. Putem încerca să lucrăm cu anxietatea, să o acceptăm. Astfel, în situația descrisă inițial, faptul că nu am luat postul poate fi orientat spre găsirea unui motiv de ambiție pentru noi, pentru a căuta ceva și mai bun. Anxietatea orientată spre cogniții pozitive poate fi încadrată mai ușor în viața noastră.  Alexandra Stanciu, UBB, Psihologie, Anul 2, ZI.

    Anxietatea este o stare fiziologică necesară atunci când ne confruntăm cu un pericol, real sau perceput. Este de neocolit, pentru că este provocată de creierul reptilian și are rolul de a ne semnala pericolul, de a alerta sistemul astfel încât să fie pregătit să lupte pentru supraviețuire. Problema apare atunci când sistemul funcționează prea mult timp într-o stare de anxietate, atunci cortizolul care se secretă în corp în timpul stării anxioase, dăunează sănătății. Mulți dintre noi suntem sau am fost de-a lungul timpului prinși într-un astfel de cerc vicios, în care percepem starea, dar nu știm ce să facem cu ea, ne agităm, nu avem timp sa ne oprim, să analizăm ce ni se întâmplă și atunci o perpetuăm sau o exacerbăm, provocându-ne singuri afecțiuni cronice pe termen lung, sau burn-out. Controlul anxietății presupune să devenim suficient de conștienți de stare încât să fim dispuși să ne luăm timp serios să stăm cu noi, conștienți, să observăm, să medităm, să fim prezenți și atenți, să învățăm să respirăm conștient, să folosim tehnici concrete pentru a dezactiva starea, pentru a activa sistemul nervos parasimpatic, pentru a ne deconecta de la starea care ne provoacă suferința. Georgiana Dragu (Sfrija) - UTM, an I, ID

Una din trăirile esențiale ce a stat la baza evoluției omenirii și a permis șansa de supraviețuire este anxietatea. Acest sentiment de disconfort, angoasă, agitație, alături de stări fizice specifice (aritmie, hiperventilație) este un răspuns normal și de așteptat la o amenințare reală sau potențială. Ritmul alert al vieții cotidiene conduce deseori la tulburări de anxietate ce impun atenție și suport. Sunt necesare acceptarea și adoptarea metodelor de calmare cum ar fi: identificarea stărilor ce provoacă anxietate, exerciții de respirație și de meditație, practicarea unui sport cu regularitate, menținerea unei diete echilibrate. Dacă acestea nu dau rezultate pe cont propriu este foarte importantă solicitarea unui ajutor specializat. Cristina-Maria Mihalache,  UTM, an 1, ID

Cei mai mulți dintre noi am experimentat, în diferite împrejurări, sentimente de nesiguranță, panică, stres prelungit, frici iraționale, poate chiar senzații de sufocare. Mai poate fi vorba, în acest caz, de a numi anxietatea o tulburare? Sau este ea o normalitate, în cele mai multe situații? Cum ar fi dacă am privi-o ca făcând parte din natura noastră umană? Până la urmă, aceasta a contribuit la supraviețuirea noastră, din perspectivă evoluționistă. Cum ar fi dacă am privi-o cu înțelegere, cu compasiune față de noi înșine? Anxietatea nu este din vina noastră, este o consecință a unui cumul de factori și condiții din viața noastră. Și dacă nu putem controla apariția ei, putem în schimb să o conștientizăm, să o acceptăm și să ne raportăm la momentul prezent, în loc să ne identificăm cu ea și să dăm curs avalanșei de gânduri care o provoacă și o întrețin. Și din acest loc așezat, calm, putem căuta, cu înțelegere în loc de judecată, ce anume o declanșează și cum o putem ține în frâu, astfel încât să nu se ne altereze bucuria de a trăi. (Andreea Iosif, UTM, An I, ID)

Deseori auzim in jurul nostru ca X este o persoana anxioasa sau ca Y are o stare de anxietate. Dar ce observam cand un individ este astfel etichetat? In cazul in care nu este o persoana apropiata, tindem sa o evitam, ne intriga, poate chiar ne si sperie. Cand este vorba insa de cineva apropiat, intervine empatia. Ne pare rau, ne ingrijoreaza, incercam sa intelegem motivele si chiar sa o ajutam. Anxietatea este o stare afectivă, o emotie neplacuta manifestata prin neliniste, teamă, pe care o persoana nu le poate explica intr-o situatie data, resimtite la intensitati diferite. De cele mai multe ori are legatura fie cu viitorul, cu activităţile pe care urmează să le efectueze sau cu situaţiile cu care urmează să se confrunte. Prin discutii delicate, repetate, vom ajunge sa descoperim cauza care declanseaza anxietatea, acesta fiind un prim pas catre intelegerea si acceptarea ei. (Monica Nilca - UTM, an 1, ID)

