Utilitatea ideologiei crestine in psihoterapia cognitiv-comportamentala
Motto: Nu puteti plati ca Dumnezeu sa va iubeasca.
Ce nu inteleg oamenii: exista doua stiinte diferite, stiinta religiei si stiinta psihologiei. Deasemenea exista doua afaceri diferite: afacerea Credintei si afacerea Psihologiei. De ce Credinta este o afacere? Fiindca cineva castiga dupa urma credintei. De ce sa platesti pentru Credinta? Din frica. Frica de moarte.
Ce nu vor psihologii sa inteleaga: nu pot amesteca religia cu psihologia. De ce? Fiindca nu este etic. Consider ca amestecarea celor doua stiinte renega crestinismul.
Crestini, nu uitati: Dumnezeu nu este doar in Biserica. Dumnezeu se regaseste in fecare gand si gena a voastra. Nu puteti evolua, fara sa intelegeti ca Dumnezeu nu este o afacere. Nu puteti plati ca Dumnezeu sa va iubeasca.
Religia este una dintre cele mai importante domenii ale vietii umane, alienand suferinte si dand nastere la numeroase controverse de-a lungul istoriei. Religia este responsabila pentru formari de ideologii si tari.
Filosofia crestina este una intens interpretabila, putand avea efecte benefice ale bunastarii mentale ale indivizilor si popoarelor, sau profund vatamatoare conducand la razboaie, violente, acte de ura si discriminare. Discriminarea realizata prin intermediul filozofiei crestine nu este considerate negative ci mai degraba benefica. De ce? Fiindca se realizeaza in numele lui Dumnezeu. De specificat faptul ca daca nu era Imparatul Constantin, astazi nu aveam peste 30 de religii ce se lovesc cap in cap. “Constantin stia ca va trebui sa dea o lovitura îndrazneata daca voia sa rescrie cartile de istorie. Astfel a aparut un moment-cheie în istoria crestina… Constantin a comandat si a finantat o noua Biblie, care omitea acele evanghelii care vorbeau despre caracteristicile umane ale lui Christos si înfrumuseta acele evanghelii care Îl înfatisau asemenea lui Dumnezeu. Evangheliile mai vechi au fost scoase în afara legii, adunate si arse.” (p. 234-Teabing)
Este arhicunoscuta controversa religie versus stiinta, doua perspective asupra adevarului intr-o continua lupta pentru suprematia propriilor teorii avansate; insa cum se impaca ideologia crestina cu psihologia stiintifica? De ce a aparut in interiorul unei stiinte noi, notiunea de religie, in mod special de crestinism? Din combinarea celor doua viziuni a luat nastere psihologia religiei, diviziune a psihologiei sociale care presupune “aplicarea sistematica a teoriilor si metodelor psihologice la continutul traditiilor religioase si la relationatele experiente, atitudini si actiuni ale indivizilor” (Jonte-Pace, D., Parsons, W., 2001). Astfel, religia este privita ca o parte componenta a naturii umane, ca un produs al acesteia, care poate fi sistematic investigata de catre stiinta psihologica din punct de vedere strict umanistic, fara a intra pe domeniul teologiei, si astfel fara a intra in polemici asupra veridicitatii teoriilor religioase, asupra existentei sau non-existentei unei forte superioare, superioritatea unui sistem religios fata de altul, etc. Cand si cum se folosesc psihologii de versete biblice? De ce se utilizeaza in psihologie notiunea de psihologie crestina, cand cele doua notiuni sunt total diferite? Cum ne influenteaza psihologia crestina, in rau, viata?
Religia in sine nu face parte din studiul psihologiei religiei, ci doar comportamentele, motivatiile, perceptiile si cognitiile religioase ale persoanelor sunt supuse investigatiei.
De ce este importanta discutarea credintelor religioase in psihologie?
Religia este o componenta a vietii interne si externe umane, asupra careia individul dezvolta puternice opinii si emotii, trairi rationale sau irationale intense care pot conduce la o varietate de comportamente si actiuni benefice sau daunatoare siesi sau comunitatii. Identificarea, intelegerea, interpretarea si managerierea acestor trairi este un deziderat in stiinta psihologica, datorita efectelor interne si externe pe care convingerile religioase le au asupra individului si societatii. Este cunoscut faptul ca Biserica si-a sporit numarul de adepti prin propovaduirea scripturii. In loc ca propovaduitorii sa fie interesati de salvarea sufletului, acestia au fost interesati in ultimii 2000 de ani de avere. Atunci cand o stiinta noua apare, iar stiinta respective este de viitor, este firesc ca aceia ce detin un monopol sa nu isi doreasca sa piarda nici macar o firimitura.
La inceputul dezvoltarii psihologiei numerosi psihologi au fost de parere ca ideile religioase ale subiectilor reprezinta obstacole in calea schimbarii, sunt sursa patologiei mentale fiind considerate irationale si absolutiste. Mergand pe aceasta idee relatia dintre un psiholog si pacient are propria religie si, ca in orice religie, fortele Raului si ale Binelui trebuie sa coexiste intr-o dualitate perfecta. Astfel, se transcend limitele umanului si devin, alternativ, expresii ale maleficului si ale beneficului. Nu intreb cine reprezinta Binele.
