Cei patru călăreți Gottman în cuplul obosit

John Gottman a petrecut zeci de ani observând cupluri în laborator, filmându-le certurile și măsurându-le pulsul. Din munca lui a rămas o imagine celebră: cei patru călăreți Gottman, patru moduri de a te certa care prevestesc, dacă devin obișnuință, sfârșitul unei relații. Critica, disprețul, defensivitatea și zidul tăcerii. Am observat în cabinet că, în cuplurile obosite, călăreții galopează mai repede. Oboseala nu îi creează din nimic, dar le deschide poarta.

De unde vine metafora

Gottman a împrumutat imaginea din Apocalipsă, unde patru călăreți anunță sfârșitul lumii. În lucrările lui, publicate împreună cu Robert Levenson, a arătat că anumite tipare de interacțiune observate în timpul unei discuții conflictuale puteau prezice, cu o precizie remarcabilă, care cupluri aveau să se despartă în anii următori.

Ce mi se pare cel mai important din cercetarea lui nu e că certurile ar fi rele. Toate cuplurile se ceartă. Ce contează e cum. Iar diferența dintre o ceartă care apropie și una care distruge stă, adesea, în prezența sau absența acestor patru călăreți.

Primul călăreț: critica

Nu e același lucru cu o plângere. Plângerea vizează un comportament: „Ai uitat să suni la bancă”. Critica vizează persoana: „Tu nu ții minte niciodată nimic, ești complet iresponsabil”.

Cum o hrănește oboseala: când ești epuizat, nu mai ai răbdare să formulezi. Frustrarea se adună și iese dintr-odată, generalizată, cu „mereu” și „niciodată”.

Antidotul: începutul blând. Vorbește despre tine și despre ce ai nevoie, nu despre defectele celuilalt. „Sunt stresat pentru că banca ne-a sunat, poți te rog să te ocupi mâine?”

Al doilea călăreț: disprețul

Gottman l-a considerat cel mai periculos predictor al despărțirii. Disprețul înseamnă să te așezi deasupra celuilalt: sarcasm, ironie, dat ochii peste cap, batjocură, priviri de superioritate.

Cum îl hrănește oboseala: disprețul crește din resentimente vechi, nerostite. În cuplurile epuizate, unde unul simte că duce totul, apare ușor gândul „eu sunt cel care face, el e cel care nu face”. De aici, distanța până la privirea de sus e mică.

Antidotul: o cultură a aprecierii. Să cauți activ ce face bine partenerul și să o spui. Nu ca tehnică, ci ca exercițiu de a vedea din nou omul întreg, nu doar defectele lui.

Al treilea călăreț: defensivitatea

E reacția firească la critică: te aperi, te justifici, contraataci. „Nu e vina mea, tu nu mi-ai spus”. Problema e că defensivitatea transmite mesajul „problema e la tine, nu la mine”, iar conflictul escaladează.

Cum o hrănește oboseala: un om epuizat simte orice observație ca pe o povară în plus. Se apără nu pentru că e arogant, ci pentru că nu mai are loc pentru încă o vină.

Antidotul: asumarea unei părți, oricât de mici. „Ai dreptate, am uitat. Îmi pare rău.” O singură propoziție de asumare poate dezamorsa o seară întreagă de ceartă.

Al patrulea călăreț: zidul

Zidul tăcerii apare când unul dintre parteneri se închide complet: nu mai răspunde, privește în altă parte, pleacă. Gottman a observat că, adesea, cel care ridică zidul e copleșit fiziologic. Pulsul lui crește, corpul intră în alarmă, iar mintea nu mai poate procesa nimic. El a numit starea „inundare”.

Cum îl hrănește oboseala: un sistem nervos obosit se inundă mult mai repede. Ce ar fi fost o discuție tensionată devine copleșitor. Am descris legătura dintre zid și tiparul cerere-retragere în capitolul anterior.

Antidotul: autoliniștirea fiziologică. O pauză reală, de cel puțin douăzeci de minute, în care nu repeți cearta în minte, ci respiri, te plimbi, faci ceva calmant. Apoi revii.

Vineta: cum arată toți patru într-o singură seară

„Iar ai lăsat totul pe mine!” (critică). „Mă rog, ca de obicei, tu ești sfânta casei” (dispreț, din partea celuilalt). „Eu am muncit azi zece ore, ce vrei de la mine?” (defensivitate). Apoi el pleacă în dormitor și nu mai scoate un cuvânt până dimineață (zid). Totul în mai puțin de cinci minute, într-o marți obișnuită, după o zi grea pentru amândoi. (Vinetă ilustrativă.)

Recunoști vreunul dintre ei în ultima voastră ceartă? Care dintre ei vine, de obicei, primul?

Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-te

Raportul care ține un cuplu viu

O altă observație a lui Gottman, pe care o citez des: în cuplurile stabile, în timpul conflictelor, interacțiunile pozitive le depășeau pe cele negative într-un raport de aproximativ cinci la unu. Nu înseamnă că nu existau certuri, ci că fiecare moment dur era înconjurat de multe momente de umor, afecțiune, interes, acord.

În cuplurile obosite, raportul se strică nu neapărat pentru că cresc momentele negative, ci pentru că dispar cele pozitive. Nu mai e timp de glume, de atingeri, de complimente. Iar fără ele, fiecare ceartă cântărește enorm. Despre răspunsul activ-constructiv și despre ritualurile de cuplu, care refac partea pozitivă a balanței, am scris separat.

Reparațiile: ce fac cuplurile care rezistă

Un detaliu din cercetările lui Gottman mi se pare adesea trecut cu vederea. Cuplurile stabile nu erau cele în care călăreții nu apăreau niciodată. Erau cele care știau să repare. În mijlocul unei certe, cineva făcea o glumă, atingea mâna celuilalt, spunea „stai, hai să o luăm de la capăt”, sau „am exagerat”. Gottman a numit aceste gesturi încercări de reparare.

Partea interesantă e că reparația funcționează doar dacă e primită. O glumă în mijlocul certei poate fi un pod sau o insultă, în funcție de cât de multă bunăvoință mai există între parteneri. În cuplurile obosite, reparațiile sunt adesea respinse. Nu pentru că partenerul nu le vede, ci pentru că e prea rănit sau prea golit ca să le accepte.

Propun cuplurilor să convină dinainte asupra unei formule de reparare. Un cuvânt, un gest, o frază care înseamnă „te iubesc chiar și acum, hai să ne oprim”. Când e stabilită pe liniște, e mult mai ușor de recunoscut în furtună.

Încrederea, temelia de sub călăreți

În lucrările lui mai recente, Gottman a pus în centru încrederea, înțeleasă ca sentimentul că partenerul e de partea ta și va acționa în interesul tău. Călăreții prosperă acolo unde încrederea s-a erodat. Și se retrag acolo unde încrederea se reface, gest cu gest, în momentele mici de zi cu zi în care alegi să te întorci spre partener, nu de la el.

Opinia psihologului Radu Leca

Cred că cei patru călăreți sunt mai puțin semne ale unor oameni răi și mai mult semne ale unor oameni epuizați, care au rămas fără instrumente mai bune. Nu întâlnesc des cupluri care se disprețuiesc din plăcere. Întâlnesc cupluri în care resentimentul s-a adunat atât de mult încât a ieșit pe gură sub formă de ironie.

Argumentul meu e că fiecare călăreț are, în spate, o nevoie neîmplinită. Critica ascunde nevoia de a fi ajutat. Disprețul ascunde nevoia de a fi recunoscut. Defensivitatea ascunde nevoia de a nu mai fi acuzat. Zidul ascunde nevoia de liniște. Dacă tratezi doar comportamentul, fără nevoie, călărețul se întoarce mereu.

Opinia mea este că lupta cu călăreții începe mult înaintea certei. Începe în zilele liniștite, în care refaci încrederea și aprecierea, în care te odihnești și îți lași partenerul să se odihnească. Un cuplu cu rezervoarele pline îi primește pe călăreți mult mai greu. Iar când totuși vin, îi recunoaște și le închide poarta înainte să intre în casă.

Întrebări frecvente

Care sunt cei patru călăreți Gottman?

Critica, disprețul, defensivitatea și zidul tăcerii. Sunt patru tipare de comunicare în conflict care, devenite obișnuință, prezic în cercetările lui John Gottman deteriorarea și despărțirea cuplurilor.

Care este cel mai periculos dintre cei patru călăreți?

Gottman a considerat disprețul cel mai puternic predictor al despărțirii, pentru că transmite superioritate și erodează respectul reciproc.

Cum combatem cei patru călăreți?

Fiecare are un antidot: începutul blând pentru critică, cultura aprecierii pentru dispreț, asumarea responsabilității pentru defensivitate și pauza de autoliniștire pentru zid.

Surse

1. Gottman, J. M., & Silver, N. (1999). The Seven Principles for Making Marriage Work. New York: Crown Publishers.
2. Gottman, J. M., & Levenson, R. W. (1992). Marital processes predictive of later dissolution: Behavior, physiology, and health. Journal of Personality and Social Psychology, 63(2), 221-233. doi:10.1037/0022-3514.63.2.221
3. Gottman, J. M. (2011). The Science of Trust: Emotional Attunement for Couples. New York: W. W. Norton & Company.