Atât înțelegerea, cât și acceptarea anxietății vin o dată cu o mai bună înțelegere și acceptare de sine. Dacă e să ne referim la stările de anxietate care depășesc limitele rezonabilului, un dialog cu sinele, exersat în timp, ne poate ajuta la depășirea lor – ce anume îmi provoacă această stare? Este ceva ce este în controlul meu? Dacă da – ce pot face? Dacă nu – accept acest lucru. Ce pot face să mă calmez? Încercăm practic să oprim reacția instinctuală și să-i dăm cortexului prefrontal timp pentru a interveni în reglarea emoțională – pentru a ne convinge cu argumente reale că putem gestiona situația. (Raluca Munteanu - UTM, An I, ID)

Anxietatea este o stare accentuată de neliniște, în care ne așteptăm să se întâmple ceva rău sau simțim că nu mai suntem în siguranță. Ne facem griji legate de un viitor examen sau un interviu pentru un loc de muncă, suntem preocupați de starea de sănătate a cuiva drag sau nu ne simțim în siguranță cand ne aflăm în oraș și afară e întuneric. Neliniștea aceasta o resimțim în întregul nostru corp, ne vine greu să stăm locului, mintea e încărcată de îngrijorare, amintiri neplăcute și îndoieli. Anxietatea este o emoție firească prin care reușim să prevenim apariția unor situații amenințătoare. Anxietatea clinică poate lua mai multe forme, tulburarea de panică, fobia socială, fobia specifică, anxietatea generalizată, tulburarea de stres posttraumatic, care pot fi ameliorate și tratate prin psihoterapie cognitiv-comportamentală - modificarea stilului de gândire și a modului în care oamenii acționează în fața situațiilor stresante, controlul anxietății prin strategii eficiente de relaxare, observarea gândurilor și a comportamentelor care alimentează anxietatea pe termen lung și înlocuirea lor cu noi tipare de gândire și de acțiune. Un început bun în tratarea anxietății este conștientizarea și acceptarea ei. (Iureca Rodica Ligia, UBB, Psihologie, An 3, ID)

Anxietatea poate fi privită ca un semnal. Semnalul că trebuie să faci anumite schimbări în viața ta. S-ar putea să descoperi că unele lucruri nu sunt conforme cu ceea ce îți dorești. De exemplu, o relație toxică, un loc de muncă care îți provoacă stres sau alte probleme care te fac să îți pierzi somnul. Un mediu de viață nesănătos este mediul perfect pentru ca anxietatea să își facă loc. Gândește-te ce schimbări poți face în viața ta și acționează! Pași mici, pentru schimbări mari… (Chirila Adriana, UBB Psihologie, an III, ID) 

Ca să accepți anxietatea, mai întâi trebuie să înțelegi ce îi și în ce constă. Pe scurt, anxietatea este o reacție a organismului tău. Apare din frica de pericol și atunci poate vrei să anticipezi posibilele situații amenințătoare sau pur și simplu simți că anumite situații te copleșesc și nu mai faci față. De aceea mintea ta devine mai vigilentă în descoperirea situațiilor periculoase, care de cele mai multe ori sunt niște cogniții distorsionate sau scenarii foarte puțin probabile, din dorința de control sau de a preveni ceva neplăcut. Prin urmare, în anumite situații, de pildă: un examen, consultarea de către un medic, participarea la un interviu este o trăire sau un sentiment absolut firesc să resimți anxietate, deoarece ne îngrijorăm cu privire la ceva ce chiar se poate întâmpla și să meargă prost. Totodată, aceste îngrijorări ne pot fi de folos prin faptul că ne pot motiva să muncim mai mult știind că ceva nu o să ne iasă sau știind că dacă nu o să facem ceva cât de curând, situația se va înrăutăți. Atunci, dacă anxietatea e ceva normal și pe deasupra ne și ajută, de ce să nu o acceptăm? Face parte din natura umană și din viața de zi cu zi. Până la urmă e o reacție ca oricare alta. - Pintea Anamaria Smaranda, UBB, Psihologie, an 2, ZI

