COMUNICAREA UN ELEMENT PENTRU VIAȚĂ ȘI RESPECTUL FAȚĂ DE NOI ȘI FAȚĂ DE TOT CEEA CE NE-NCONJOARĂ
( COMUNICATION ELEMENT FOR LIFE AND RESPECT FOR US
AND TO EVERYTHING AROUND US )
Lavinia Gabriela Moholea
This subject is important, because human communication processes are fundamental in the organisations of any social groups, these processes of communication have been at the basis of mankind, at the contruction of psychological culture, the human spirit has assured and is continuosly assuring the transmission of social experiences. The inter-human communication is an exchange of meaningsm, and it reffers to the transmission and flow of information between people, of impressions and orders, at feelings and judgements with precise purpose,from wich it can obtain bihavioral changes. The Behavior of individuals. Sent in a respectful way ( mirror method ), we harmonize socialization, diminish pressures and stress. Communicating, we easily interract with others.
Acest subiect este important, deoarece procesele de comunicare umană sunt fundamentele în organizarea oricărei grupări sociale, aceste procese de comunicare au stat la baza umanizării, a construirii psihologice culturale, spirituale a omenilor și a asigurat și asigură în permanență, transmiterea experienței sociale. Comunicația interumană este un schimb de semnificații, și se referă la transmiterea și circulația de informații între persoane, de impresii și comenzi, la trăiri și judecăți cu finalitate precisă, prin care se obțin modificări comportamentale la indivizi. Transmisă într-un mod respectuos (metoda oglinzi) armonizăm socializarea, diminuăm presiunile și stresul. Comunicând intrăm ușor în legătură cu ceilalți.
Noțiuni de bază
Comunicarea act tranzacțional, devine esențială, fundamentală pentru viața personală și socială a individului. Ea a fost definită ca o formă particulară a relației de schimb între două sau mai multe persoane, două sau mai multe grupuri, este un schimb de semnificații care pot fi transmise verbal căt și nonverbal. Comunicarea este proces și ansamblu de comportamente care servesc la producerea, transmiterea și receptarea de informații prin intermediul unor sisteme simbolice împărtășite și definite social. (Dicționar Larousse, p. 222)
Sopurile esențiale ale comunicării:
-descoperirea personală;
-descoperirea lumii externe;
-stabilirea relațiilor cu sens;
-schimbarea atitudinilor și comportamentelor;
-joc și distracții.
Modalități de comunicare
• Comunicarea verbală
Comunicarea verbală, prin intermediul cuvintelor, adică prin limbajul sonor.
Limbajul este unul dintre mijloacele cele mai specifice umane ,,un vehicol ce transportă intenții, atitudini, un singur mijloc de transmisie a informaților, care circulă fără rezistență de la un sistem cognitiv la altul”, el este și un tip aparte de conduită a individului: tip de conduită verbală ce implică activități diverse (vorbire, ascultare, schimb de idei, reproducerea sau traducerea lor). Conduita verbală se subsumează conduitelor simbolice (desen, gesturi, scris, diverse alte coduri).
O comunicare de succes depinde de claritatea cu care se vorbește, (dacă mesajul transmis nu este clar el nu va fi înțeles), modul (alegerea cuvintelor, ideilor, să urmeze o ordine, fără trecere de la un subiect la altul); explicarea mesajul (pentru a fi eficient cât mai bine și cât mai mult); folosim cel mai potrivit mod (scris sau verbal); comunicarea să fie continuă (să o intreținem); apreciază credibilitatea (în caz contrar auditorii vor pune la îndoială tot ce s-a comunicat); laude și aprecieri sincere; comunicarea să fie transparentă și să se bazeze pe sinceritate (înlătură zvonurile); nu criticați (înainte să-i criticați pe ceilalți comentați-vă propriile greșeli). Folosirea laudei în locul criticii este conceptul de bază al strategiei pedagogice a lui B.F Skinner.
