Candela aprinsă la ambele capete: multitasking-ul între cinci dosare simultane și costul său neurologic

Psiholog Radu Leca îți propune următorul articol: Candela aprinsă la ambele capete: multitasking-ul între cinci dosare simultane și costul său neurologic.

Multitasking-ul e, pentru mulți analiști și ofițeri, o condiție de lucru, nu o alegere. Cinci dosare deschise simultan, fiecare cu propria urgență, propriii actori și propriile termene. Un telefon întrerupe analiza, un mesaj schimbă prioritatea, o ședință fragmentează dimineața. Instituțiile laudă adesea capacitatea de a „ține multe mingi în aer”. Neuroștiința spune o altă poveste: creierul uman nu lucrează în paralel la sarcini complexe, ci comută între ele, iar fiecare comutare are un cost. Articolul explică acest cost și ce înseamnă el pentru calitatea muncii de informații și pentru sănătatea celor care o fac.

Mitul creierului care face totul deodată

Când spunem că cineva face mai multe lucruri simultan, de cele mai multe ori descriem ceva diferit: o alternare rapidă între sarcini. Pentru activități automate, cum ar fi mersul și vorbitul, paralelismul funcționează. Pentru sarcini care cer atenție deliberată, citirea unui raport, evaluarea unei surse, formularea unei concluzii, creierul procesează una câte una.

Stephen Monsell, într-o sinteză a cercetărilor despre comutarea sarcinilor, a arătat că trecerea de la o sarcină la alta produce un cost măsurabil: timpi de reacție mai lungi și mai multe erori, chiar și atunci când persoana știe dinainte că urmează schimbarea.

Costul comutării

Fiecare comutare cere creierului să „descarce” regulile și contextul sarcinii anterioare și să le „încarce” pe cele ale sarcinii noi. Acest proces ține de funcțiile executive, localizate în mare parte în cortexul prefrontal. Când comutările sunt frecvente, o parte din atenție rămâne blocată în sarcina anterioară. Sophie Leroy a numit acest fenomen „reziduu atențional”.

Pentru un analist, reziduul atențional înseamnă că, în timp ce citește dosarul al treilea, o parte din mintea lui e încă la dosarul al doilea. Lectura devine mai superficială, iar detaliile importante scapă mai ușor.

Multitaskerii frecvenți nu devin mai buni

O idee populară spune că, prin exercițiu, devii mai bun la multitasking. Cercetarea lui Eyal Ophir, Clifford Nass și Anthony Wagner de la Stanford sugerează contrariul. Persoanele care practicau intens multitasking-ul media aveau performanțe mai slabe la filtrarea informațiilor irelevante și la comutarea între sarcini decât cele care îl practicau rar.

Explicația propusă: obișnuința de a urmări multe surse simultan antrenează o atenție difuză, ușor de captat de orice stimul. Exact opusul a ceea ce are nevoie un analist de informații, care trebuie să separe semnalul de zgomot.

De ce e mai grav în intelligence

În multe profesii, erorile produse de multitasking costă timp. În intelligence, ele pot costa siguranță. Richards Heuer a descris în lucrarea lui clasică despre psihologia analizei cât de ușor se instalează biasurile cognitive: confirmarea ipotezei preferate, ancorarea în prima informație, ignorarea datelor contradictorii. Atenția fragmentată amplifică toate aceste capcane.

Un analist care comută permanent între dosare are mai puțin timp pentru gândirea lentă, deliberată, de care vorbea Daniel Kahneman. Rămâne prizonierul gândirii rapide, intuitive, care e eficientă, dar predispusă la erori sistematice.

Oboseala care nu se vede

Comutarea frecventă nu produce doar erori, ci și oboseală. Funcțiile executive consumă resurse, iar la finalul unei zile fragmentate omul se simte epuizat fără să poată spune ce a realizat. Mulți analiști descriu exact această senzație: „Am lucrat zece ore și am impresia că n-am terminat nimic.”

Pe termen lung, această oboseală se transformă în frustrare și contribuie la burnout. Sentimentul de ineficiență, una dintre cele trei dimensiuni ale burnout-ului descrise de Christina Maslach, e alimentat direct de munca fragmentată.

Ce se întâmplă în creier sub presiune

Sub stres, cortexul prefrontal, responsabil de planificare și control, funcționează mai slab, iar structurile asociate reacțiilor rapide și automate devin dominante. Amy Arnsten a arătat cum chiar și un stres moderat poate reduce rapid capacitățile prefrontale. Combinația dintre multitasking și presiunea urgenței e, astfel, cea mai nefavorabilă pentru gândirea analitică.

Semnalele de suprasolicitare cognitivă

Câteva semnale arată că multitasking-ul a depășit limitele utile: uitarea frecventă a unor detalii recente, recitirea aceluiași paragraf de mai multe ori, iritabilitate la întreruperi, dificultate de a începe o sarcină complexă, senzația permanentă de urgență și oboseala mentală la sfârșitul zilei, chiar fără efort fizic.