Anxietatea este o anticipare a unui eveniment negativ sau a unui pericol viitor acompaniat de sentimente de disforie sau simptome de tensiune fizică. O doză mică de anxietate este benefică, ea este dezadaptativă când este experințiată intens. Cauzele dezboltării tulburării pot fi multilple, acesteea pot include cogniții iraționale, răspunsuri dezadaptative învățate, consecințele unui stil parental autoritar sau supraprotectiv. Înțelegerea mecanismului dezvoltării, menținerii și activării stării de anxietate poate fi un prim pas important în  ameliorarea simptomelor, precum și  o pregătire bună a clientului înainte de  aplicarea intervențiilor. Dodonov Ludmila, UBB, Psihologie, an 3, ID

Odată ce înțelegem și acceptam anxietatea e un pas spre vinedecare, această boală trebuie acceptata și controlată cu mult efort dar in final cu rezultate bune. Anxietatea este de multe ori reliefată prin frică, o frică absurdă uneori, simțit frica înainte sa se fi întâmplat vreun eveniment.  Evident aceste frici vor crea niște comportamente pe măsură, o sa dorim să Deținem controlul tot mai mult, o sa ne focusând mai mult pe viitor și pe ce s-ar putea întâmpla in loc sa trăim frumos și in armonie prezentul sa ne bucurăm de e e acum. Anxietatea se poate dezvolta din diverse motive, chiar și Copilăria poate avea o parte din “ vină “ . Paven Ioana-Andreea, an ll.

Personal, nu stiam ce inseamna anxietatea pana ce nu am intalnit persoane care se confruntau cu aceasta situatie si mi-au explicat cum se manifesta si atunci mi-am dat seama ca si eu am am avut astfel de stari inca din clasele mici. Anxietatea este o stare cu care majoritatea oamenilor se confrunta, unii ajungand sa aiba chiar atacuri de panica. Cel mai important este sa intelegem ceea ce ne face sa avem acea stare de neliniste si sa acceptam ca face parte din noi, trebuie sa invatam sa traim cu aceasta. Nu trebuie sa ne speriem. Asa cum am auzit recent intr-un podcast, “Anxietatea e un cadou pe care mama natura ni l-a facut pentru a ne apara”. Unii oameni aleg sa fuga de anxietate, in timp ce altii se lupta cu ea. (Paval Sebastiana, UBB, anul 2 zi)

Anxietatea este o emoție negativă disfuncțională. Ea apare în general ca reacție la un stimul aversiv. În general, e privită ca o emoție indezirabilă, chiar fiind trecută ca tulburare în DSM5-anxietate generalizată. Însă această emoție este stigmatizată la nivelul societății. Întâlnim adesea exprimări precum "hai că nu e așa rău", "de ce ești așa fricos?" etc. Esențial este să înțelegem cât mai acurat această emoție și să le oferim sprijin specializat celor care o experimentează. Să avem răbdare și să lucrăm cu mecanisme de expunere la stimulul aversiv. Prin expunere constantă și înțelegere, empatie pe care le acordăm anxiosului, îi creăm un spațiu safe de înfruntare a propriei emoții. Esențial este să acceptăm că toți am trăit măcar o dată această emoție și este cât se poate de naturală, atâta timp cât nu depășesc stările anxioase mai multe săptămâni la rând. (Costache Ana-Livia, UBB,an 3, Zi) 

Anxietatea este o emotie de baza, necesara supravietuirii, pe care fiecare dintre noi o experimenteaza de multe ori in viata uneori fara sa ne dam seama sau sa realizam. Însă atunci când aceasta emoție se intensifică, atasandu-se de situații sau persoane care nu prezintă un pericol real, poate afecta puterea de concentrare, apetitul, somnul, relatiile sociale si calitatea vietii în general. Această emoție trebuie sa fie inteleasa si acceptata pentru a o putea controla, ca nu cumva sa te acapareze. Pentru început trebuie să analizezi „pericolul„ pentru a depista daca te poate răni sau este doar perceptia ta eronata, ar functiona si niste tehnici de respiratie sau meditatie pentru linistire, deoarece nu poti gandi limpede cand esti stresat sau speriat. Astfel acceptarea anxietatii este esentiala pentru a nu te lasa controlat de aceasta emotie .            -Sabo Alex Flavius, UBB, Anul 2, ZI