Acest important psiholog contemporan a demonstrat prin experimente pe animale și oameni, că atunci când este redusă frecvența criticii și mărită cea a laudei, va crește numărul lucrurilor bune iar cele prost făcute vor fi trecute cu vederea. ,,lauda este o rază de soare ce ne luminează sufletele; nu putem să creștem și să ne dezvoltăm fără ea și totuși, dacă majoritatea dintre noi sunt prea grăbiți să declanșeze vântul rece al criticii, suntem oarecum și reticenți în a oferi semenilor noștri laude călduroase și sincere” toți tânjim după apreciere și recunoaștere și nimeni nu vrea să mințim, nimeni nu vrea să fie flatat. Lăudați cea mai mică neînsemnată îmbunătățire și cel mai mic progres. ,,Aprobați cu însuflețire și lăudați din belșug. Puneți întrebări în loc să dați ordine directe; nu condamnați, nu vă plângeți (Dale Garnegie p. 37), nu vorbiți sub influiența unei emoții puternice sau sub impulsul momentului de nu sunteți pregătit pentru aceasta; creați o atmosferă favorabilă comunicării; ascultați activ cu atenție; nu faceți nimic în timp ce partenerul dumneavoastră vorbește; nu arătați prin limbajul nonverbal că vă plictisiți; cînd este oportun puneți întrebări; realizați feed-backul, pentru a vă asigura că mesajul a fost înțeles; reacționați ca un partener de dialog, înteresat de problemă.
Este important să conversăm, relaționăm, să comunicăm. Mulți oameni conversează mai puțin ușor deoarece ,,se tem să nu spună ceva neimportant sau prea evident, ori ceva nesincer sau lipsit de relevanță pentru interlocutor, ori ceva care este nepotrivit în situația respectivă”. Remediul său în această situație este : ,, Conversația este înfloritoare și societatea este dătătoare de oxigen”spune William James (Les Giblin p.104).
Fericirea noastră depinde extrem de mult de capacitatea de a ne exprima ideile, dorințele, speranțele, ambițiile, sau dezamăgirile celor cu care vorbim. Psihiatrii au constatat că mulți oameni sunt nefericiți deoarece, dintr-un motiv sau altul, sunt incapabili de a se exprima și preferă să țină în ei ideile și emoțiile care îi copleșesc. ( Les Giblin p.104). Propria fericire, succesul depinde în mare parte de relațiile pe care le aveți cu ceilalți, acesta se dobândesc cu ajutorul comunicării, iar calitatea relațiilor respectul.
• Comunicarea afectiv – expresivă
Este comunicarea emoțională, pantomimă, citirea pe fața omului (fiziognomie).,,Omul poate fi cunoscut după fața lui iar, Dumnezeu- după creaturile sale” (Rodnei Davies p.9)
Fiziognomia este arta de a deduce caracterul unui om din trăsăturile feței lui, capacitatea de a dezvălui din forma capului și din trăsăturile feței ce anume denotă acesta. Fața oglindește sufletul atât la bărbați cât și la femei. (Rodnei Davies p. 9). S-ar putea spune că, în Occident abordarea sistematică a descifrării trăsăturilor fețeia a fost făcută în scrierile filosofice ale lui ,,Empledocle”, care a trăit în colonia grecească Agrigent, din Sicilia, în secolul al V-lea Î.H.
Ideile sale despre natura lumii le-a aplicat la specia umană, încercând să explice natura omului, stabilind o legătură între starea lui sufletească și expresia sa exterioară. Era un gânditor original, poet, orator, medic, om de stat, a fost și un mistic și magician reputat.
Acest mod urmărește obținerea unor deprinderi,obișnuite practic-comportamentale sau profesionale, se poate învăța mult prin imitație.
• Comunicarea atitudinală
Atitudinea este exprimarea poziției personale a omului, de acceptare sau respingere, acordul sau dezacordul. Cel mai important mijloc de comunicre este sistemul comunicării verbale, corespondentul acestei comunicări verbale este comunicarea în scris, prin simboluri logice, matematice, sau prin imagini plastic. Artistul construiește limbaje specific: limbajul artistic, prin care comunică anumite stări sufletești. Mai există limbajul artificial: stințific, ethnic de comunicare interumană (Fundamentele Psihologiei pag. 62)
• Cominicarea prin gesturi (limbajul corpului)
Limbajul corporal ajută la cunoașterea omului după mișcările corpului, pentrucă omul și corpul său sunt unul și același lucru. Gesturile seamănă cu obiectele de podoabă sau cu hainele care alcătuiesc garderoba unei persoane. Mișcările corporale, amplitudinea lor, varietatea tempoul, fac parte din limbajul corpului, ca și gesturile privirea, zâmbetul, felul de a vorbi, ritmul vorbirii. Există gesturi ample sau abia perceptibile. Gesturile își schimbă semnificația în funcție de contextul în care sunt observate. Orice interacțiune reprezintă o formă de comunicare, un mod de a spune ceva despre tine. Gsturile susțin sau pot afirma contrariul celor spuse, trădează, nu se află tot timpul sub control conștient.