In psihologia contemporana este admis faptul ca intre principiile psihologiei cogtnivi-comportamentale si filosofia crestina exista similitudini, si ca ele nu sunt mutual exclusive. Bunastarea psihica se datoreaza calitatii gandurilor si cognitiilor persoanelor, si nu directiei lor spre o anumita dogma religioasa. Astfel, ideile fixiste, inflexibile si absolutiste, catastrofarea si emotiile disfunctionale negative pot aparea atat in gandirea unei persoane religioase devotata, cat si in mentalitatea unui adept al ateismului.
Ce se intampla atunci cand un client religios intra in psihoterapie cu un terapeut ateu; sau vice-versa? Cum se poate ca respectiva relatie psihoterapeutica sa nu devina problematica, si astfel intreg procesul psihoterapeutic sa fie periclitat?
Pentru a raspunde la aceste intrebari si pentru a observa cum principiile religioase se impletesc cu cele psihologice trebuie mai intai sa explicam modul in care functioneaza psihoterapia cognitiv-comportamentala.
In aceasta paradigma conceptualizarea unei probleme specifice a clientului se realizeaza dupa modelul ABC cognitiv/comportamental, dupa modelul de mai jos:
Asadar, din modelul exemplificat observam ca trairile si comportamentele noastre nu sunt datorate evenimentului activator/ situatiilor problematice, negative; ci ele sunt influentate de modul in care interpretam realitatea din jurul nostru, gandurile pe care le avem fata de ceea ce se intampla. Pentru a transforma emotiile disfunctionale negative in emotii functionale negative (ex: depresie in tristete; vina in remuscare; anxietate in ingrijorare, etc); pentru a ameliora trairile inconfortabile e nevoie de restructurarea cognitiva, adica de a inlocui gandurile irationale in unele rationale si functionale.
Printre gandurile irationale, disfunctionale putem enumera:
• “Trebuie” absolutist/ gandire absolutista. Aceasta se refera la faptul ca ne exprimam dorintele si asteptarile in moduri inflexibile, ca si cum ele trebuie cu necesitate sa fie indeplinite. Varianta rationala a acestui tip de gandire este stilul preferential, gandirea flexibila. Constientizarea faptului ca dorinta nu conduce automat si la indeplinirea sa si acceptarea acestui fapt sunt caracteristicile unei gandiri flexibile.
• Catastrofarea- supraevaluarea unei situatii negative, acordandu-i-se proportii extreme. Opusul acestui tip de gandire este non-catastrofarea, adica capacitatea de a prelucra si de a evalua cat mai real situatia negativa, fara a-i exagera efectele.
• Toleranta scazuta la frustrare- determina incapacitatea persoanei de a accepta si trai int-o situatie inconfortabila. Opusul ei este toleranta crescuta la frustrare, in care acceptam si supotam o stare inconfortabila, nu-I negam caracterul negativ insa avem resursele necesare pentru a experienta si emotii pozitive.
• Evaluarea globala. Evaluarea globala se refera la mecanismul prin care noi acordam o eticheta generala noua insine, celorlalti si lumii inconjuratoare. Varianta rationala si functionala a acestei gandiri este evaluarea contextuala, adica evaluarea situatiilor tinand cont de cat mai multi factori interni sau externi implicati, si reticenta de a trage o concluzie generala pornind de la informatii sporadice si incomplete.
Ideologia crestina poate fi congruenta cu principiile psihologiei cognitive-comportamentale daca elementele religioase sunt corect interpretate; o gandire religioasa dogmatica, absolutista este cea care impiedica dezvoltarea persoanei blocand schimbarea cognitiilor disfunctionale.
Apelarea la rugaciune sau citirea textelor sacre religioase pot fi metode utilizate in modificarea cognitiilor cognitive disfunctionale, conform teoriei cognitive-comportamentale, avand o utilitate crescuta in randul pacientilor credinciosi.
Exemplu de rugaciune irationala versus rugaciune rationala: ( Daniel David, 2006)
Iona,4,1-3,…. Si s-a rugat Domnului , si a zis: Ah! Doamne, nu este aceasta tocmai ce ziceam eu cand eram inca in tara mea? Tocmai lucrul acesta voiam sa-l inlatur…Acum, Doamne, ia-mi viata, caci vreau mai bine sa mor decat sa traiesc!…(irational)
Marcu,14,35-36…..Tata, tie toate iti sunt cu putinta;departeaza de la Mine paharul acesta! Totusi, faca-se nu ce voiesc Eu, ci ce voiesti Tu. (rational)
Asa cum situatiile problematice, problemele persoanelor care vin la terapie pot fi interpretate si abordate prin prisma ABC-ului cognitiv/comportamental, tot asa si in cadrul rugaciunilor putem identifica cele 3 elemente definitorii, dupa cum urmeaza:
A- Situatia declansatoare/ adversitatea/: problema principala care pune in functiune inlantuirea B-C “Tocmai lucrul acesta voiam sa-l inlatur”; “departeaza de la Mine paharul acesta”;
B- Gandurile, cognitiile pe care persoana in cauza le are repectiv la situatia problematica, adica A-ul din modelul ABC.
