O lucrare importanta publicata in spatiul virtual, in exclusivitate pentru UltraPsihologie.ro.
Copii nu sunt daruri ce pot fi luate dupa ce ne-am plictisit de ele.
Copii nu ii aduci pe lume sa ii faci sa sufere sau te serveasca.
Copii nu trebuie sa treaca printr-un divort. Universul lor sunteti voi. Cand unul din voi pleaca, universul se destrama.
Copii sunt langa voi, pentru ca voi sa redescoperiti dragostea pura.
Radu Leca
Se intimpla uneori ca aceia care au format o familie sa nu mai poata merge inainte alegind sa se separe, divorteze si, daca este relativ usor pentru cei doi soti pentru ca ei stiu cum stau lucrurile, cel mai greu este pentru copil deoarece el nu intelege ce se intimpla si cum ii va fi de acum inainte.
Divortul este unul din lucrurile negative, cele mai traumatizante pentru copil fiindca ceea ce parea universul inconjurator stabil al copilului se destrama iar el isi pierde punctele centrale de reper.
Chiar daca copii deseori par sa nu fie afectati de divortul parintilor ei sunt cel mai adesea furiosi, nesiguri, tristi, confuzi.
Se intimpla asta pentru ca in mintea sa copilul considera ca pe o lege a firii ca el sa fie alaturi de ambii parinti ce au obligatia de a-l ingriji si ocroti.
De aceea el are nevoie de explicatii pentru ceea ce se intimpla si nu de “protectie” care poate insemna chiar si a nu i se spune nimic.
Daca nu va sti ce se intimpla, va creste incercind sa puna de la el ce lipseste, devenind o preocupare permanenta sa gaseasca motivul pentru ceea ce s-a intimplat, iar din ceea ce nu cunoaste nu de putine ori construieste scenarii in care este sau nu de vina el pentru schimbarile din familia lui.
Relatia parintilor in dezvoltarea psihologica a copilului este importanta deoarece este folosita ca etalon pentru viitoarele relatii de cuplu fie in a copia, fie a reactiona invers fata de ceea ce a observat la parinti, cum la fel de important este ca el, copilul sa aiba o relatie buna cu ambii parinti ceea ce are drept consecinta mai tirziu capacitatea viitorului adult de a avea relatii echilibrate.
Chiar daca unitatea familiala se va schimba nu inseamna ca ei nu pot continua sa aiba relatii sanatoase si iubitoare cu ambii parinti, facindu-se clar diferenta intre relatia cu sotul si relatia cu copilul deoarece in cadrul unei familii o persoana indeplineste mai multe roluri sotie-mama, sot-tata, etc(sotul a divortat de sotie ; mama si tata sunt aceeasi).
De aceea este foarte important ca atunci cind parintii divorteaza sa spunem adevarul celor mici.
Există multe modalităţi vă puteţi ajuta copiii să se adapteze la separare sau divorţ.
In primul rind copii au dreptul sa stie de ce parintii lor divorteaza. Puteti alege ceva simplu si onest cum ar fi “noi nu putem merge impreuna mai departe” Mai puteti preciza, ca in timp uneori sotii nu se mai iubesc insa niciodata parintii nu vor inceta sa isi iubeasca copii chiar daca ei divorteaza.
La fel de important este sa le spuneti ca veti avea grija in continuare de ei.
Anticipati intrebarile copiilor oferindu-le informatii despre unde vor sta de exemplu,sau la ce scoala se vor duce, etc.
Incurajatii sa exprime temerile, intrebarile.
Este esential ca parinte sa fii sincer cu copilul fara insa a fi critic cu sotul chiar daca este foarte dificil si, daca accentul este pus pe adevar la fel de importante sunt si detaliile oferite astfel incit trebuie urmarit ca echilibrul sa fie pastrat iar copii sa stie ca divortul nu este vina lor
Conflictul dintre părinţi, poate fi foarte dăunătoar pentru copii, fiind crucial să se evite punerea copiilor în mijlocul luptelor dvs. sau făcându-i sa simta ca trebuie sa aleaga intre voi.
Chiar daca pentru moment lucrurile sunt grele este la fel de important sa dati asigurari ca va fi bine.
De foarte multe ori apare tendinta de a rasfata copii prin neexecutarea unor sarcini sau incalcarea unor limite ceea ce nu este benefic pentru ei pentru ca, indiferent de ce se intimpla ei trebuie sa continue sa respecte normele si disciplina.
Si, chiar daca articolul ii are in centru pe copii la fel de important este si pentru parinti sa fie calmi si echilibrati atit cit se poate astfel ca pentru asta ei pot vorbi cu cineva apropiat sau cere ajutor specializat.
