INTERVENTIE TIMPURIE IN RANDUL COPIILOR CU SINDROMUL DOWN: HIDORKINETOTERPIA (5)
Cu totii visam la o viata normala, insa ce e normalitatea? In mod cert, fiecare dintre noi are propria definitie a normailtatii. Insa. pentru copii cu sindromul Down, normalitatea se refera la a se dezvolta armonios, la a merge si la a vorbi corect, la a putea sa fie idenpendenti si sa poata sa se descurce fara ajutor. Iar la toate acestea, se adauga sa fie acceptati de catre ceilalti asa cum sunt, fara a mai fie priviti ca fiind niste ciudati.
Insa pentru ca micutii sa aiba parte de o viata normala, este nevoie ca acestia sa beneficieye de interventie timpurie, care saacioneze in mai multe directii: kinetoterapie, logopedie si terapie ocupationala. La acestea, se adauga si hidrokinetoterpia, o metoda asemenatoare kinetoterapiei, doar ca se desfasoara intr-un mediu acvatic.
Vindecarea cu apa este practicata inca din cele mai vechi timpuri. In secolul al IV-lea i.Ch. medicul grec Hipocrate prescria imbaierea si consumul de ape minerale pentru efectele terapeutice. Romanii au construit acele bai comune tocmai pentru ca ei credeau in puterea izvoarelor termale.
Hidrokinetoterapia, metoda exercitiilor kinetice in apa, face parte din programele de recuperare functionala destinata celor cu: boli neurologice centrale si periferice, boli reumatismale, sechele posttraumatice, afectiuni cardio-respiratoriiIar, dar si in cazul sindromului Down. Pentru aceasta ultima afectiune mentionata, obiectivele terapautice sunt: imbunatatirea capacitatii motrice generale, imbunatatirea functiei segmentului sau a segmentelor afectate(functional, active si independent), dezvoltarea mobilitatii articulare, tonifierea musculara, pe grupe musculare sau generalizata, corectarea deficientelor posturale ale coloanei vertebrale, corectarea atitudinii capului inclinat inainte, facilitarea masticatiei si dezvoltarea coordonarii si echilibrului.
Hidrokinetoterapia poate fi partiala sau generala. Cea partiala este utilizata exclusiv pentru cresterea mobilitatii prin miscari pasive, pasivo-active sau active. Se executa in cadrul bailor partiale de maini sau de picioare. Datorita proprietatilor apei calde, are urmatoarele efecte :sedarea durerilor si relaxare musculara. In schimb, hidrokinetoterapia generala se caracterizeaza prin intrarea totala a intregului corp in bazine individuale sau in bazine colective.
Astfel, utilizarea hidrokinetoterapiei se bazeaza pe doua fenomene: plutirea corpului in apa si fenomenul de rezistenta opusa de apa.
Plutirea corpului in apa se datoreaza diferentei dintre densitatea apei si densitatea corpului uman. Datorita acestui fenomen, hidrokinetoterapia permite utilizarea unor forte musculare reduse pentru mobilizarea ortostatica si mers ( in cazul leziunilor musculare sau articulare ale membrelor inferioare) si scaderea durerii articulare prin diminuarea presiunilor intraarticulare.
Fenomenul de rezistenta opusa de apa, insa, se manifesta la miscarile laterale sau la cele de sus in jos. Rezistenta creste cu viteza miscarii si cu suprafata frontala de contact. Aceasta suprafata poate fi marita prin aplicarea pe corp a unor placi, mai mult sau mai putin late, care ingreuneaza miscarea, crescand forta musculara.
Ca si contraindicatii ale hidrokinetoterapiei amintesc malformatii cardiace; infectii rino-sinuzale si faringiene; hepatita; nefropatii; TBC pulmonar; epilepsie; afectiuni dermatologice; leziuni de continuitate ale pielii; ulcere varicoase; incontinentaurinara; conjunctivita virala; insuficienta respiratorie severa; alergii la clor.
