Componenta afectiva a ideatiei ipocondriace in practica clinica
Pentru bolnavii internati in spitalul de psihiatrie apare o schimbare in viata lor,incepand cu acomodarea in spital prin parasirea domiciliului, asimilarea si respectarea regulior spitalicesti , renuntarea la neconstrangerile habituale,parasirea mediului familial,social.
Sunt impuse noi restrictii ,un nou mod de viata , statutul de pacient intrenat la psihiatrie.
Fiecare pacient adopta diferit statulul de bolnav ,in functie de starea prezenta si de gradul de constientizare a bolii.,de criteriile de severitate a simptomatologiei,de istoricul personal, de factorii genetici, de personalitate. Reactia fiecarui pacient la rolul de bolnav este unica.
( raspuns comportamental la o situatie data ,intr-un anumit context,spatiu timp , cu modificari afective,volitive,motivationale si implicit comportamentale).
La un pacient cu o personalitate de tip obsesiv, cu idei ipocondriace , rolul de bolnav creeaza o stare exagerata de tensiune psihica ,disproportionata comparativ cu boala in sine.
Sunt mai multe variante de acceptare,,de amanare,de refuz a bolii.
De exemplu :
1 modul realist prin care un pacient accepta boala ;este un mod rational intalnit in anumite nevroze sau tulburari de stres posttraumatic,la pacienti cu un nivel de educatie destul de crescut,prin care recunoaste semnele bolii si accepta nevoia de tratament,in general nonpsihotici.;
2.ignorarea bolii poate fi intalnita la pacientii cu oligofrenie,la schizofreni,boli neurologice,deficite de integrare a informatiilor senzoriale ( Athanasiu).,sau la pacienti cu un nivel de cultura sanitara redusa.
Negarea bolii poate fi cauzata si de depresii ,de o fragilitate psihica cerescuta,,cu scopul de a evita o situatie catastrofica din partea pacientului cand este pus in fata bolii,a noului statut si a consecintelor sale.
Atitudinile bolnavului fata de statutul de boala :
1 atitudine combativa – permite o adaptare adecvata la realitatea psihica
2.atitudinea de resemnare – de dezinteres ,ce apare in special la depresiile endogene, si la unii opacienti ai caror conceptii religioase ii predispun la un indiferentism – poate fi si la psihotici.la schizofreniile paranoide,la schizotipali,
3.atitudinea de refugiu in boala pe care unii pacienti o aopta pentru a obtine un beneficiu secundar
4 atitudinea problemalizanta legata de raportarea bolii la coordonatele existentei sale ( culpabilitate pentru fapte care-l apasa sau sunt implicate alte persoane).
Ideile ipocondrice sunt convingeri privind existenta unei boli incurabile , cu gravitate deosebita de care subiectul ar suferi,in dezacord cu starea de sanatate foarte buna sau putin modificata a pacientului.
Cu toate asigurarile primite din partea specialistilor( psihiatri,psihologi,asistenti sociali,medicali) ,pacientul intensifica,analizeaza,,interpreteaza ,amplifica modificarile fiziologice proprii.
Caracteristicile pacientului ipocondriac intalnit in clinica :
Este pacientul care face multe investigatii ,mereu nemultumit de tratament,se documenteaza ,este cel ce solicita multe medicamente,investigatii repetate.
Convingerea irationala este ca boala este incurabila .
Poate fi si o intarire comportamentala in prezenta stimuluilui. El solicita suplimentar alte investigatii, i se ofera posibilitatea efectuarii , iar cand atentia nu se mai focalizeaza spre el,se repeta comportamentul,obtinand beneficiul aparent imediat ( investigatia) si secundar
( convingerea ca este bolnav,si implicitit compatimirea si atentia suplimentara comparativ cu alti pacienti cu diagnostice diferite).
