RELATIA MAMA-COPIL:
Relatia mama-copil este mai presus de orice alta relatie nefiind o aptitudine ce trebuie dobandita.De aceea,inainte sa ne gandim sa corectam comportamentul trebuie sa incercam sa percepem sentimentele puilor nostri.In mod instinctiv copiii ne cauta pentru a le asigura protectie,ingrijire si indrumare,pe care noi,in calitate de parinti suntem impulsionati in mod firesc sa le asiguram.Atasamentul nu este un comportament ce trebuie invatat,ci o conectare pe care mama-copil cauta sa o gaseasca.Scopul acestui atasament reciproc este de a satisface nevoile copiilor nostri intr-un mod indeajuns de consistent incat ei sa supravietuiasca si sa prospere.Cand satisfacem nevoile copiilor nostri in mod regulat,motivatia lor de supravietuire poate fi dezactivata,iar energia lor poate fi redirectionata spre invatare si crestere-prosperare. Mediul sigur si plin de iubire pe care il cream ii ajuta pe copii sa functioneze mai bine,sa-si traiasca vietile cu mai multa bucurie si cu un sentiment de implinire si sa se dezvolte cu cea mai mare naturalete pentru a deveni indivizi auto-actualizati.Sarcina noastra nu este sa intelegem ca neuronii trebuie sa se conecteze pentru a genera inteligenta emotionala,autodisciplina ci sa cream acel mediu care sa sprijine planul de dezvoltare al naturii.Cand va concentrati asupra propriei fiinte si aveti incredere in voi,ascultati intr-un mod mai profund de propria intuitie si ajungeti sa fiti in armonie cu nevoile copilului vostru.Relatia pe care o aveti cu voi insiva influenteaza in mod direct felul in care relationezi cu propriul copil.
O relatie corecta este esentiala pentru dobandirea autodisciplinei si crearea armoniei in caminul vostru.As cita aici: Gordon Neufeld “Nu ceea ce facem,ci mai degraba cine suntem conteaza cel mai mult pentru copiii nostri.”
Relatia mama-copil nu este o democratie,iar copiii nu trebuie in mod categoric sa fie responsabili de coordonarea familiei.Daca va doriti de la copiii vostri:sa devina rezilienti,cand se confrunta cu situatii potrivnice,sa-si pastreze blandetea care este sursa inteligentei emotionale,sa beneficieze de pe urma experientei si a indrumarii voastre,atunci este nevoie de o relatie ierarhica,bazata pe iubire intre parinte si copil.Prima si cea mai importanta deosebire in discutia noastra despre ierarhia intr-o relatie de acest tip este aceea ca exista ierarhii naturale si ierarhii de dominare. Pretutindeni unde priviti,veti vedea puii si copiii nostri intr-o relatie ierarhica in raport cu mamele lor.Copiii au o regiune a creierului cu functia de a fi centrata pe atasament,localizata in sistemul limbic,similara cu aceea a tuturor mamiferelor sociale.Regiunea din creier responsabila pentru atasament are doua moduri de a exista intiparite genetic in ea:modul alfa si modul dependent.Aceasta parte a creierului nostru vrea sa stie intotdeauna ce pozitie detin eu fata de aceasta persoana(as aminti aici de “Imparatul Mustelor” de Wiliam Golding; povestea romanului ilustreaza modul in care daca ii indepartam pe adulti,copiii se vor indrepta in mod instinctiv spre alte persoane pentru a intra in relatii ierarhice.Acesta este modul in care functioneaza regiunea din creier responsabila pentru atasament,deci cu alte cuvinte,as spune ca trebuie cultivate radacinile unei ierarhii naturale,firesti,inainte ca roadele unei gandiri democratice sa iasa la iveala.
Articol realizat de Psiholog Monica Enache