Programul de hidrokinetoterapie
In cazul copiilor cu sindtormul Down, hidrokinetoterapia poate incepe dupa varsta de 4 luni si jumatate, sau dupa a doua doza de vaccin care asigura securitatea copilului.
In general, se utilizeaza temperature intre 33 si 36 grade Celsius pentru bazinele de hidrokinetoterapie. Caldura apei scade vascozitatea tisulara, avand un rol important in combaterea contracturilor musculare
Durata unei sedinte de hidrokinetoterapie este foarte variabila, de la 10-15 minute pana la 60 de minute. Programul de hidokinetoterapie trebuie să cuprindă aceeasi succesiune de elemente: incalzirea, 20-30 minute activitate in apa si revenirea organismului după efort.
Pentru a fi cu adevarat eficient, trebuie sa se desfasoare cu o frecventa de 2-3 ori pe saptamana. Ideal, este alternată cu kinetoterpia.
Programele au caracter individual, ele cuprinzand exercitii adaptate evolutiei probabile a copiilor. Exercitiile fizice folosite in programele de hidrokinetoterapie au la bază aceleaai metode si tehnici ca şi cele executate în aer liber intr-un cabinet specializat de recuperare medicala, ţinându-se cont de principiile si avantajele oferite de mediul acvatic.
Aceste exercitii sunt combinate cu exercitii respiratorii, inspiratiile fiind profunde, iar expiratiile facandu-se cu forta si zgomot. Exercitiile respiratorii au un rol de “repaus activ”, iar copiii invata sa respire profund si corect.
Copiii cu sindrom Down au nevoie de un timp mai indelungat pentru a-si insusi o miscare anume si este posibil sa se adapteze mai greu la mediul acvatic Pentru ca achizitiile acvatice in timpul sedintelor de lucru efectiv sa apara, un rol important il are participarea parintilor la sedintele de hidrokinetoterapiei, pentru ca acestia vor fi sursa de incredere, resursa afectiva a copiilor. Astfel, ei se vor simti in suguranta ori de cate ori vor vrea sa incerce ceva nou, sa se simta relaxat, sa se joace si sa exploreze, sa participe in activitati de grup in apa. In timp, ei vor avea un mare castig al increderii in fortele proprii.
Pe langa toate acestea, hidrokinetoterpia le aduce: redobandirea / dobandirea mobilitatii articulare;ameliorarea functionalitatii organismului; redobandirea / dobandirea coordonarii; cresterea fortei musculare; scaderea spasticitatii (apa calda are efectul antispastic); corectarea deficientelor (deformarilor) ale coloanei vertebrale si imbunatatirea functiei respiratorii.
Adesea, copii cu sindromul Down se pot simti izolati de catre societate, pot fi stigmatizati de catre copii care sunt de-o seama cu ei, datorita amprentei fizice pe care aceasta afectiune si-o lasa asupra lor. Insa prin aceasta activitate acvatica desfasurata la un club de kinetoterapie, ei sunt pusi in contact cu alti copii si cu familiile lor. Astfel, ei socializeaza, isi fac prieteni, se joaca, observa ce fac ceilalti. In acesr mod, sentimentul de a fi exclusi dispare, teama ca nu sunt suficienti de buni pentru a fi impreuna cu ceilalti este inlaturata, iar ei pot sa guste de partea sociala a vietii de care au atat de multa nevoie. Si astfel experimenteaza cum e sa traiasca o viata cat mai aproape de normalitate, unde, dincolo de a-si recupera intarzierele in dezvoltare si de a-si ”vindeca” deficientele, sunt acceptati asa cum sunt.
Elena-Carmen Tuca
Psihoterapeut integrativ
Bibliografie:
Program de recuperare prin hidrokinetoterapie pentru copii cu Sindromul Down, BANYAI BEATRIX, UNIVERSITATEA “BABES-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT SPECIALIZARE KINETOTERAPIE , 2008