Deşi sentimentele puternice pot fi dure pt copii, următoarele reacţii pot fi considerate normale pentru ei: furie, anxietate, tristete care desi vor dura o perioada pe masura ce trece timpul trebuie sa dispara daca lucrurile merg bine.
Totusi este bine sa fim atenti la evolutia copilului si sa putem vedea semne de avertizare din timp ale faptului ca lucrurile se inrautatesc.
Aceste semne pot fi : tulburari ale somnului, probleme de concentrare, probleme cu diferitele dependente(alcool, etnobotanice, etc), tulburari de alimentatie, automutilari, frecvente accese de furie sau violenta, retragere fata de cei dragi, refuzul activitatilor care alta data ii faceau placere.
Acestea si nu numai pot constitui motive pentru a apela la ajutor specializat.
Ofera-i iubire neconditionata copilului tau!
A fi parinte nu inseamnă doar sa aducem pe lume un copil.
Este mult mai mult decit atit.
Implica multa muncă, precum şi, puterea de a contribui la crearea unui viitor mai bun, nu doar pentru copii dumneavoastră ci şi pentru noi toti.
In calitate de părinţi suntem insoţitori ai copiilor pe lungul drum a ceea ce inseamnă educarea lor, devenind astfel mijlocitori in procesul de invaţare al vieţii.
Desigur ca părinţi suntem preocupaţi şi interesaţi cum să ne creştem mai bine copii şi cum să ii formăm astfel incit ei să devină nişte adulţi care sa poată face faţă cu incredere incercărilor vieţii.
În creşterea copiilor totul depinde de relaţia de iubire dintre părinte şi copil şi în mare masură de modul în care este exprimată.
Nimic nu va funcţiona însă cum trebuie, dacă nevoia de iubire necondiţionată a copilului nu este satisfacută.
Nu este suficient să oferim numai hrană şi ingrijire.
Copilul are nevoie să se simtă iubit.
Iubirea este hrana lui emoţională, solul fertil care ii asigură o dezvoltare armonioasă.
Iubirea necondiţionată este cea care acceptă şi confirmă existenţa copilului aşa cum este el si nu datorită a ceea ce face el.
Din păcate iubirea in multe din cazuri este afişată in funcţie de ceea ce face (a luat premiu, a fost cuminte, a mincat tot) sau nu(nu a fost cuminte, nu a dormit, nu a luat notă mare).
Iubirea necondiţionată face ca un copil să aibă o imagine de sine sănătoasă, un sentiment al valorii personale, stabilitate si siguranţă.
Exagerarea acestui sentiment al valorii personale ce poate apărea compensator lipsei iubirii necondiţionate, din diverse cauze, va duce invariabil la sentimentul că el este cea mai importantă persoană si de aceea merită orice.
Cum de altfel si subestimarea acestui sentiment, in situaţia aceasta poate duce la ideea că el nu merita nimic, că nu poate, că nu este la fel ca ceilalti.
Consecinţa?
In ambele cazuri pe termen lung face să apară notiunea de alienare socială bazată pe sentimentul de neinţelegere, neincredere, nerecunoastere; insă mai înainte de toate siguranţa şi sentimentul valorii personale sunt periclitate în diverse grade de afectare ceea ce face ca să apară diverse reacţii.
De exemplu, copilul este mai obosit, se refugiază cu uşurinţă in ce îi oferă calculatorul preferîndu-l pe acesta în locul experienţelor personale şi al companiei celorlalţi.
Tot iubirea necondiţionată va intări sentimentul de siguranţă şi securitate şi il va ajuta să isi dezvolte capacitatea de adaptare in societate, fără această capacitate copilul riscind să devină retras şi aşa să ramina şi la maturitate
Sa nu fim absenti in prezenta copilului nostru.
De multe ori suntem tentati sa spunem ca inainte era mai mult timp liber, ca viata se desfasura lent, iar acum totul se desfasoara cu viteza luminii si nu mai avem timpul necesar sa facem ceea ce ne dorim .
Insa odata ajunsi parinti nimeni nu ne da timp poate atit cit am vrea si ne lasam luati de val motivati de a aduce cele necesare unei vieti mai bune pentru copii decit cea care a fost a noastra cind am fost ca ei.
La fel si cei mici atunci cind incep gradinita sunt prinsi in viltoarea diferitelor cursuri si activitati.
Astfel ca timpul efectiv petrecut impreuna se reduce substantial.
Totusi nu o bona sau un calculator si nici un televizor sau cine stie ce aparat sofisticat nu vor tine loc de ceea ce copii primesc afectiv , emotional de la parinti.
Incepind din primele momente si pe parcursul dezvoltarii lor, copii au nevoie de timp petrecut impreuna cu parintii lor pentru ca ei sa se dezvolte sufleteste armonios.
