Medierea în divorţul cu mai mulţi copii
Valorile, scopul căsătoriei şi a vieţii de familie
Căsătoria este un eveniment din viaţa omului ce presupune trecerea către o nouă etapă de dezvoltare psihologică şi socială a fiecărui individ. Căsătoria este acel eveniment ce este privit cu încredere şi care deschide calea către fericire, împlinire profesională, stabilitate, împlinire personală, este un cadru pentru validare socială şi morală a individului.
Divorţul şi implicaţiile lui
În anumite situaţii această etapă a vieţii trece prin modificări profunde şi cel mai greu moment pentru o căsnicie este atunci când se ajunge la punctul în care convieţuirea este destul de dificilă între partenerii de viaţă iar una dintre soluţii este divorţul. Divorţurile au devenit un fapt destul de obişnuit în zilele noastre, după cum se arată în divese statistici, ajungând să afecteze aproape jumătate dintre căsnicii.
Specialiştii în psihologie consideră că divorţul este al doilea cel mai solicitant eveniment din viaţă , eveniment care totuşi are implicaţii şi asupra celorlalţi membri ai familiei restrânse, atunci când aceasta are în componenţă şi copii. După cum s-a observat, divorţurile cauzează traumă atât pentru adulţi cât şi pentru copii, cu efecte ce au repercursiuni serioase pentru viitor, traumă ce poate fi “egală cu cea cauzată de un deces în familie sau cu dezrădăcinarea survenită în urma mutărilor neaşteptate dintr-un loc în altul”. Acest lucru este datorat atât tensiunilor apărute între partenerii de viaţă, presiunilor exercitate de familiile şi cunoscuţii acestora dar chiar şi faptul că procedurile legale adaugă un stres în plus. Practic soţii, împreună cu apropiaţii şi reprezentanţii lor sunt pregătiţi pentru un adevărat război psihologic şi financiar atunci când se discută despre divorţ.
Modalităţi de abordare a divorţului
Posibilităţile de rezolvare a acestui impas într-o căsnicie pot fi abordate în diverse variante. Este clar că primul lucru ce trebuie aplicat este încercarea de a soluţiona problemele apărute în căsnicie prin discuţii deschise, prin concesii ori prin motivaţii care să determine continuarea căsniciei în condiţii decente pentru toţi membrii familiei. Sunt însă şi acele situaţii în care o căsnicie nu mai poate fi salvată pentru că relaţiile de familie sunt atât de grav şi iremediabil afectate încât soţii hotărăsc să divorţeze. Ce se poate face atunci când divorţul este clar soluţia ce se impune?
În legislaţia română au fost create diverse modalităţi de soluţionare a divorţurilor: la instanţa de judecată (varianta consacrată de ani mulţi), cea la notar, la primărie (divorţul administrativ) dar şi o modalitate mai specială: medierea, ca soluţie alternativă la justiţie, dar care este completată de justiţie ori alte instituţii ale statului. Este important de înţeles faptul că mediatorul nu este o autoritate de divorţ, iar soţii care nu au neînţelegeri privitoare la divorţ pot alege între instanţa de judecată, notar ori divorţul administrativ la ofiţerul de stare civilă de la primărie.
Pe de altă parte, acei soţi care au ajuns la o serie de probleme de familie, fie că sunt dispute mai mari ori chiar conflicte şi care au implicaţii pentru continuarea căsătoriei, vor putea aborda cu succes procedura de mediere, prin această procedură fiind puse în discuţie şi subiectele accesorii, respectiv partajul bunurilor, ori custodia şi cheltuielile cu copiii minori.
Medierea şi rolul ei în viitorul familiei
Prin acest articol ne-am propus ca să vedem cum poate medierea să rezolve o astfel de problemă foarte stresantă: divorţul. În plus, ne propunem să stabilim cum pot fi aplicate diferite metode şi reguli în mediere, raportate la legislaţia română şi europeană în domeniul dreptului familiei, în condiţiile în care multe divorţuri implică şi copii minori.
