ARTA DĂRUIRII
De ce arta daruirii?
În fiecare zi mergem la serviciu sau la școală, facem tot ce ni se spune indiferent ca vrem sau nu. La sfârșitul zilei ne simțim epuizați și împovărați. De cele mai multe ori spunem: ,, Of, ce viața nefericită trăiesc! Toată ziua muncesc pentru alții și nu fac nimic pentru mine!”.
Parcă cineva ne șoptește în urechi permanent: ,, Așa trebuie!”sau ,, Nu e bine așa! Nu-i corect” ! Astfel lipsa satisfacției muncii ne face nefericiți. Dacă ne facem munca cu profesionalism dar lipsită de umanism, funcționăm ca o mașinărie. Dar suntem oameni! Omul este conștient atat de ceea ce poate dărui, dar mai ales de ceea ce primește!
Dăruind ne asiguram o viață adevărată. Este important să stim să dăruim. În fiecare zi ne preocupă starea de bine personală și ne gândim cum să primim aprecieri, daruri, iubire. Deși primind simțim senzații echivalente cu fericirea, acestea nu reprezintă adevărata fericire. Cea mai mare fericire este să dăruiești din tot ce ai material și spiritual, răsplătindu-ne singuri cu ceea ce așteptăm de la ceilalți.
Vă rog să vă puneti acum întrebarea:,, Mi-am dat oare astăzi libertatea să dăruiesc din inima?”. Puneți-vă aceasta intrebare in fiecare seara timp de 14 zile.
Cât și ce dăruim, ne arată cine suntem! Cu cât dați mai mult cu atat primiți mai mult!
Emanuel Kant spunea ,,acționează întotdeauna astfel încat să folosești umanitatea atat în persoana ta cât și în persoana altuia, totdeauna în acelasi timp ca scop și niciodata ca mijloc”.
Să dăruiești este comoara vieții tale!
O poveste întăreste adevărul acestei afirmații.
Un om ajunge la poarta Raiului și înainte să intre, îl roagă pe Sf. Petru să-i arate cum și de ce suferă cei care au ajuns în Iad. Sf. Pertu a deschis ușa unei încaperi mari, a văzut o masă întinsă cu multe feluri de mâncare, savuroase și apetisante. De o parte și de alta a mesei erau mulți oameni care aveau linguri din lemn cu cozile foarte lungi și de aceea nu puteau mânca și erau tare nefericiți. Apoi omul nostru a fost dus în Rai. Acolo într-o încapere la fel de mare, cu o masă întinsă și la fel de bogată, oamenii aveau tot linguri cu cozi foarte lungi, dar erau foarte fericiti.
Întrebând pe Sf. Petru cum de sunt oamenii așa fericiți, acesta i-a răspuns că oamenii au învățat să dăruiască și se hrănesc unii pe alții.
Poate vă întrebați de unde stiau cât să dea celuilalt, pentru a nu fi prea mult sau prea putin. Ceea ce dai din inima e de la Dumnezeu, iar El niciodată nu dă prea mult sau prea putin, ci atat cat este nevoie.
Dacă găsești în inima ce poți să daruiești, fă-o! Dacă nu găsești, mai bine nu dărui!
Pentru a conștientiza puterea fericirii în interiorul nostru atunci când dăruim și pentru a recunoaște senzațiile ce o face prezentă, propun un exercitiu:
Te rog să-ți întorci privirea în stânga sau în dreapta, în față sau în spate, oriunde dorești și unde întâlnești o persoană. Indiferent că o cunoști sau nu, dăruiește-i acesteia un zâmbet din tot sufletul… Acum întoarce-te în poziția inițială, închide ochii, respiră adânc, relaxează-te puțin și încercă să pui pe ecranul mental chipul persoanei căruia i-ai zâmbit… Cum este chipul interlocutorului?…
Acum îndreptă atenția spre tine și observă-te. Ce senzații simți în tot corpul? În picioarele tale? În abdomenul tău? În mâinile tale? În toracele tău? În capul tău? Ce mesaje îți trimite creierul tău?. În ce situații ai mai avut aceste senzații? Cu ce emoții le asociezi?
Fă acest exercițiu în fiecare zi timp de câteva momente, dăruind un zâmbet oricărei persoane îți iese în cale și veți constata că în timp veți face asta permanent, iar viața ți se va schimba radical.
Un zâmbet poate face minuni în ceilalți, dar și în noi! E un dar mic cu un efect mare!
Scopul vieții este fericirea. Dar oare ce ne face fericiți cu adevărat? Bogațiile materiale? Frumusețea fizică? Succesul profesional?…
Pacea interioară este cea care ne face cu adevărat fericiți. Atunci întrebarea care se pune este:cum ajungem să dobândim liniștea interioară? Cum ajungem să trăim în echilibru, diseminând pacea și liniștea comunitații în care trăim?
Începeți voi să dăruiți, fără să așteptați ca celălalt să facă primul pas!
Dăruind dragoste și compasiune celorlalți, îi vom face să se simtă iubiți și înțeleși. Astfel ne cultivam pacea interioară și fericirea, asemeni roadelor pământului: întâi sădești sămânța, o uzi, îi afânezi pământul, o ocrotești și apoi o cultivi. După toate aceste operații, mai târziu primești roadele. Nu poți schimba nici măcar ordinea etapelor, dacă vrei să ai recolta finală.
Poți să te trudești o viață întreagă pentru a urca în vârful piramidei succesului. Dacă faci totul doar pentru tine, când ai ajuns sus și ești singur, primul lucru pe care îl vei face este să te arunci de acolo.
Adevărata fericire este să dai întotdeauna mai mult decât te aștepți să primești!
Putem construi relatii adevarate cu ceilalti daca ne cunoastem propriile emotii. Regăsirea adevăratelor emoții înseamnă regăsirea libertății. Fiecare om aflat în situații similare nouă trăiesc aceleași emoții ca și noi. Emoțiile sunt limbajul nostru comun. Ai întelege mai bine pe ceilalți, a reacționa cu empatie la nevoile și sentimentele lor ne ajută să ne fie mai puțin frică de ei, să ne simțim mai apropiați, mai solidari și să susținem cooperarea.
Nu este nevoie să ne plasăm mai presus sau mai prejos de cei asemeni nouă, ci în noi înșine și în relație orizontală cu ei. Accesul la adevăratele noastre emoții ne permite să răspundem provocărilor pe care ni le propune societatea noastră și complexitatea vieții.
De la psiholog Porea Elena
BIBLIOGRAFIE:
1. Antony Robins ,, Puterea Nemarginită”- Ed.Amaltea 2002
2. Daniel Goleman ,, Alchimia Emoțională”- Ed. Curtea Veche 2002
Credit Photo Pixabay.com
Revista online de Psihologie | Mediere | Coaching
Promovam GRATUIT, psihologi, mediatori, coachi. Articole de psihologie, mediere si coaching in format text si audio. Contact: 0741.101.881. Radu Leca.
psiholog,mediator,coach