Exemple din limbajul gestual
-minciuna: își întorce capul sau privirea cel care se teme să-și afișeze reaua credință, ferirea privirii trădează stilul „fals profet”, răspândind idei mincinoase, refuzul de-a infrunta privirea altuia dezvăluie la adult un temperament de înșelător sau de simulator. Gura unui copil care minte are tendința de a se strâmba. Această grimasă provine dintr-o rigiditate a buzei superioare. Buza superioară a adulților va devei la fel de rigidă în cazul unei minciuni sau a unei fraude verbale (Joseph Messinger p.423). Gesturile oferă informații nu doar în lipsa cuvintelor, ci și în completarea lor, au în raport cu planul verbal ,funcții de accentuare, de completare, de contrazicere, de reglaj, de repetare, sau de substituire.„Cel ale cărui buze tac, pălăvrăgește cu vârful degetelor, se trădează prin toți porii”afirma Freud. „Un fel de elocintă a corpului” numit de Cicero. Comunicarea prin gesturi are nuanțe diferite în funcție de persoana fiecăruia.
-adevăr: o activitate emoțională intensă se va traduce printr-o dilatare progresivă a pupilei. Palmele deschise în sus înseamnă sinceritate.
-ambițios: are un temperament hotărât și perseverant,combinația mâinilor încrucișate și încleștate este tipică persoanelor ambițioase.
-umilință umerii plecați, ori capul plecat,între umeri persoană fără personalitate poate indica tristețe, suferință apăsare sufletească.
-nehotătâre: ridicarea din umeri, nu știe ce să facă sau să creadă.
-ochii: oglinda sufletului, mâinile sunt oglinda personalității noastre, a stării prin care trecem, a temperamentului pe care îl avem.
-abandonicul: râde arătându-și nasul cu degetul arătător stâng sau drep.
-interdicția: simbolul interdicției este încrucișarea a două linii, adică încrucișarea mâinilor cât și a picioarelor atitudine defensivă de închidere.
-plictiseala: interlocutorul face anumite mișcări nervoase cu mâinile, ( își freacă mâinile, se scarpină insistent) ce trădează nerăbdarea .
-buna dispoziție: vei observa o deschidere totală (a brațelor și a picioarelor) o poziție relaxată .
• Comunicarea supremă Telepatia există, sau nu?
Freud, Fondatorul Psihoanalizei, ținea conferințe despre ocultism. După o viață consacrată studierii spirtului uman, a constatat că:„ știința este departe de a avea răspuns la tot; că exisță ceva mai mult, mult mai mult și că nimeni nu poate ignora fenomenele psi, adică percepțiile extrasenzoriale ce țin de paranormal”(D. Fecteanu p.8). Fenomenele telepatice sunt studiate, astăzi peste tot în lume, în centre universitare și chiar și la NASA. Cercetătorii au demonstrat că este absolut posibil, obișnuit chiar, să transmiți gânduri la distanță.Când există telepatie între două persoane, nimic nu garantează că informația transmisă își păstrează forma initială„.Telepatia este declanșată de situații ce implică o puternică încărcătură emoțională, fie ea pozitivă sau negativă”(D. Fecteanu p.32). Cu cât e mai multă emoție în scena pe care emițătorul trebuie să o transmită, cu atât sunt mai multe șansele ca receptorul să o perceapă. „Comunicarea tăcută” nu ține cont de timp, se produce pur și simplu ca și cum timpul nu ar exista.
Ex: O bunică visează nașterea nepotului exact în momentul când acesta vine pe lume; o persoană se trezește în toiul nopții, chiar în clipa când cineva din familie este implicat într-un accident; un câine încearcă disperat să iasă din casă simțind că stăpânul lui este în pericol.