Medierea a apărut oficial în anul 2006, prin legea 192 şi este o modalitate ce începe să îşi facă loc din ce în ce mai mult în rândul persoanelor ce ajung în situaţii tensionate. Medierea este o modalitate alternativă de soluţionare a disputelor şi litigiilor între părţi, prin care o terţă persoană specializată, abilitată şi autorizată, mediatorul, în condiţii de neutralitate, imparţialitate, confidenţialitate şi fără putere de decizie, ajută partenerii de viaţă să îşi rezolve situaţiile conflictuale privind continuarea sau nu a vieţii de cuplu. Aceasta este o metodă ce îmbină tehnicile psihologice de creare a comunicării între partenerii unui cuplu cu legislaţia juridică din domeniul civil privind continuarea sau desfacerea căsătoriei, iar soluţiile pentru acest conflict sunt date chiar de către participanţii la procedură, soţii implicaţi. De asemeni, există şi posibilitatea de participare a altor membri din familia restrânsă, cea extinsă ori diverşi specialişti (avocaţi, psihologi, experţi din diferite domenii).
În primul rând, atunci când un conflict familial duce la o posibilă decizie a soţilor de a divorţa, ori unul dintre soţi refuză această variantă sau condiţionează divorţul, se poate cere unui mediator să se facă o analiză conflictuală, fapt ce va clarifica decizia de a pune capăt căsătoriei ori de a o continua. Această decizie este doar a soţilor respectivi pentru că mediatorul, în calitatea sa de participant neutru şi imparţial la această procedură, trebuie să urmărească imprevizibilul rezultatului: de a divorţa sau de a nu divorţa. În caz contrar, atunci când mediatorul pleacă de la o soluţie ştiută a medierii, respectiv de a divorţa, va fi considerat părtinitor la soţul ce doreşte acest divorţ, iar celălalt soţ, îşi va pierde încrederea în rezolvarea problemei sale şi nu se va mai prezenta la mediere, în multe dintre cazuri invitatul la mediere chiar nedorind o desfacere a căsătoriei.
Prin discuţiile pe care le va purta în şedinţele de mediere, profesionistul mediator nu va interveni în soluţia finală a medierii pentru că el trebuie să analizeze cu ambii soţi aflaţi în conflict decizia fiecăruia dar şi modalitatea de a stinge conflictul de familie mediat. Practic, medierea conflictelor de familie are în vedere continuarea sau nu a căsătoriei şi poate fi o procedură prealabilă unui eventual divorţ la instanţa de judecată, la notar sau la divorţul administrativ din primărie, pentru că medierea nu poate fi o instituţie de divorţ. Medierea este o instituţie de soluţionare a conflictelor iar mediatorul este un profesionist care gestionează situaţii conflictuale ce sunt legate de raporturile de familie, în cazul nostru, dar nu este o autoritate publică în acest domeniu.
De ce medierea în divorţ
Ceea ce aduce nou şi folositor procedura de mediere este eliminarea stresului de la procedurile de divorţ din instanţa de judecată, alături de o perioadă de timp scurtă pentru aplicarea procedurilor juridice dar şi prin realizarea unor economii de bani comparabile cu varianta clasică de la instanţa de judecată, prin eliminarea procedurilor de administrare judiciare de probe ori diverse expertize obligatorii.
Pentru a avea o imagine corectă a medierii în cazurile de divorţ, să luăm în considerare un divorţ ce implică şi doi copii minori. Aşa cum am arătat, implicaţi în divorţ sunt şi copiii şi acest lucru este privit atât din punct de vedere legal cât şi din punct de vedere emoţional. Medierea este o modalitate ce crează o atmosferă mai calmă pentru toţi membri familiei, pe tot parcursul procedurii privind discuţiile despre continuarea căsătoriei sau pentru toate aspectele privind încetarea acesteia.
În cazul procedurii de mediere, atunci când relaţiile de familie sunt grav şi iremediabil vătămate, iar partenerii de viaţă (soţii), hotărăsc să divorţeze amiabil, procedura este finalizată printr-un document numit acord de mediere. Prin acordul de mediere părţile pot decide desfacerea căsătoriei de comun acord şi tot prin acest document vor fi hotărâte şi toate aspectele accesorii desfacerii căsătoriei: se stabileşte numele soţiei (soţia poate păstra numele din căsătorie sau va reveni la numele anterior), se hotărăsc asupra custodiei copiilor, domiciliul stabil al copiilor, exercitarea drepturilor părinteşti prin intermediul planului parental, contribuţii de întreţinere a copiilor şi, foarte important, modalităţile de stingere a tuturor drepturilor şi obligaţiilor patrimoniale dintre soţi, fapt ce implică impărţirea bunurilor imobile (case, terenuri etc.), mobile (auto, mobilă, electronice şi orice alte asemenea bunuri) sau financiare (economii, acţiuni, participaţiuni sau diverse instrumente financiare deţinute în comun) ale soţilor.