In situatia cand nu se obtine ceea ce doreste ca rezultat imediat – un alt diagnostic mai sever decat precedentul,- insa primeste tratament ,altul decat cel anterior ( in urma insistentelor si a crizelor de regula conversive este de dorit prescrierea altor medicamente) pacientul este recompensat prin atentie si prin afectiune,prin rationalizare,prin contraargumente convigerilor disfunctionale ( medicamentele ca substitute) sub orice forma.
Cu toate ca este adult,pacientul ipocondriac se comporta de obiecei precum copilul prin insistente ,prin santaj emotional,prin acuze de rau generalizat,prin imaturitate emotionala,prin ganduri de moarte :”’mai bine mor decat sa fiu chinuit …’Este destul de dificil de abordat,cu toate contraargumentele,insistentele,deoarece el stie ca este grav bolnav,si de aceea si ceilalti trebuie sa tina cont de starea lui precara si sa se comporte ca atare,ori de cate ori solicita.
Convingerea sa este ca functionalitate generala este deteriorata,posibilitatile sale sunt minime ,fatigabilitatea intensa,suprasolicitarea pe masura.
Asfel ca boala poate fi chiar o sursa de satisfactie narcisistica, evedentiind trasaturile primitive – satisfactia imediata .
Atunci cand pacientul are un statut inferior ,un nivel intelectual redus,eventuale esecuri personale,o situatie materiala destul de precara ,atunci statutul de bolnav grav ,incurabil este nu doar o scuza a neputintelor sale ,ci chiar un mod de valorizare .( „’sunt atat de bolnav comparativ cu ceilalti si totusi,am facut multe lucruri …”’.)
Chaslin afirma ca „ideea hipocondriaca poate fi o simpla preocupare ( mai degraba teama decat idee) poate fi o obsesie ( tema si idee),poate fi o idee deliranta.
Sindromul hipocondriac este centrat in jurul ideilor hipocondriace ,carora li se adauga anxietatea si cenestopatiile. In asociatie cu alte simptome pot aparea in : obsesii;fobii;nevroze .depresii;debutul schizofreniilor,paralizie generala progresiva,demente senile..
Distorsiunile cognitive apar atunci cand structurile cognitive inglobeaza evenimente negative traite in copilarie.
Problemele subiectului sunt secundare cognitiilor sale,care sunt bazate uneori pe premise false,ce se dezvolta in mica copilarie .
Factorii de mentinere a comportamentului de bolnav sunt trasaturile de personalitate, educatia ( invatarea, comportamentele invatate, sa se planga,sau dimpotriva sa nu spuna nimic,modelul cultural,starea socio-economica si beneficiile secundare. Acestea la randul lor impllica un mecanism important in stilul functional al persoanei.
Modificarea unui stil disfunctional se face in primul rand utilizand principiile si tehnicile psihoterapiei cognitiv-comportamentale ,ce au la baza identificarea cognitiilor irationale si inlocuiree cu cele rationale si de invatare de strategii noi si eficiente cognitiv –
comportamentale atat in situatia data cat si ca modele pentru situatiile ulterioare cu scopul de a optimiza comportamentul .(de a invata pacientul sa accepte boala si sa poata trai cu ea; acceptarea realista ,rationala ).
Maniera in care individul se comporta depinde de perspectiva asupra propriei persoane si asupra lumii in care traieste.
Bibliografie :
ATHANASIU A.,”Elemente de psihologie medicala ” ed. Med .Bucuresti ,1983
GORGOS C.,”Vademecum in psihiatrie” ,Ed.Med. Bucuresti ,1985 .
HOLDEVICI ,I ,” Psihoterapia anxietatii” ,ed. Universitara ,Bucuresti ,2011
IAMANDESCU B,I.,”Psihologie medicala ”,Ed Infomedica,Bucuresti ,2005
NEVEANU P.P., „Dictionar de psihologie” ,Ed. Albatros , Bucuresti,1978
PREDESCU V., „Psihiatrie” ,vol I , Ed. Med. Bucuresti, 1989
Autor : psiholog pr.Maican Gabriela Denisa ,supervizor psihologie clinica,
Psihoterapeut CBT.
Publicistica UltraPsihologie.ro Coach Radu Leca