Soluții la nivel individual

Câteva strategii simple au efect demonstrat. Gruparea sarcinilor similare reduce numărul de comutări. Blocurile de lucru protejate, de 60–90 de minute fără întreruperi, permit gândirea profundă. Notarea, înainte de a lăsa un dosar, a pasului următor reduce reziduul atențional. Pauzele scurte între sarcini ajută creierul să închidă contextul anterior.

Un obicei util pentru analiști este „fișa de predare către sine”: două rânduri scrise la închiderea fiecărui dosar, cu ce s-a făcut și ce urmează. La revenire, contextul se reîncarcă mult mai repede.

Soluții la nivel de echipă

Instituțiile pot reduce costul multitasking-ului prin distribuirea mai atentă a dosarelor, prin limitarea numărului de cazuri active per analist și prin protejarea unor intervale fără ședințe. Comunicarea urgențelor reale printr-un canal separat, distinct de fluxul obișnuit de mesaje, reduce întreruperile inutile.

Rolul liderilor

Liderii joacă un rol decisiv. Un șef care trimite sarcini noi la fiecare oră, fără a stabili priorități, transferă dezordinea asupra echipei. Un lider care spune clar ce e prioritar și ce poate aștepta protejează atât calitatea analizei, cât și sănătatea oamenilor.

Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-te

Multitasking-ul și viața de familie

Obiceiul comutării permanente nu rămâne la birou. Mulți ofițeri descriu că, acasă, nu mai pot sta concentrați pe o conversație, verifică telefonul în timpul mesei și se simt agitați în momentele liniștite. Partenerii resimt această atenție împărțită ca pe o lipsă de interes. Reînvățarea atenției unice începe adesea cu gesturi mici: telefonul lăsat în altă cameră în timpul cinei, o plimbare fără ecrane.

Un exemplu din viața de zi cu zi

Să ne imaginăm o dimineață obișnuită a unui analist. La ora 8 începe evaluarea unei surse. La 8:20 primește un mesaj despre alt dosar și răspunde. La 8:35 e chemat la o ședință scurtă. La 9:10 revine la evaluare, dar trebuie să recitească tot ce lucrase. La 9:30 sună telefonul. Până la prânz, analistul a „lucrat” la cinci dosare, dar niciunul nu a primit mai mult de 20 de minute de atenție continuă.

Fiecare întrerupere pare nevinovată. Suma lor transformă o dimineață de muncă profundă într-o succesiune de începuturi. La final, oboseala e reală, iar progresul e mic. Iar analistul ajunge să creadă că problema e la el, că nu e destul de rapid sau de organizat, când, de fapt, problema ține de felul în care e organizată munca.

Ce înseamnă pentru sănătatea mintală

Senzația permanentă de urgență și de lucru neterminat menține sistemul de stres activat. Pe termen lung, ea se asociază cu anxietate, cu dificultăți de somn și cu o stare de neliniște greu de explicat. A recâștiga controlul asupra propriei atenții nu e doar o chestiune de productivitate. E o formă de grijă pentru propria minte.

Întrebări frecvente despre multitasking-ul

Este multitasking-ul eficient în munca de analiză?

Nu pentru sarcinile complexe. Creierul comută între sarcini, iar fiecare comutare produce erori și pierdere de timp. Pentru analiză profundă, concentrarea pe o singură sarcină e mai eficientă.

Ce este reziduul atențional?

Este partea din atenție care rămâne blocată în sarcina anterioară după ce treci la una nouă. El reduce calitatea lucrului la sarcina curentă.

Devii mai bun la multitasking dacă îl practici des?

Cercetările sugerează contrariul: persoanele care practică frecvent multitasking-ul media filtrează mai greu informațiile irelevante.

Cum pot analiștii reduce costul multitasking-ului?

Prin gruparea sarcinilor, blocuri de lucru fără întreruperi, notarea pasului următor la închiderea fiecărui dosar și pauze scurte între sarcini.

Poate multitasking-ul contribui la burnout?

Da. Munca fragmentată produce oboseală mentală și sentimentul de ineficiență, una dintre dimensiunile principale ale burnout-ului.

Dacă te regăsești în acest articol, poți cere sprijin confidențial la Cabinetul Psihologic București. Citește și: Epuizarea tăcută: de ce ofițerii de intelligence rup tăcerea abia după pensionare.

Surse verificate

1. Monsell, S. (2003). Task switching. Trends in Cognitive Sciences, 7(3), 134–140.
2. Ophir, E., Nass, C., & Wagner, A. D. (2009). Cognitive control in media multitaskers. Proceedings of the National Academy of Sciences, 106(37), 15583–15587.
3. Leroy, S. (2009). Why is it so hard to do my work? The challenge of attention residue when switching between work tasks. Organizational Behavior and Human Decision Processes, 109(2), 168–181.
4. Arnsten, A. F. T. (2009). Stress signalling pathways that impair prefrontal cortex structure and function. Nature Reviews Neuroscience, 10(6), 410–422.
5. Heuer, R. J. (1999). Psychology of Intelligence Analysis. Washington, DC: Center for the Study of Intelligence, CIA.

Psiholog Radu Leca · 0754.999.444 · Toate articolele din categoria Intelligence