Nu toate mesajele mentale ajung la destinație. Unele se rătăcesc. Altele ajung la destinatarul greșit. Altele se diluează atât de mult încât devin indistinguibile de zgomotul de fond. Acest fenomen, pe care l-am numit rătăcirea mesagerilor, este una dintre cele mai frustrante realități ale psihotroniei. Emiți un gând cu intenție clară, cu emoție puternică, și… nimic. Niciun ecou, nicio confirmare, nicio reacție. Unde a ajuns mesajul? S-a pierdut pe drum, prins într-un vortex energetic, deviat de o minte mai puternică, sau pur și simplu dizolvat de distanță și de timp.
Am studiat acest fenomen prin experimente controlate. Emiteam mesaje către persoane la distanță, iar apoi le ceream să raporteze ce au simțit. Rezultatele erau inconsistente. Uneori, mesajul ajungea perfect. Alteori, ajungea distorsionat. Alteori, nu ajungea deloc. Am început să caut patternuri. Am descoperit că mesajele se rătăcesc mai des în anumite condiții: când emițătorul este obosit, când destinatarul este stresat, când există o ceartă recentă între ei, când distanța este foarte mare, când mesajul este emoțional ambiguu.
Soluționarea constă în construirea unui „traseu sigur” pentru mesaj. La fel cum poștașul nu aruncă scrisoarea în vânt și speră să ajungă, nici tu nu ar trebui să emiți la întâmplare. Traseul sigur implică mai mulți pași. Primul: stabilirea unei conexiuni prealabile. Înainte de a emite mesajul important, trimite un „semnal de control”, un gând simplu, de recunoaștere. Așteaptă confirmarea. Dacă o primești, canalul este deschis. Al doilea: folosirea unui „punct de ancorare”, un obiect, o imagine, un cuvânt pe care amândoi îl cunoașteți. Mesajul atașat de acest punct are șanse mai mari să ajungă. Al treilea: repetarea. Nu emite o dată. Emite de trei ori, la intervale de câteva ore. Unul dintre mesaje va ajunge.
Tehnica avansată presupune folosirea unui „releu”. Dacă direct nu funcționează, trimite mesajul către o a treia persoană, care are o legătură bună cu amândoi. Această persoană, fără să știe, va funcționa ca un amplificator, ca un punct de trecere. Am folosit această tehnică de mai multe ori, cu succes. Mesajul trimis către un prieten comun a ajuns la destinatarul final prin intermediul unei conversații aparent banale.
Compromisurile sunt legate de etică și de eficiență. Folosirea unui prieten ca releu, fără știrea lui, este o încălcare a intimității. De aceea, este preferabil să folosești ca releu persoane care știu și acceptă ce faci. De asemenea, repetarea excesivă poate deveni hărțuire mentală. Dacă ai emis de trei ori și nu ai primit răspuns, oprește-te. Poate că destinatarul nu vrea să primească. Poate că mesajul tău nu este binevenit. Respectă tăcerea. Mesagerul care se rătăcește de trei ori pe același drum ar trebui să se întoarcă acasă. Și uneori, acasă este cel mai bun loc.