Înțelegerea rădăcinilor anxietății este esențială și, de asemenea, realizarea faptului că nu este vina noastră este primul pas pentru a ne îndepărta de efectele sale invalidante asupra vieții noastre. Pur și simplu, suntem programați să supraviețuim, sunt prejudecăți care ne țin în viață și ne protejează de pericol. Aceste prejudecăți reprezintă o parte fundamentală a supraviețuirii noastre și trebuie menținute astfel încât, dacă ne confruntăm cu o amenințare sau traumă, să avem o resursă puternică care să ne ajute să facem față acestor situații. Gândiți-vă la acest lucru ca fiind similar cu a avea economii în bancă și pe care le putem folosi în cazul unei situații de urgență. Cu toate acestea, acest sistem depășit este în mod constant declanșat din cauza presiunilor vieții moderne. Cortizolul (hormonul stresului) este declanșat și eliberat lăsându-ne pe mulți dintre noi să trăim într-o stare constantă de luptă sau fugă. Acest lucru s-a concretizat într-un model de răspuns automat și astfel dezvoltăm obiceiul anxietății. _Angela Oprea (Calianu), UTM, an I. ID

 Anxietatea face parte din vietile tuturor.Desi ea este in sine un sentiment, o emoție, care intr unele momente semnalizeaza un pericol, ea poate lua o forma patologica, facandu l pe om sa se simta mereu în pericol si sa se indoiasca. Odata ce omul recunoaște si înțelege anxietatea din corpul si din mintea sa si putea sa inteleaga absenta pericolului, o poate neutraliza sau transforma.Anxietatea poate deveni astfel, dintr un demon ascuns, un vecin enervant pe care il poti ignora si suporta. (Vădan Luisa Maria, an 2 Psihologie ZI) 

     Anxietatea este un termen frecvent utilizat in ultimi ani, in special dupa aparitia pandemiei. Observam cum populatia generala incepe sa ofere o importanta mai mare constientizarii sanatati mentale, in special a anxietatii si a depresiei. Anxietatea este un raspuns norml dat de organism, atunci cand este anticipata o posibila amenintare, include frica excesiva, comportamentele de evitare si simptome fizice specifice acestora, precum intensificarea batailor inimii, tensiune musculara, transpiratie si uneori greata. Un nivel optim de anxietate poate fi benefic pentru propria siguranta, de exemplu atunci cand ne aflam pe o strada intunecata, anxietatea ne tine in alerta sa fim pregatiti in caz de orice sau atunci cand avem un examen, un nivel moderat de anxietate ne poate ajuta sa ramanem concentrati la studiu. Cu toate acestea anxietatea apare de mute ori intr-un nivel atat de ridicat incat ne opreste din a functiona eficient, corpul nostru percepe situatii inofensive precum mersul la cumparaturi, interactiunea cu cineva nou sau prezentarea unui proiect ca fiind extrem de amenintatoare. Si eu am patit ca de multe ori in timpul prezentarii unui proiect, din cauza fricii excesive sa ma blochez complet din a functiona. Ce facem stunci cand ne confruntam cu o astfel de situatie? In primul rand trebuie sa acceptam ca aceasta reactie este normala si ca poate fi diminuata. Constientizarea ca factorului declansator nu este pe atat de letal pe cat pare este o parte esentiala in lupta cu frica irationala care apare. In concluzie acceptarea anxietatii este un factor important pentru a putea mai apoi lucre la diminuarea ei. (Pop Cosmina-Ana, UBB Psihologie, an 2, ZI) 

Anxietatea este răspunsul creierului nostru la un potențial pericol, care ne-a ajutat din vremuri primitive să ne apărăm și să ne adaptăm la mediu în care trăim. Anxietatea dusă la cote extreme, devine disfuncțională, individul trăind constant în frică, deoarece creierul semnalează stimulii ca fiind amenințători. Atunci când suferim de anxietatea, fie funcțională, fie disfuncțională primul pe care al trebui să îl facem este să recunoaștem emoția și mai departe să o acceptăm. Acceptare necondiționată este un element cheie, adesea discutat în terapie, care ne ajută în procesul de vindecare. Acceptând anxietatea începem să înțelegem gândurile noastre și putem să începem să o controlăm, putem să încercăm tehnici de meditație, ritualuri care să ne facă să ne relaxăm sau exerciții de respirație. Boncea Cristina, UBB, an 3,  ZI

Anxietatea este o trăire fireasca care are drept fundament sentimentul de teama. Este o trăire pe care majoritatea dintre noi o resimțim in anumite situatii, cu atat mai mult in ultima perioada caracterizata de pandemie.   Exista mai multe tipuri de anxietate de la anxietate socială si fobie , atacuri de panica , pana la tulburări de stres post-traumatic .

