SINGURATATEA COPIILOR NOSTRI
„Faceti o pauza pentru a va aminti de propria copilarie si de luptele care se dadeau in voi pentru a intelege lumea oamenilor mari…”
Barry Stevens
Din momentul aparitiei in acesta lume, fiecare copil va incepe sa experimenteze diferite moduri de a fi, de a se manifesta, pana isi va gasi propria identintate si un mod propriu de a exista.
Una din sarcinile principale care ii revin parintelui este de a-i scoate in evidenta si de a-i pretui unicitatea, insa mult prea des parintii se asteapta ca toti copiii sa fie la fel, punand accentul pe conformitate.
E adevarat ca intr-o anumita perioada majoritatea copiilor incearca sa se conformeze si sa se poarte ca ceilalti, sa semene unii cu altii, fara a se impotrivi „normei”.
Totusi, oricare copil va simti la un moment dat in interiorul sau faptul ca este diferit de toti ceilalti. Daca are parte de o atmosfera in care sa poate fi acceptat asa cum este, atunci acest lucru ii va oferi forta si curajul de a iesi in intampinarea celorlalti si de a-si crea singur relatii.
Insa, din nefericire, este posibil ca in momentul respectiv sa nu fie in preajma nici o persoana care sa ii poata recunoaste individualitatea si sa ii ofere suportul potrivit. De aceea, multi dintre copii prefera sa tina secreta aceasta individualitate de teama de a nu fi respinsi, ajungand sa se indeparteze si sa se izoleze de ceilalti.
In cele din urma, pot sa isi piarda abilitatile de a se apropia de alti copii, si chiar daca si-ar dori sa experimenteze apropierea, le este frica si nu stiu cum sa faca acest lucru.
Acesti copii nu vor accepta decat rareori faptul ca se simt singuri, cu atat mai mult nu vor sti sa exprime acest sentiment fata de parintii lor. Vor cauta diverse cai de a-si ascunde sentimentele de singuratate, si de cele mai multe ori alegerile lor ajung in contradictie cu normele sociale asupra unui comportament adecvat.
Uneori, mesajele pe care le transmit copii aflati in aceasta situatie sunt greu de observat, sunt foarte vagi si subtile, insa parintii vor remarca pana la urma ca ceva nu este in regula.
Iata cateva semne care indica faptul ca un copil nu se simte bine cu el insusi: copilul este temator sa incerce lucruri noi, inventeaza scuze pentru orice, este retras si timid, nu are incredere in cei din jur, se comporta in mod defensiv, este incapabil sa faca alegeri si sa ia decizii, poate fi critic cu el insusi, mananca excesiv, face intotdeauna pe plac, nu poate sa spuna „nu”.
Faptul de a fi diferit, de a fi separat, genereaza copilului sentimente coplesitoare de confuzie si nesiguranta, precum si o mare frica de ceea ce asteapta celilalti de la el. De cele mai multe ori se invinovateste singur si se simte rau. In efortul lui de a parea normal, va incerca din rasputeri sa placa si sa se adapteze, pierzandu-si complet sentimentul de sine si cel mai important, sentimentul ca si el are drepturi.
Intr-adevar, in societatea noastra inca nu se cultiva suficient respectul fata de copii ca si fiinte umane reale, importante, care au drepturi. Din moment ce societatea pune accent pe valori precum: frumos, zvelt, agil, descurcaret, competitiv, bogat, de succes, copiii care nu se aliniaza acestor criterii suporta comparatii care conduc la deteriorarea sentimentului valorii de sine si la insingurare.
Copiii ale caror sentimente nu sunt observate, ascultate si acceptate se simt singuri. Mai mult, daca sentimentele lor sunt respinse, ei insisi se vor simti respinsi si descurajati sa le mai comunice pe viitor. Reprimarea sentimentelor ii conduce in mod sigur la singuratate, pentru ca de fiecare data cand isi reprima sentimentele, zidul de protectie se ingroasa iar insingurarea se intensifica. Iar un copil singuratic ramana singuratic si atunci cand va deveni adult.
O cunoastere autentica a universului copilului precum si stabilirea unui contact real si sanatos cu acest univers, nu poate avea loc fara o evaluare si o reflectie asupra vietii noastre ca si adulti. Atatia copiii ii vad pe adulti cum traiesc stari de ingrijorare, nesiguranta, facand totul in graba, fara relaxare, fara bucurie, de multe ori nemultumiti si chiar tristi si nefericiti! Ei vad in jurul lor o lume a haosului si a contradictiilor in care nu pot avea incredere.
Insa noi dorim sa le oferim copiilor nostri ceva mai bun si pentru asta este nevoie sa fim mereu deschisi si atenti la mesajele pe care ei ni le transmit in felul lor. Copiii asteapta de la noi sa le fim aliati, au nevoie sa ii insotim fara sa-i conducem, fara sa ii manipulam sau sa ii controlam continuu. Au nevoie sa ii descoperim asa cum sunt si sa nu interpretam, sa ii etichetam, sa ii comparam sau sa ii judecam.
Le putem oferi ajutorul nostru pentru a se simti acasa in aceasta lume si pentru a deveni constienti de propria lor putere, fiindca doar in acest fel se pot avanta in explorarea si descoperirea tuturor lucrurilor care ii inconjoara, pot face alegeri clare si isi pot asuma responsabilitatea pentru ele.
Putem sa ii incurajam si sa le oferim exemplul nostru, comunicand opiniile, gandurile, impartasind emotiile si sentimentele, exprimand deschis nevoile si dorintele fiecaruia. Vor simti ca sunt intelesi, acceptati si apreciati si vor incepe sa vada lumea ca pe un loc prietenos si sigur.
Autor Adriana Nanea
Drepturi de autor Adriana Nanea
MEDIATOR & COACH
PRESEDINTE SI MEMBRU FONDATOR AL ASOCIAŢIEI PENTRU DIALOG, MEDIERE, EDUCAŢIE ŞI CULTURĂ SOCIALA
office@adriana-nanea.ro
https://www.adriana-nanea.ro/
Articol bun de tipar. Citit, editat, optimizat seo si publicat Radu Leca
Revista online de Psihologie | Mediere | Coaching
Promovam GRATUIT, psihologi, mediatori, coachi. Articole de psihologie, mediere si coaching in format text si audio. Contact: 0741.101.881. Radu Leca.
psiholog,mediator,coach