Etapele medierii
De fapt ce înseamnă procedura de mediere în cazul desfacerii căsătoriei ce implică şi copii minori. Procedura de mediere se derulează în două etape mari: etapa prealabilă medierii cu pregătirea medierii şi procedura de mediere proriu-zisă, finalizată cu acordul de mediere.
Ambii soţi pot merge la un mediator pentru a obţine informaţii despre această modalitate de abordare a problemei lor. În cazul în care doar unul dintre soţi are această iniţiativă, mediatorul va invita celălalt soţ în vederea acceptării procedurii de mediere. Prezenţa ambilor soţi în faţa mediatorului este o condiţie obligatorie, excepţie făcând situaţia în care unul sau ambii soţi mandatează o altă persoană, printr-un mandat special ce este autentificat în faţa unui notar public, pentru a-l reprezenta sub toate aspectele divorţului. Este de remarcat faptul că atât în faza prealabilă cât şi în etapele următoare, soţii sau doar unul dintre ei poate avea o prezenţă activă la discuţii şi la luarea deciziilor şi prin intermediul tehnologiilor actuale de transmitere a sunetului şi imaginilor în timp real (telefonie mobilă inteligentă, internet cu programe de conferinţă audio-video), modalitate chiar încurajată de stat prin legislaţie tot mai permisivă pentru domeniul soluţionării online a litigiilor şi disputelor. Cu această ocazie se va stabili şi faptul că soţii pot să stingă toate drepturile şi obligaţiile patrimoniale dintre ei, iar acordul de mediere ce se va încheia va putea cuprinde şi partajarea bunurilor imobile, mobile ori financiare.
Parcurgerea procedurii de mediere va fi realizată prin semnarea unui contract de către părţile interesate, cei doi soţi urmând să pună la dispoziţia mediatorului, în vederea redactării actelor specifice procedurii de mediere, diverse documente: certificat de căsătorie, certificate de naştere ale lor şi ale copiilor minori şi, după caz, diverse documente pentru bunurile discutate în cadrul medierii. Toate aceste documente vor fi restituite părţilor la finalul procedurii de mediere.
Procedura de mediere implică şi costuri. Costurile pentru parcurgerea procedurii de mediere se stabilesc de mediator prin negociere cu părţile contractuale, costuri ce reflectă dificultatea conflictului supus medierii, timpul alocat pentru procedură, numărul de şedinţe de mediere etc.. Pot să apară şi alte costuri ori alte elemente ce pot fi luate în considerare pentru buna derulare a procedurii de mediere (experţi în diverse domenii de activitate ce au legătură cu disputa mediată, documente de la diverse instituţii, firme sau specialişti). Este de remarcat că aceste costuri sunt semnificativ mai mici decât cele de la instanţa de judecată iar cheltuielile accesorii sunt făcute de părţi în mod voluntar, la cerere şi doar pentru luarea unor decizii în cunoştinţă de cauză.
Conform legii, desfacerea căsătoriei prin procedura de mediere poate fi aplicată înainte de a se face o cerere de chemare în judecată dar şi în timpul procesului la instanţa de judecată. Aşa cum se prevede în art.62 din Legea nr.192/2006 privind organizarea profesiei de mediator şi combinat cu prevederile Codului de Procedură Civilă, judecătorul va putea, pe baza cererii uneia dintre părţi, să suspende dosarul din intanţa de judecată în scopul soluţionării tuturor sau doar a unor aspecte ale dosarului cu ajutorul procedurii de mediere. Această suspendare poate fi acordată pe o perioadă de maxim 3 luni, timp în care părţile au posibilitatea de a derula medierea şi a ajunge la o înţelegere amiabilă, consfinţită printr-un acord de mediere. Acest acord de mediere va fi comunicat judecătorului pentru a fi ratificat printr-o hotărâre judecătorească în consecinţă.
După abordarea tuturor subiectelor supuse în discuţie pentru mediere, părţilor vor lua deciziile pot avea ca rezultat stingerea totală sau parţială a conflictului, decizii ce vor fi cuprinse în documentul final, denumit acord de mediere.
Foarte important de reţinut este că prezenţa la mediator nu finalizează procedura divorţului, pentru că acordul de mediere va trebui supus ratificării de către instanţa de judecată.
