Cei 12 stâlpi ai terapiei anxiosului

Există 12 stâlpi ai terapiei anxiosului, despre care timp de 80 de ani, nu s-a vorbit public. De ce? Protecția informațiilor sau rea vointă?Cititorul decide. Următorul scurt articol ce aparține psihologiei anxiosului a fost realizat de către psiholog Radu Leca. Când simțim că nu putem modifica cursul existenței noastre,când evităm logica, având ca unic scop dorința de a nu ne gândi la tot ce am pierdut, când sentimentul necesității luptei apare doar din vinovăție, atunci suntem profund anxioși. Mașinile de trăit, așa cum ne numea Paul Valery, se strică des în lipsa echilibrului interior. Creierul recunoaște drept Stăpân scenariul negativ, virusând fiecare idee/proiect în parte, deja existent sub formă de amintire sau dorință. Visele se convertesc, schimbându-și potențialul de la posibil de obținut la profund imposibile. Și asta doar fiindcă individul iubește confortul negație.Fapt: cu cât pacienții învață mai multe tehnici și strategii cognitiv comportamentale, de la psiholog, cu atât mai mult terapia devine mai dificilă. Ca psiholog îi explici pacientului ce înseamnă proiecțiile negative dar el deja știe efecte vor apărea și când să le folosească pentru a crește teatralitatea actelor sale și atunci este clar că nu pune preț pe terapia cu tine. Scopul anxiosului este atingerea echilibrului emoțional în timp,cu ajutor ori singur. Echilibrul emoțional este identic cu Succesul personal. Bazele EE sunt reprezentate de:

 

A. Autointrospecție/Calitatea dialogului interior

B. Ameliorarea prin logică a viziunii anxioase

C. Acceptarea stării de bine în detrimentul confortului proiectării scenariilor negative

D. Gestionarea triadei Nu se poate/Nu știu dacă vreau/Nu accept nimicCa EE să fie atins în timp, anxiosul trebuie să refuze să mai transfere acuzațiile excesive asupra altora numai a lui nu. Anxiosul are credința că nu are vină! Simte omul nostru tulburat afectiv că responsabilitățile avute sunt inutile? Da. Îl influențează acest gând în viața socială și de familie? Da! Își dă seama că își face rău? Nu! Cum îl ajutăm ca terapeuți pe anxios?(In ce direcție mergem în terapie)

1. Explicarea Regulilor Graduale. Când și cum apar, cum se aplică, când se activează, cât se acceptă din ele?

2.Reintroducerea cititului selectiv și motivațional, având ca scop evitarea Raționamentului dihotomic

3. Reatribuirea acceptării responsabilităților

4. Scăderea recurenței anxietății prin explicarea tehnicilor de supraviețuire emoțională în societate și familie

5. Argumentarea prin exemple medii cognitive, ce ulterior anxiosul le dezvoltă, că fragilitatea emoțională îmbrățișată este autosabotoare

6. Explicarea conexiunii logice dintre mediul ostil proiectat de anxietate și tentația de a renunța la lupta cu nălucile

7. Enunțarea “testului înotului forțat” și argumentarea logicii epuizării gândurilor repetitive

8. Urmărirea evoluției “cancerului tristeții” de la prima manifestare timidă, la înflorire

9. Explicarea scenariului înfruntării vieții sociale, de cuplu și de familie, pentru readucerea, în Universul personal a responsabilității parțiale

10. Oprirea alterării viziunii despre lume

11. Teama de sine și Teama judecății colective reprezintă sentimente cotropitoare/invadatoare. Ele sunt susceptibile de variații psiho-emoționale în baza alterării blândeții prin accesarea ostilității și a nemulțumirii. Ponderarea acestor variații conduc bolnavul către echilibru

12. Asepsia fricii începe de la curățarea locului ce produce frica, a tuturor amintirilor ce au legătură cu frica. Ulterior bolnavul se bucură de de cei trei vestitori ai Binelui: aspirația către liniște, calmarea indiferent de mediul se functionare, reorientarea energiei de 100% negativ, la parțial negativ

Concluzie: atingerea Echilibrului Emoțional (EE) de către anxios depinde în mare parte de terapeut și de totalitatea evenimentelor și persoanelor cu care pacientul interacționează în timpul terapiei. Stiind că nu există posibilitatea să “ții bolnavul sub un glob de sticlă”, terapia trebuie să includă toate acțiunile neprevăzute și toate scenariile negative sau tulburătoare posibile. In timp anxietatea se diminuează/aplatizează până la dispariție sau acceptare.