Posibilități de tratament în ADHD
Trecerea de la suspiciunea existenței ADHD la confirmarea diagnosticului aduce cu sine întrebarea: ce e de facut?
Există mai multe posibilități de intervenție:
• Intervenții de natură psihologică și pedagogică în cadrul familiei
• Intervenții de natura psihologică și pedagogică în gradinița sau școală
• Indrumare psihologică și pedagogică la nivel individual
• Terapie medicamentoasă
Sprijin și suport pentru părinți
Un copil cu ADHD nu răspunde bine unui stil educational clasic, iar asta înseamnă că părinții au nevoie de sprijin pentru a putea răspunde nevoilor particulare. Întâlnirea cu un specialist poate ajuta părintele să înteleagă și să facă fața manifestărilor ADHD, oferindu-I, totodată, acestuia unelte deosebit de utile pentru a participa activ in demersul terapeutic. Un părinte poate ajuta prin instaurarea unor reguli în mediul familial, reguli care îl vor ajuta pe copil să își managerieze mai bine simptomele, să devină mai bine organizat și să dezvolte aptitudini adaptative. Instrumentele terapeutice oferite părintelui ajută la reducerea tensiunilor din mediul familial, dau consistență și consecvență în educație.
Între aceste instrumente sunt formularea de reguli și asigurarea că aceste au fost înțelese, identificarea comportamentelor problematice, oferirea de feedback pozitiv și de posibilități de exersare a comportamentelor pozitive.
Unelte pentru educatori
În același fel cum părintele are nevoie de sprijin de specialitate, educatorii implicați în viața copilului cu ADHD au nevoie să înteleagă simptomatologia ADHD și să cunoasca metode concrete de lucru cu un astfel de copil. Este foarte probabil ca un educator din școala de masă să nu cunoască foarte multe despre acest diagnostic.
În linii mari, un educator trebuie să stie să fie clar și concis când are o anumită cerință de la copil, să ofere feedback pozitiv, să comunice și să coopereze constant și deschis cu psihologul școlar și cu părinții.
Medicația
Medicația poate să fie de un real folos în diminuarea unor aspecte comportamentale ce au ridicat probleme în viata familială, școlară sau socială.
Medicația se poate încadra în categoria psihostimulentelor, care intensifică activitatea cerebrală. Un medicament folosit este Ritalin, cu substanta activă metilfenidat, crescând nivelul de dopamină din creier. Dopamina este un neurotransmițător asociat cu motivația, atenția și mișcarea. Psihostimulentele sunt folosite în 70%-80% din cazurile de terapie medicamentoasă în ADHD.
O altă categorie o reprezinta medicația non-stimulantă, folosită atunci când prima categorie nu a fost eficientă sau când efectele adverse ale acesteia au fost considerate intolerabile. Un medicament folosit este Strattera cu substanța activă amoxetina, indicată copiilor peste 6 ani.
De multe ori, medicația nu are același efect în două cazuri și specialistul poate schimba tratamentul sau poate ajusta dozele. De reținut, însă, că terapia medicoamentoasă este complementară celorlalte forme de intervenție.
Psihoterapie și ajutor pedagogic individual pentru copilul diagnosticat cu ADHD
Poate cea mai bine fundamentată și eficientă intervenție psihoterapeutică este terapia cognitivă-comportamentală. Este folosită deseori și aplicabilă atât individual, cât și pentru părinți, educatori și mediu social. Folosită în general pentru reducerea intensității și duratei comportamentelor indezirabile și creșterea celor dezirabile, terapia comportamentală ajută și prin învățarea unor comportamente sociale și cresterea interesului pentru activități considerate normale pentru copiii de aceiași vârstă.
Există și alte tipuri de intervenție terapeutică, dar acestea nu și-au dovedit încă eficacitatea la nivel larg și nu sunt fundamentate de cercetări științifice valabile. Dintre acestea mai folosite sunt: biofeedbackul, meditatia, hipnoza. Lor li se alătură și măsuri luate la nivelul dietei sau masajul terapeutic.
Intervenția multi-modală
Indiferent cât de greu este de acceptat diagnosticul de ADHD, intervenția trebuie făcută rapid și cu asumare. Două aspect sunt foarte importante în asigurarea eficacității tratamentului:
1. Intervenția trebuie să folosească complementar cel puțin două dintre posibilitățile de tratament, deși toate sunt la fel de importante și necesare;
2. Intervenția pe un plan al vieții copilului nu este suficientă, deoarece nu se realizează un transfer între diversele paliere: familial-școlar-social. Intervenția în mediul familial nu asigură că se vor diminua problemele din mediul școlar. Prin urmare, este nevoie să se lucreze și în mediul școlar.
Florentina Ciupercă
Psihopedagog special
www.peopledelop.ro
0724813112
Cuvinte cheie: ADHD, intervenţie, tratament, diagnostic, terapie, psihoterapie, cognitive-comportamentala