Problema copiilor minori în medierea divorţului
În cadrul procedurii de mediere unul din punctele atinse o reprezintă problemele privind copiii minori. Acesta este un subiect delicat pentru părinţi. Trebuie să ţinem cont de faptul că divorţul este între soţi, iar cei doi adulţi nu “divorţează” şi de copii, legislaţia română şi europeană acordând o mare importanţă interesului superior al copilului. Încălcarea acestui principiu de către părinţi generează o mai aprigă bătălie pe toate direcţiile: familie, instanţă de judecată, ori alte instituţii ale statului, situaţie ce are efecte pe termen lung asupra psihologiei copilului, viitorul adult. Situaţia copiilor minori măreşte semnificativ tensiunile între părinţi şi transformă copiii în obiecte de răzbunare şi şantaj între adulţi, fapt ce poate fi evitat prin mediere.
În cadrul procedurii de mediere se poate aborda:
- custodia copiilor şi autoritatea părintească ce se va exercita de ambii părinţi, în comun pentru copiii minori;
- domiciliul stabil al copiilor, la unul dintre părinţi sau câte un copil pentru fiecare părinte, inclusiv exercitarea drepturilor părinteşti de celălalt părinte, fapt ce include vizita şi luarea copilului de către părintele ce nu are copilul la domiciliul său;
- modul de împărţire a cheltuielilor pentru întreţinerea copiilor de către ambii părinţi prin evaluarea întreţinerii în natură ori prin intermediul pensiilor de întreţinere în bani.
În legislaţia europeană s-a promovat principiul potrivit căruia, în cadrul familiilor, trebuie să existe egalitate pentru părinţi, egalitate ce trebuie garantată şi promovată chiar de la naşterea copilului. Acest lucru presupune că ambii părinţi vor avea un rol activ în creşterea şi educarea copiilor, lucru ce este benefic pentru aceştia. În plus, trebuie recunoscut şi apreciat mai mult rolul tatălui în raport cu copiii săi, chiar şi pentru cei de vârstă fragedă. În acest sens, cea mai recentă reglementare europeană adoptată de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei este aprobarea Rezoluţiei nr.2079 (2015) privind “Egalitatea şi autoritatea părintească comună: rolul taţilor”.
Adunarea Generală chiar a solicitat autorităţilor Consiliului Uniunii Europene să se asigure că în caz de separare sau divorţ, legislaţiile naţionale privind dreptul familiei oferă posibilitatea aranjamentului de tip custodie comună fizică a copiilor, cu respectarea interesului superior al copilului, lucru ce are la bază acordul reciproc dintre părinţi, astfel încât să fie respectat şi dreptul taţilor adică de a le permite să beneficieze de custodie comună fizică. Pe aceste considerente, Adunarea Parlamentară solicită statelor membre ale Consiliului Uniunii Europene să încurajeze şi, după caz, să stimuleze medierea în cadrul procedurilor judiciare ale instanţelor de familie care implică copii. Un obiectiv concret este de a face părinţii să înţeleagă faptul că reşedinţa alternativă poate fi o opţiune ce serveşte interesului superior al copilului, iar mediatorii vor trebui să fie instruiţi şi încurajaţi să aplice cooperarea multidisciplinară pe “modelul Cochem”. Se vor încuraja şi planurile parentale ce permit părinţilor să stabilească principalele aspecte ale vieţii copiilor şi se va introduce posibilitatea ca, în interesul superior al copilului, să se poată solicita revizuirea aranjamentelor şi deciziilor luate ce afectează copiii în mod direct şi, în special, asupra domiciliului lor.
De fapt ce este modelul Cochem? Este un mod de discuţie a problemei copiilor, un model ce adoptă o abordare interdisciplinară a relaţiei părinte-copii. Acest model tratează juridic, psihologic şi social situaţia copiilor implicaţi în procedurile privind divorţul părinţilor şi are ca obiectiv evitarea transformării sălii de judecată într-un câmp de bătălie pentru cei implicaţi în divorţ. Pe baza modelului Cochem, instituţiile şi indivizii implicaţi în cazurile de divorţ cu copii minori vor coopera. Rolul judecătorului este de a se retrage cât mai mult din zona de decizie privind copiii, lăsând părinţii să ia aceste decizii. Aici medierea este în centrul procedurii pentru că, acolo unde va fi necesar, se vor derula şedinţe de mediere pentru stabilirea modului în care părinţii îşi vor împărţi responsabilităţile cu privire la copii, după momentul separării lor.