Este foarte important sa incercam sa intelegem si sa acceptam anxietatea in viata noastra. Aceasta poate avea un rol benefic si util de a ne avertiza in legatura cu potentialele pericole. Un exemplu  in acest sens, din viata de zi cu zi,  ar fi faptul ca daca nu am simti o anumita frica, nu ne-am asigura inainte sa trecem strada. Insa o problema care intervine este faptul ca simtim anxietate si in lipsa vreunui stimul, adica simtim frica cand nu ar trebui, cand suntem inafara oricarui pericol si avem o alarma falsa . Trebuie sa incercam sa gestionam anxietatea prin a face distinctie intre aceste alarme false si alarmele reale. (Potolinca Bianca, UBB Psihologie , an II ZI ) 

În opinia mea, problema ar trebui analizată sub două aspecte, pe care le voi analiza separat, și anume:1) Înțelegerea și acceptarea anxietății de către subiectul anxios; și 2) Înțelegerea și acceptarea anxietății de către cei din cercul de cunoștințe al anxiosului.

1) În primul rând, subiectul anxios acceptă extrem de greu faptul că suferă de anxietate. În primele etape ale bolii, după apariția atacurilor de panică, el consideră că aceste manifestări fizice sunt generate de o suferință a unui anumit organ (după caz, inima, plămânii, ficatul, stomacul, rinichii, vezica urinară etc.). În consecință, subiectul apelează la medici de diferite specialități și efectuează un volum impresionant de analize medicale, pentru a detecta cauza organică a acestor manifestări de ordin fizic. În urma investigațiilor medicale, întrucât medicii îi comunică faptul că nu are o suferință care ține de specialitatea lor, subiectul anxios devine din ce în ce mai trist, întrucât consideră că suferă de o boală ascunsă, rară, pe care nici analizele medicale nu o pot detecta. În această situație, subiectul începe să caute pe internet simptome ale diferitelor boli, pe care încearcă să le compare cu atacurile de panică de care suferă (apelează la așa-numita *medicină de pe internet*). Mai mult, uneori are proasta inspirație de a urmări diverse seriale cu subiect medical (cum ar fi, spre exemplu, *Doctor House*) și, în funcție de cazul diagnosticat în fiecare episod, ia în considerare faptul că ar putea suferi și el de boala respectivă. Prin urmare, începe să efectueze analize medicale pentru bolile pe care le-a găsit pe Internet și/sau le-a identificat în cadrul serialului urmărit, obținând, evident, rezultatul (nedorit de el) că este nu suferă nici de bolile respective. În mod constant, anxiosul se teme de faptul că suferă de cancer, deoarece se știe despre această boală faptul că, în general, nu se detectează foarte repede la analize și nu produce dureri decât în ultima fază.

În general, subiectul începe să se întrebe dacă suferă cu adevărat de anxietate în două situații: când o autoritate din domeniul medical îi recomandă să consulte un psiholog sau chiar un psihiatru sau, după caz, când începe să prezinte un simptom despre care și el însuși cunoaște faptul că este legat de o afecțiune psihică (de exemplu, începe să sufere de insomnie). Iar acceptarea (parțială) a anxietății se produce, de regulă, după prima ședință la psiholog sau, după caz, la psihiatru. Spun că această acceptare este doar parțială, întrucât undeva, în mintea anxiosului, persistă ideea că ar putea totuși suferi de o boală psihică ce nu a fost încă descoperită.

Înțelegerea anxietății de către subiectul anxios se produce treptat, pe măsură ce participă la ședințe cu psihologul și/sau cu psihiatrul, și începe să se documenteze cu privire la anxietate. Cu toate acestea, în relația cu anxietatea sa, subiectul simte în mod constant rușine, deoarece, pe de o parte, crede despre sine că este (măcar parțial) nebun, iar pe de altă parte, se consideră singur în lupta cu boala, neacceptând decât la modul abstract faptul că există și alte persoane care suferă de anxietate (în concret, crede că acest lucru i se întâmplă doar lui, nu si altora). De aceea, este extrem de utilă pentru subiect participarea la diverse reuniuni cu alte persoane care suferă de anxietate și acceptă să vorbească deschis despre starea lor, deoarece astfel de experiențe îl fac pe subiectul anxios să nu se mai simtă atât de singur și deosebit de ceilalți oameni (pe care are tendința de a-i considera a priori sănătoși).