„Orice persoană care posedă o cunoaștere minimă despre datele existente și serios validate în ceea ce privește parapsihologia știe că așa- numitele fenomene telepatice sunt realități de netăgăduit”Carl Jung,1934,(Danielle Fecteanu p.11)
• Stiluri de comunicare
Sunt persoane care comunică „elegant”,echilibrat în orice împrejurare; persoane care comunică vulgar, agresiv, în orice situație.
-Stilul non-asertiv (atitudine de fugă pasivă): se impun cu orice preț, tendința de a se ascunde, preferă să fugă mai bine decât să înfrunte oamenii, preferă să se supună hotărârii celorlalți. Se poate manifesta printr-un exces de amabilitate și conciliere, prin tendința de luarea a unor hotărâri, au o teamă maldivă de a nu fi judecați de ceilalți, sentimente de ciudă, mânie mocnită, ranchiună.
-Stilul asertiv (atitudine constructivă): capacitate de exprimare onestă, directă și clară a opiniilor și a drepturilor proprii fără a-i leza pe ceilalti fără agresivitate, nu provoacă resentimente celorlalți și chiar câștigându-le adesea simpatia, știe să fie ea însăși și să se bazeze pe sine, știe să asculte și este dispusă să înțeleagă.
-Stilul manipulator (atitudine de manipulare): persoanele evită să spună deschis ceea ce gândesc, își schimbă opiniile după cele ale interlocutorului, o compensare a propriilor slăbiciuni este plăcerea de a sta în preajma celor mari și puternici, sperând să obțină beneficii din vecinătate cu aceștia tendința de a aștepta clipa prielnică pentru a ieși la lumină și a se pune în valoare.
-Stil agresiv (tendința de atac) tendința de a avea mereu ultimul cuvânt, de a fi mereu în față, de a se impune cu orice preț, chiar cu prețul lezării și supărării altora, asumă riscuri excesive. Aceste persoane contrazic, umilesc, înfricoșează pe ceilalți pentru a domina.
Stilul de comunicare este determinat de trei elemente
-atitudinea persoanei,
-modelele de comunicare învățate,
-temperamentul.
Cele cinci trăsături esențiale pe car trebuie să le aibă inteprinzătorii pentru a avea succes sunt: concentrarea, discriminarea, organizarea, inovația și comunicarea (Michael Faraday 1791-1867). Pentru cel care înțelege ajung puține cuvinte.
Comunicând respectuos oprim presiunile, stresul, dăm frâu liber iubirii, menținem pacea. Lingvistul american Edward Sapir (1921) definește vorbirea ca o trăsătură caracteristică omului, care nu este produsă de instinct. Vorbirea este o metodă de a exprima și transmite mai departe gândurile, sentimentele (simțămintele) și dorințele prin intermediul unui sistem de simboluri descoperite/inventate de om.
Lingvistul elvețian Ferdinand de Saussure numește limba de comunicare o legătură între sunetele emise și, pe de altă parte, impresiile și imaginile pe care le declanșează aceste sunete în imaginația interlocutorului receptor.
„Nu este nimic mai de preț decât respectul de sine, bazat pe ceea ce este just și corect” (John Milton 1608- 1674).
„ Respectul față de ceilalți, un respect plin de modestie și politețe este prima condiție a adevăratei egalități” (Fiodor Mihailovici Dostoevski.)
Cine se respectă transmite respect, cine respectă natura, este ocrotit de ea și de tot ce ține de ea.
BIBLIOGRAFIE
Fecteanu, D.,(2007) Telepatia Comunicarea supremă, Editura Curtea Veche Publishing, București, versiunea în limba Română;
Giblin, L.,(2000), Arta Dezvoltării Relațiilor Interumane, Editura Curtea Veche Publishing, București;
Garnegie, D., (1999), Secretele Succesului, Editura Curtea Veche Publishing, București;
Messinger, J.,(2010), Dicționar Ilustrat al Gesturilor, Editura Litera;
Larousse, (2006), Marele Dicționar al Psihologiei, Editura Trei, București.
Credit Photo: Pixabay
Autor: Lavinia Gabriela Moholea – Psiholog
Publicat de Radu Leca
Citit si editat de Radu Leca
Reeditat de Rodica Stan
Revista online de Psihologie | Mediere | Coaching
Promovam GRATUIT, psihologi, mediatori, coachi. Articole de psihologie, mediere si coaching in format text si audio. Contact: 0741.101.881. Radu Leca.
psiholog,mediator,coach
