Există o categorie de oameni care posedă o abilitate tulburătoare: ei știu că cineva urmează să moară înainte ca persoana respectivă să afle, înainte ca medicii să pună diagnosticul, înainte ca evenimentul fatal să se producă. Această capacitate, atestată în nenumărate culturi și documentată în literatura medicală și parapsihologică, este una dintre cele mai puternice dovezi ale faptului că mintea umană poate recepționa informații care nu sunt disponibile simțurilor obișnuite. În psihotronie, numim acest fenomen pre-recepție terminală, iar studierea lui ne oferă chei importante pentru înțelegerea comunicării la distanță în situații critice.
Am cunoscut o astfel de persoană în copilărie, o vecină din blocul nostru, pe care toată lumea o numea „baba cu al treilea ochi”. Nu era vrăjitoare, nu făcea ritualuri. Pur și simplu, cândva cu două-trei săptămâni înainte ca cineva din bloc sau din familie să moară, ea începea să se comporte ciudat. Devenea tăcută, tristă, evita persoana respectivă. Când era întrebată, spunea doar: „Simt că se apropie ceva.” Și avea dreptate, de fiecare dată. Nu era o persoană veselă în general, deci tristețea ei nu era un indicator sigur în sine. Dar combinația dintre tristețe, evitare și acea expresie specifică din ochi – o privire care părea să vadă dincolo de perete – era infailibilă.
Din perspectiva psihotroniei, acest fenomen are o explicație care, deși nu poate fi demonstrată în laborator, este consistentă cu observațiile. Fiecare organism viu emite un câmp energetic specific. Când organismul începe să se degradeze, când procesele vitale esențiale intră în colaps, acest câmp se schimbă. Schimbarea este subtilă la început, imperceptibilă pentru majoritatea oamenilor, dar detectabilă de mințile foarte sensibile. Este ca și cum ai auzi o notă muzicală care devine din ce în ce mai falsă, înainte ca melodia să se oprească complet. Receptorii terminali captează această „falsitate”, această disonanță, și o interpretează corect ca fiind semnul apropierii sfârșitului.
Soluționarea pentru dezvoltarea acestei sensibilități, deși subiect delicat, începe cu cultivarea empatiei profunde, nu a celei superficiale. Empatia superficială este emoțională, reactivă. Empatia profundă este senzorială, perceptive. Ea implică capacitatea de a simți starea energetică a celuilalt, nu doar emoțiile lui. Exercițiul constă în a sta în prezența unei persoane și a încerca să simți nu ce spune, nu ce simte, ci cum pulsează. Este o senzație greu de descris în cuvinte, dar recognoscibilă odată experimentată. Ea se simte ca o vibrație, un ritm, o frecvență. Când acea frecvență se schimbă, când devine disonantă, când începe să încetinească sau să accelereze haotic, este semnul că ceva fundamental s-a modificat.
Tehnica avansată presupune „scanarea” de la distanță. Fără a fi fizic prezent lângă persoană, închizi ochii și încerci să simți starea ei energetică. Acest lucru este posibil pentru că, în psihotronie, câmpul energetic nu respectă distanțele fizice. Un câmp emis de o persoană din București poate fi simțit de o altă persoană din Cluj, dacă receptorul este suficient de sensibil. Scanarea de la distanță este utilă nu doar pentru detectarea problemelor terminale, ci și pentru monitorizarea generală a stării celor dragi, pentru a ști când au nevoie de ajutor, chiar dacă nu spun.
Compromisurile sunt imense și de natură etică, emoțională și socială. În primul rând, știința unei morți iminente este o povară teribilă. Ce faci cu informația? Spui persoanei? Îi spui familiei? Taci? Orice alegere are consecințe. Am cunoscut receptori terminali care au ajuns la izolare socială profundă, pentru că purtau o secretă prea grea. Alții au devenit cinici, detașați, pentru că altfel nu puteau face față. În al doilea rând, există riscul de a greși. Nu toate schimbările energetice înseamnă moarte. Unele înseamnă doar boală, stres, schimbare majoră de viață. A confunda o criză existențială cu o criză terminală poate cauza suferință inutilă. De aceea, prudența este absolută. Nu anunța niciodată o moarte iminentă decât dacă ești sigur, și chiar și atunci, gândește-te de zece ori înainte de a vorbi. Psihotronia este o putere, iar puterea cere responsabilitate. Și uneori, cea mai mare responsabilitate este să taci.