2) Persoanele care fac parte din cercul de apropiați ai anxiosului și care nu au mai avut experiențe personale legate de această afecțiune acceptă de asemenea extrem de greu faptul că prietenul/soțul/iubitul/ruda/apropiatul lor suferă de anxietate. Majoritatea tind să considere că anxietatea este de fapt un moft, un fel de *alintătură* a subiectului, care nici pe departe nu poate suferi de stările atât de grave pe care le relatează. După părerea majorității, subiectul ar putea scăpa foarte ușor de aceste stări prin muncă susținută, negând boala, sau prin activități fizice susținute. Mai mult, cei din cercul de apropiați consideră (evident, în mod cu totul eronat) că subiectul anxios ar putea să treacă peste anxietate prin puterea propriei voințe, care ar putea fi *antrenată* în așa fel încât să învingă anxietatea. Pe măsură ce ascultă astfel de opinii, anxiosul începe să devină din ce în ce mai panicat, pentru că este evident pentru el că, în ciuda oricăror eforturi de voință, atacurile de panică nu dispar. Singura salvare pentru anxios este aceea de a căuta ajutor calificat, de specialitate, întrucât singur nu are nici o șansă reală în lupta cu această afecțiune.

În sinea lor, o parte dintre cei din cercul de prieteni ai anxiosului, neînțelegând anxietatea, consideră, fără a comunica acest lucru subiectului, pe care încearcă să-l menajez, că, de fapt, anxiosul ar putea fi nebun sau că, oricum, în viitor starea sa ar putea să se agraveze, astfel încât preferă să îl evite. Iar cei care totuși încearcă să îl scoată din zona sa de confort, invitându-l să participe la diverse evenimente sociale, se lovesc de cele mai multe ori de refuzul îndârjit al anxiosului, care nu dorește să părăsească locul în care se simte în siguranță. Prin urmare, chiar și cei din a doua categorie tind să renunțe la intențiile de a socializa cu subiectul anxios, care rămâne izolat sau, în cel mai bun caz, înconjurat doar de cei care îi sunt extrem de apropiați.

De aceea, este rolul psihologului acela de a-l face pe subiectul anxios să înțeleagă afecțiunea de care suferă, pe care să nu o mai trăiască în singurătate și nici în rușine. (Simona, an I, UTM)

O introspecție. Anxietatea mea e un fel de a percepe aceeași realitate. O moneda cu doua fețe. Fața întunecată nu o cunosc prea bine pentru ca nu am avut curajul să mă uit la ea prea mult. Asociez anxietății mele gânduri și interpretări, precum că lumea vrea să mă ranească, că nu sunt văzută destul, ca sunt eu defectă, că trebuie, că trebuie... In starea anxioasă, anumite realități le fac sa fie mult mai mari decât sunt ele de fapt. Le extrapolez, le aduc în prim plan și eclipsează ceea ce e bun, eclipsează chiar și obiectivul pur. Recunoscând lucrurile acestea, îmi pot trăi anxietatea așa cum e ea, cu durere în corp și atât. Să o trăiesc ca pe o vânătaie. Dacă am o vânătaie nu mă vad niciodată mai puțin decât ceilalți, nu spune nimic despre mine, ci despre cum s-au imprimat în mine anumite întâmplări. Partea grea vine în a mă detașa de aceste interpretări, prin disciplină. De a nu le mai da glas. Și a-mi tăi anxietatea așa cum e ea. Și a o iubi, astfel, ca parte din mine. A o lasa sa fie până se vindecă.  De o trata cu grija și compasiune. M-am tot întrebat… De ce sa îți fiu recunoscătoare? Și acum vad de ce. Fiindcă prin tine, extrapolând realitatea obiectivă, simt și raul și binele mai intens decât fără tine. Raul ține de interpretările mele, pe care le voi liniști cu disciplină. Însă binele... Cu tine, sunt sentimentală. Prin tine, vad frumosul însutit. Prin tine, văd arta din orice și plâng de emoție. Prin tine, vad cu adevărat stelele de pe cerul nocturn. Prin tine, vad și simt cât e de frumoasa viața. Îți sunt recunoscătoare, anxietate. Andriescu Diana, an 2 zi, UBB, Psihologie