Au nevoie nu numai de prezenta fizica ci mai ales de prezenta afectiva alaturi de ei.
Mai mult, timpul petrecut impreuna are beneficii in ambele sensuri, adica si noi adultii primim de la ei energia, sinceritatea, relaxarea, exprimarea deschisa a ceea ce simt, bucuria, veselia.
Pentru ca lumea in care traim totul se desfasoara rapid sa nu uitam ca ceea ce conteaza foarte mult este calitatea timpului petrecut impreuna cu copii nostrii.
Astfel ca putem juca diverse jocuri cu ei, putem intra in jocul lor imaginar, putem colora si decupa impreuna, modela si picta, chiar daca uneori suntem tentati sa spunem ca nu stim cum sa facem sau nu ne pricepem. Nici copiii nu stiu.
Timpul petrecut la masa cu totii, plimbarile si jocurile in aer liber sau seara cind citim o poveste, toate acestea reprezinta, furnizeaza hrana emotionala sanatoasa ce ii va insoti intotdeauna asigurindu-le un echilibru emotional pentru tot restul vietii.
Comunicarea dintre parinte si copil
Comunicarea reprezinta partea cea mai importanta a relatiei dintre parinte si copil.
Atunci cind copiii se simt iubiţi ei devin mai receptivi la sfaturile părinţilor in toate privintele, mesajele acestora ajung mult mai uşor la ei.
Comunicarea este foarte importanta deoarece copiii, sunt ca bureţii absorbind tot ceea ce facem si ce spunem.
Cum putem spune copilului nostru că il iubim?
In primul rind ar trebui să ţinem seama de un vechi proverb care spune că: “vorba dulce mult aduce” astfel ca, decit să îl criticăm cu intenţia de a-l incuraja să facă lucrurile mai bine, putem să îi dăm de inţeles că indiferent ce s-a întîmplat, el este in ordine deşi ceea ce a făcut nu este. (Uite s-a spart mingia pentru că te-ai jucat aproape de trandafiri. Cu siguranta asta va costa ceva bani pusculita ta. Hai sa scoatem mingia din gradină.)
Acest lucru nu va minimaliza respectul de sine al copilui si îl va face să vadă că doar ceea ce a făcut este gresit si nu el in ansamblul lui
Un mod incorect de a transmite ar putea fi ceva de genul:”Întotdeauna eşti neatent şi nu asculţi ce spun eu. Uite acum ai spart si mingia”.
Cuvintele de laudă îi incurajează pe copii si ii face să se simtă apreciaţi.
Este important să transmitem copiilor că îi iubim pentru că sunt ceea ce sunt şi nu pentru altceva
Cînd ne acceptăm neconditionat copii renunţăm la orice tendinţa de a le schimba firea, de a-i schimba şi a-i transforma in ceea ce vrem noi să fie.
A le arata că ne pasă inseamnă a le spune că îi iubim, a-i imbraţişa, a-i mîngîia efectiv.
Ei au nevoie să ne manifestăm afectiunea faţă de ei permanent şi nu doar cu porţia atunci cind “merită premiaţi”
Dacă sunt protejaţi şi inconjuraţi de căldură, de dragostea şi acceptarea de care au nevoie, copiii invaţă să se iubească pe ei inşişi şi vor poseda forţa interioară necesară pentru a-şi urmari scopurile şi a intra in contact cu cei din jur.
Ei vor creşte conştienti că merită iubire şi vor fi capabili totodată să daruiască şi să primească dragoste adică să aibă relaţii pline de iubire.
Atitudinea critică permanentă va orienta copilul să vadă mai curind ceea ce este rău şi nu ce este bun ducînd in final la intoleranţa avind repercursiuni grave asupra lui
De exemplu, un copil la virsta abecedarului care a trait intr-o permanenta critică il va determina sa fie intolerant cu el atunci cind va fi notat cu un bine şi nu cu foarte bine, făcîndu-l să işi spună despre el că nu este bun că nu merită nimic.
O altă modalitate de educare din păcate destul de frecventă in societatea contemporană este agresivitatea.
Plecam de la violenţa in familie si exemplele ar putea continua cu ce se intimplă la nivel mondial.
Ca să nu mai vorbim de intermediul televiziunii si al internetului unde copiii sunt expuşi la mii de ore de violenţă
O asemenea atmosferă de ostilitate face copii să se simtă vulnerabili şi unii dintre ei să reacţioneze cu duritate, mereu puşi pe ceartă, iar alţii sa fie atit de speriaţi incit sunt gata să evite orice fel de confruntari.
Ceea ce văd in familie din punct de vedere al agresivităţii îi poate invaţa pe copii ca viaţa este o permanentă dispută şi că nu vor fi trataţi corect dacă pentru ceea ce vor sa obţină nu vor avea o dispută, dacă nu va fi o luptă.