C- Consecintele gandurilor, emotii pozitive sau negative, trairi interioare, comportamente; in cadrul exemplelor citate mai sus fiind vorba de suferinta, tristete, durere, teama.
In cadrul rugaciunilor se cere divinitatii sa elimine sau sa usureze fie elementul A, adica situatia externa activatoare, fie elementul C, adica starea personala de suferinta. In cadrul unei rugaciuni rationale e importanta recunoasterea propriei contributii la starea traita, si rugarea lui Dumnezeu pentru puterea de a accepta si de a face fata problemei intr-un mod functional prin activarea unei gandiri rationale, flexibile, in termeni preferentiali, necatastrofali.
Putem observa din rugaciunea spusa de Iona ca el interpreteaza situatia problematica in termeni catastrofali, ca fiind de nesuportat, el demonstreaza o toleranta scazuta la frustrare. Din acest motiv suferinta resimtita este disfunctionala, prea intensa pentru a o putea manageria, si astfel isi limiteaza optiunile si solutiile existente: ori anularea problemei care determina starea, ori moarte- exact ceea ce ii si cere lui Dumnezeu in rugaciunea sa.
In rugaciunea rostita de Iisus observam o cerinta preferentiala, isi doreste indepartarea problemei, situatiei neplacute, insa accepta faptul ca e posibil ca aceasta sa nu se intample si ca va fi nevoit sa indure intreaga situatie- “Totusi, faca-se nu ce voiesc Eu, ci ce voiesti Tu.”
Observam, deci, ca ideologia crestina si principiile psihoterapiei cognitiv-comportamentale nu sunt in opozitie, se sustin reciproc. Insa abordarea religiei in cadrul terapiei este dezirabila, utila in programul terapeutic, sau devine redundanta?
Pentru a raspunde la aceasta intrebare ne vom focusa atentia asupra rezultatelor obtinute in mai multe studii asupra acestui domeniu.
Astfel, intr-un studiu (Jennifer J. Good,2010) asupra efectului utilizarii religiei in cadrul psihoterapiei asupra pacientilor crestini suferinzi de depresie s-a constatat ca simpomele depresive au scazut intr-un grad mai mare atunci cand cele doua tehnici s-au combinat. De asemenea, integrarea elementelor spirituale in cadrul terapiei au condus la o relatie terapeutica mai puternica si au ajutat la dezvoltarea spirituala ulterioara a pacientilor.
Efecte pozitive ale utilizarii principiilor religioase in terapia cognitiv-comportamentala s-au inregistrat si intr-un studiu (S. Loboprabhu, J. Lomax, 2009) asupra populatiei varstnice care sufera de depresie si anxietate. Oricand putem scrie despre religie si batranete, dar este mai bine sa subliniem un aspect firesc: batranii de frica mortii, iubesc religia. Au impresia ca prin adulatia, de ultim moment a unei dogme, moartea le va fi usoara.Este cunoscut ca pentru adultii in etate religia este o componenta foarte importanta a vietii, iar integrarea ei in psihoterapia proprie produce efecte pozitive semnificative, precum realizarea unei mai usoare acceptari a terapiei si scaderea simptomelor depresive si anxioase mult mai repede in tratamentul terapeutic.
Importanta integrarii credintelor proprii in tratamentul terapeutic este demonstrat si in cazul problemelor cu abuzul de alcool (David R. Hodge, 2011), unde prin combinarea terapiei cognitiv-comportamentale cu viziunea religioasa a pacientilor s-a ajuns la cresterea gradului de recuperare din alcoolism, cresterea compliantei la tratament, prevenirea recaderilor.
In concluzie, ideologia religioasa este un element central al vietii oamenilor, si este important ca acest aspect sa nu fie subestimat in cadrul psihoterapiei. Pentru clientii credinciosi este de mare ajutor integrarea credintelor proprii in procesul terapeutic, si utilizarea acestor credinte pentru obtinerea rezultatului dorit: transformarea cognitiilor irationale si disfunctionale in unele rationale si functionale, ameliorarea trairilor negative subiective si dobandirea unei bunastari fizice si psihice. Psihologia crestina tinde sa inlocuiasca in subiectul cautator de echilibru, prezenta activa a preotului si a duhovnicului.
Bibliografie:
Daniel David, 2006, Tratat de psihoterapii cognitiv-comportamentale
Jennifer J. Good, 2010, Integration of Spirituality and Cognitive-behavioral Therapy for the Treatment of Depression
Jonte-Pace, D., Parsons, W., (2001), Religion and Psychology.Mapping the terrain, Routledge, London and New York
Sheila Loboprabhu, James Lomax, 2009, Integration of religion into cognitivebehavioral therapy for geriatric anxiety and depression
David R. Hodge, 2011, Alcohol treatment and cognitivebehavioral therapy: enhancing effectiveness by incorporating spirituality and religion
Autor Psiholog Claudia Crisan si Psiholog Radu Leca