Efectele si consecințele psihologice ale infertilității în relația de cuplu

Efectele si consecințele psihologice ale infertilității în relația de cuplu.

Plecând de la elementul de bază, cuplul, acesta poate fi definit ca structură de tip biopsihosocial, unde partenerii se stimulează, se susțin, se dezvoltă și se realizează ca individualități biologice, afective și sociale, unul prin intermediul celuilalt. În acest demers, sunt identificate două elemente esențiale implicate în construcția vieții de familie, astfel latura biologică este constantă și rămâne aproape neschimbată pe parcursul evoluției relatiei de cuplu, iar cealaltă, latura socială care este într-o permanentă schimbare în funcție de dinamica psihologică a relației dintre cei doi parteneri. Aceștia își reorganizează obiectivele prin parcurgerea evenimentelor de viață planificate sau nu, având consecințe pozitive sau negative asupra relației de cuplu. Caracterul durabil al personalității este baza de răspuns comportamental la parcurgerea evenimentelor, astfel cei doi parteneri nu vor avea acelaș tip de raspuns în cazul unei probleme. Diferențele de răspuns emoțional între bărbați și femei conturează modalitatea de exteriorizare a trăirilor în plan comportamental.
Probleme specifice legate de experiența infertilității are caracter traumatic pentru cuplu și poate constitui sursă generatoare de stări emoționale disfuncționale precum: stigma sociala, dificultatea corelarii programului de lucru, vinovăție, rușine legată de cauzele acesteia, stări ce determină un răspuns emoțional diferit între cei doi parteneri. Analiza comportamentală a unei disfuncții sexuale are ca obiectiv precizarea diferitelor variabile care pot genera comportamentul problemă.
Pe deoparte, componenta medicala care se poate identifica prin consultul medical de specialitate susținut de probele de laborator, aceasta fiind o variabila independentă a relației de cuplu. Consecințele infertilității pot fi costurile ridicate ale intervenției medicale (fertilizarea în vitro, analize medicale și tratamentul de susținere) și efectele date de urmarea tratamentului hormonal. Chiar dacă sunt incluși cei doi parteneri într-un progam medical individualizat, modul de reacție psihoemoțională este diferit între bărbat și femeie.
Componenta psihologică ne indică efectele infertilității asupra cuplului și gradul de afectare a acestuia. Aceste stări emoționale prin care trece cuplu pot fi descrise ca simptome iar o analiză atentă și detaliată ne poate orienta către formularea unui psihodiagnostic familial unde sunt descrise modificările apărute în sfera emoțională datorată stresului infertilității. Ca orice stresor, are capacitatea de a activa modelul de atașament individual, partenerii estimează diferite grade de asigurare sau nevoi de reasigurare față de disponibilitatea și receptivitatea celuilalt la relația de parteneriat.
Stresul psihologic, din perspectiva neuropsihologică, este caracterizat printr-un exces de stimuli externi caruia îi corespunde un exces de excitație la nivelul creierului și a organismului, ceea ce împiedică funcționarea normala. Cuplul apelează la strategii de coping, ca mecanism de adaptare la factorii de stres reprezentați de problemele infertilității. Aceste strategii reprezintă efortul cognitiv și comportamental de a reduce, controla sau accepta solicitările interne sau externe care depășesc resursele personale. Copingul se caracterizeaza prin efortul conștient realizat de o persoana în vederea depășirii unei situații traumatice pentru cuplu.
Acest obiectiv comun de a avea un copil, poate acapara în diferite grade stilul de viață al partenerilor, al cuplului. In acest caz, este efectuată o evaluare a resurselor individuale și a opțiunilor de gestionare a stresului.
În funcție de aceasă estimare se poate identifica nivelul de ,,anxietate de performanță” cu privire la relația de cuplu având un caracter disfuncțional pentru relația de cuplu. Procesul de concepere este influențat atât de apariția stresului cât şi a echilibrului emoţional fragil, putând fi privit ca factor determinant pentru infertilitate sau ca efect al infertilităţi. Declanșarea anxietatii generează instalarea unui cerc vicios în ceea ce priveşte efectele psihologice deoarece reactivează si reașează limitele de confort legate relația de cuplu și rezultatul este chiar creşterea acestei presiuni, a frustrărilor şi deteriorarea comunicării în cuplu, accentuând tensiunile până la apariţia conflictelor.
Se pot identifica elemente psihologice specifice bărbaților care au preocupări puternic autoevaluative combinate cu accentuarea standardelor personale (autocritica). Unele tratamente produc o scădere a libidoului, dublate de problemele legate de erecție, cauzate de urmarea unui program strict, în funcție de ovulația femeii sau alti indicatori, sunt probleme care produc încordarea relației de cuplu, pierderea relației afectuoase si obsesia legata de sarcină. Iar când toate încercările și eforturile esueaza, apare golul interior, depresia, dezamagirea și uneori incapacitatea de a privi realitatea și de a-și asuma o soluție alternativă. Metodă de coping utilizată: evitarea activa a problematicilor legate de infertilitate (procesul activ prin care un individ face față evenimentelor traumatice și reușește să gestioneze stările emoționale negative).
Se pot identifica elemente psihologice specifice femeilor prin sentimentele de culpabilitate ale partenerului infertil sunt, în cele mai multe cazuri, inevitabile. Aceasta se simte vinovată, simte ca nu oferă ceea ce se așteapta de la ea, resimte infertilitatea ca pe o “pedeapsă”, ca pe o privare de ceea ce își doreste cuplul , generând puternice sentimente de frustrare si vinovăție. Aceste emoții se răsfrâng asupra relației, care devine tensionată, evitantă, presarată cu sentimente de inferioritate, imagine de sine scazută cu pierderea încrederii în propriul corp, în încercarea disperată de a găsi un vinovat. Metoda de coping utilizată: evitarea propriilor emoții legate de fenomenul infertilității.
Independent de cele doua profiluri, ambii partenerii pot căuta tratamente, încep să discute despre dorințele si emoțiile lor în cuplu sau cu o terță parte, iau la cunostință problema și îi evalueaza semnificația , conștientizând că amândoi sunt de aceeași parte a baricadei, caută suport exterior de specialitate. Consecințele psihologice ale infertilității sunt uneori greu de tolerat și pot produce, din pacate, disolutia cuplului.
Astfel prin apelarea la sprijinul unui psihoterapeut, acesta este cu siguranță una din soluțiile pe care un cuplu infertil le are la dispoziție, iar a urma un tratament psihoterapeutic poate duce la descoperirea unor cauze psihoemoționale ale infertilității, care pot fi corectate, prin dezvoltare personală, conduc la creșterea capacității de a gestiona problemele aparute în cuplu ca urmare a infertilității, la gasirea și acceptarea unor soluții alternative.zivjac