Dezvoltarea psihologica a copiilor si rolul tatalui in viata lor
Daca pina mai in secolul trecut acentul era pus in general pe rolul mamei in dezvoltarea psihologica a copilului studiile recente pun in evidenta si rolul tatalui, al ambilor parinti deopotriva in dezvoltarea lui.
Pornind bineinteles de la rolul biologic al tatalui insa nu in cele din urma, cel psihologic are importanta lui majora.
Asa cum din primele luni de viata intrauterina copilul recunoaste glasul tatalui si reactioneaza pe masura, asa si pe parcursul vietii de dupa nastere, copii reactioneaza la prezenta lui in viata lor.
Daca in primul an de viata el are un rol mai mult indirect prin suportul oferit mamei, prezenta sustinatoare a lui este cruciala copilul beneficiind sau suferind in functie de calitatea sustienerii oferta acesteia.
Incepind cu sfirsitul primului an de viata prezenta tatalui incepe sa capete o mai mare importanta ajungind sa aiba un rol activ in dezvoltarea psihologica echilibrata a copilului.
Astfel ca tatal este prima persoana care ajuta copilul sa se desprinda din unitatea pe care o formeaza cu mama si astfel sa se pregateasca pentru iesirea in social.
Tot tatal este si cel care trebuie sa puna limite,sa il obisnuiasca pe copil sa respecte reguli si chiar sa ii interzica anumite lucruri .
Evident totul cu masura, justificat si echilibrat.
Absenta fie intr-un mod sau altul, fie absenta fizica dar si cea rezultata din neimplicarea in acest rol, ascunsa in spatele lui: ”eu ma duc la serviciu si vin seara prea obosit ca sa mai pot face si asta” sau “are cine sa se ocupe de educatia lui ” duc bineinteles la un esec iar copilul poate invata ca nu trebuie sa respecte nici o regula, ca nu are nici o responsabilitate, nici o limita.
La capatul opus prea multa autoritate poate inhiba copilul riscind ca acesta sa devina prea rigid si limitat
Tatal joaca un rol important si in stabilirea identitatii sexuale astfel ca pentru baieti este foarte important in validarea masculinitatii(niciodata o femeie nu poate invata un baiat cum sa fie barbat.Pentru asta este nevoie de prezenta efectiva a tatalui si de a petrece timp in diverse activitati impreuna cu fiul lui )
Absenta acestuia va avea drept consecinta faptul ca ei vor fi agitati, nesiguri, tematori, impulsivi.
Bineinteles tata are si rolul de a fi modelului de sot in cuplu, astfel ca daca el a avut un comportament agresiv fata de sotia lui, cel mai probabil si fiul poate pune in joc acelasi lucru fata de partenera sa
La fel ca pentru baieti si pentru fete tata are un rol important in formarea identitatii de rol. Prin validarea calitatilor lor feminine ele vor deveni mai increzatoare, se vor simti valoroase, vor avea o stima de sine rdicata , vor fi sigure pe ele..
Desigur si aici este importanta imaginea pe care fetitele si-o vor construi despre barbati(tatal fiind primul barbat cu care intra in contact fetitele) si despre rolul acesteia in alegerea viitorului partener de cuplu. In cazul unei imagini negative ele vor avea o parere negativa generala despre barbati afectind astfel relatiile de cuplu.
In dezvoltarea copilului pe linga influentele educative ale mamei vin in completare cele ale tatalui astfel ca daca tatal lipseste lucrul acesta poate fi comparat cu un puzzle din care lipseste ceva ca sa alcatuiasca un tot unitar pentru ca un copil sa se poata dezvolta armonios.
Si daca am vorbit despre rolul tatalui in dezvoltarea copiilor nu trebuie uitat ca el se afla in egala masura la fel de important ca cel al mamei iar o coordonare, armonioasa ce presupune intelegere si respect intre ambii parteneri nu pot face decit sa aiba efecte pozitive si sanatoase psihologic in viata copilului lor.
Autor Liliana Puchea – Psiholog
Adresa cabinet: Bucuresti, Bdul Magheru, nr.32-36, sc.A, ap.12, sector1, Romania
Punct de reper: Piata Romana, ASE.
https://www.cabinetdepsihologiepuchealiliana.blogspot.com
Telefon: 0722 207 760
e-mail: lilianapuchea@yahoo.com
Citit, editat si publicat de Radu Leca
Reeditat de Rodica Stan
Revista online de Psihologie | Mediere | Coaching
Promovam GRATUIT, psihologi, mediatori, coachi. Articole de psihologie, mediere si coaching in format text si audio. Contact: 0741.101.881. Radu Leca.
psiholog,mediator,coach