Planul parental în mediere
Cel mai important element care ajută la adaptarea şi dezvoltarea psihică corectă a copiilor ce au trecut prin divorţul părinţilor este o interacţiune frecventă şi continuă cu cei doi părinţi. Pentru a se realiza acest contact benefic părinte-copil este nevoie ca părinţii să renunţe la crearea şi întreţinerea de stări conflictuale între ei şi să ajungă la o manieră eficientă de promovare şi analizare a metodelor de creştere a copiilor. Acest obiectiv este urmărit de planul parental.
Planul parental este construit pentru a proteja copiii, pentru a diminua şi elimina cât mai mult conflictele dintre părinţi privind modul de creştere şi educare a acestor copii dar va avea şi rolul unui program ce descrie în detaliu modul de exercitare a autorităţii părinteşti după divorţul părinţilor. Practic, acest document vrea să aducă un echilibru între drepturile şi obligaţiile părinţilor pentru tot ceea ce înseamnă locuinţa minorilor, programul de legături personale, modul de a petrece vacanţele, activitatea şcolară, activităţi extraşcolare, îngrijiri medicale, modul de comunicare la distanţă precum şi orice alte aspecte pe care părinţii le consideră importante pentru copiii lor minori.
Toate aceste subiecte vor fi abordate de către părinţi, cu ajutorul mediatorului, în cadrul uneia sau mai multor şedinţe de mediere şi au rolul de a formula o relaţie a părinţilor separaţi în raport cu copiii lor, modul în care sunt echilibrate timpul şi responsabilităţile în relaţia părinte-copil. Acest plan va satisface atât nevoia părintelui şi dreptul de a contribui la dezvoltarea copilului său minor dar şi drepturile şi nevoile copiilor în raport cu părinţii lor.
În concret, planul parental presupune discuţii ce vor determina modalităţile în care părinţii vor participa activ în viaţa copiilor minori, la evenimente importante din cadrul şcolii, întâlniri cu profesorii, concursuri sportive, aniversări, vacanţe, relaţii personale cu rudele din familia extinsă. Cel mai bun plan parental este cel ce este stabilit de către părinţi pentru că va fi respectat tot de ei şi este şi un plan ce permite o mai rapidă adaptare a copiilor la situaţiile viitoare, pentru că este făcut de cei ce cunosc copiii îndeaproape. De asemeni, la conceperea planului parental trebuie să se ţină cont şi de dorinţele copiilor, de necesităţile pe care ei le exprimă. Practic, pe toată perioada divorţului şi în mod special la întocmirea planului parental, părinţii trebuie să comunice sincer cu copiii, să le explice multe lucruri despre acest eveniment, în limita vârstei lor. Copiii au nevoie de sinceritate, de timp pentru a se adapta situaţiei dar şi de recunoaşterea sentimentelor lor, alături de realizarea unor condiţii ce trebuie să le inspire încredere în faptul că părinţii lor au capacitatea de rezolva această criză familială. Când copiii sunt mai mari, şansele de a înţelege semnificaţia divorţului creşte iar modul de abordare a subiectelor este adaptat situaţiei.
Din aceste motive observăm că procedura de mediere este una ce permite îndeplirea condiţiilor de confidenţialitate şi intimitate, de creare a unui mediu favorabil exprimării de sentimente pentru părinţi, pentru copii ori pentru alţi membri ai familiei extinse. Se poate ajunge chiar şi la discuţii în care sunt prezenţi copiii, uneori asistaţi şi de psiholog.
Discuţiile deschise ale părinţilor permite observarea unor manifestări ale copiilor ce ar determina apariţia unor motive de îngrijorare pentru comportamentul viitor al copiilor şi tot părinţii, prin exprimarea reciprocă a acestor motive, vor găsi variante pentru aplanarea unor compotamente viitoare deviante. Părinţii, împreună, pot găsi soluţiile cele mai bune pentru modul cum se pot rezolva problemele financiare cu privire la copii, mediatorul având rolul de a facilita comunicarea în sensul exprimării libere a tuturor temerilor şi soluţiilor posibile la problemele apărute în legătură cu copiii implicaţi în divorţul părinţilor şi separarea lor ulterioară.
În calitate de profesionist în negociere şi soluţionarea conflictelor, mediatorul are rolul de a încuraja, instrui şi administra interacţiunile părinţilor între ei, eventualele interacţini cu unul sau cu toţi copiii, de a păstra o stare de echilibru emoţional pe tot parcursul şedinţelor de mediere, dar va urmări şi o armonizare a unor situaţii conflictuale şi delicate. Blocajele în discuţii ori pentru unele aspecte ale problemelor discutate vor fi gestionate cu tact şi calm, vor fi abordate soluţii care să permită înlesnirea unui acord ori acceptarea unor propuneri ale părţilor.
Pe de altă parte, copiii, în funcţie de vârstă şi de capacitatea de înţelegere a evenimentelor ce au loc, vor putea fi invitaţi la şedinţe de mediere, mement în care se poate interacţiona şi cu ei. Este indicat ca la sesiunea finală de mediere, copiii ce pot înţelege multe aspecte ale situaţiei lor să fie invitaţi pentru a li se comunica şi lor hotărârile luate de părinţii în divorţ. Cu această ocazie se pot pune întrebări referitoare la aşteptările pe care copiii le au, fapt ce îi ajută să se simtă implicaţi în eforturile părinţilor de a crea un acord amiabil şi care permite şi garantează respectarea acestui acord într-o măsură mai mare, conform cu nevoile, aşteptările şi cu drepturile pe care le au.
Medierea oferă posibilitatea de a crea un mediu propice pentru întocmirea unui plan parental viabil şi corect, atât pentru copii cât şi pentru cei implicaţi în drularea lui, crează un sentiment de siguranţă pentru viitorul copiilor dar şi un sentiment de încredere pentru părinţii ce vor avea o nouă organizare a vieţii. În plus, există şi avantajul timpului destul de scurt cu realizarea acestui plan parental, conform cu gradul de implicare a participanţilor la procedura de mediere dar şi un cost redus, comparativ cu multitudinea de cheltuieli obligatorii de la instanţa de judecată, respectiv cu experţi, rapoarte şi evaluări. Practic, mediatorul profesionist creează un mediu de lucru securizat şi ordonat în care participanţii la mediere vor lucra la atingerea scopurilor lor comune, cu avantaje clare atât pentru părinţii în divorţ cât şi pentru copiii implicaţi fără voia lor în acest proces.
Toate aceste aspecte legate de crearea, de către mediatorul profesionist, a unui mediu optim privind creşterea şi dezvoltarea copiilor implicaţi în divorţ este completat şi de o legislaţie care are ca scop protecţia şi dezvoltarea optimă a copiilor, atât din punct de vedere fizic cât şi psihologic. Astfel, România a făcut şi ea paşi pentru dezvoltarea legislaţiei privind exercitarea drepturilor copiilor prin ratificarea Convenţiei asupra Relaţiilor Personale care privesc Copiii, conform Legii 87/2007, a adoptat Legea nr.272 din anul 2004 pentru protecţia şi promovarea drepturilor copilului, lege la care s-au adăugat în 2013 şi criteriile de stabilire a locuinţei şi relaţiilor personale cu copilul.
Toate eforturile mediatorului profesionist, implicat într-o procedură de divorţ, alături de părinţii şi copiii lor minori, va putea fi mai uşor validată de către instanţa de judecată, prin respectarea tuturor condiţiilor cerute de diverse legi şi recomandări din legislaţia europeană şi naţională şi de care se ţine cont la întocmirea unui plan parental.
După cum observăm, mediatorul este un profesionist ce are o pregătire inderdisciplinară atât în domeniul tehnicilor psihologice dar şi în ceea ce priveşte domeniul juridic, iar acordul de mediere este rezultatul muncii mediatorului şi a deciziilor pe care adulţii în calitate de soţi şi părinţi le iau pentru viitorul lor şi al copiilor lor minori.
Medierea este o experienţă educaţională pentru toţi cei implicaţi în derularea procedurii şi o modalitate care poate oferi posibilitatea de adaptare foarte uşoară la trecerea într-o nouă etapă a vieţii indivizilor.
Laurenţiu DUMBRAVĂ
Mediator asociat şi consilier juridic
în cadrul
Birou Mediatori Asociaţi Dumbravă Laurenţiu-Georgian şi Dumbravaă Amalia-Gabriela
Adresa lucru: Galaţi, Str.Lupeni nr.2, Bl.BUSINESS CENTER, Et.3, Birou 17
Blog: https://medieredumbrava.wordpress.com/
E-mail: medieredumbrava@gmail.com / medieredumbrava@yahoo.ro
Facebook: https://www.facebook.com/pages/Mediere-Dumbrava
https://www.facebook.com/mediere.dumbrava