- Conexiunea subtilă dintre anxietate, izolare socială și frica de bine: O privire mai atentă asupra temerilor persoanei anxioase
Anxietatea este o afecțiune emoțională complexă și multifacetică ce influențează în bine sau nu, fiecare aspect al vieții unei persoane. Una dintre manifestările mai puțin discutate ale anxietății este tendința de a se îndepărta de oameni și de a evita situațiile care ar putea aduce fericire sau „bine”. Acest articol își propune să exploreze mecanica acestei frici contradictorii și să ofere soluții pentru depășirea ei.
Anxietatea și teama de bine
Pentru multe persoane anxioase, experiențele pozitive declanșează temeri neașteptate și lipsite de logică.
Această reacție paradoxală este explicată prin ceea ce psihologii numesc „intoleranța la incertitudine”. În lumea interioară a anxiosului, binele nu este perceput doar ca o sursă de fericire, ci și ca o potențială amenințare care ar putea să transforme în mai rău.
Izolarea socială ca mecanism de apărare. Există?
Deceptia și respingerea sunt printre cele mai mari temeri ale persoanelor anxioase. Pentru a evita aceste potențiale suferințe, mulți se retrag din relații sociale, preferând singurătatea siguranței emoționale. Aceasta nu doar că reduce expunerea la amenințările percepute, dar și minimalizează perspectiva unui „bine” care ar putea fi, inevitabil, pierdut.
Dragostea și refacerea
La nivel teoretic, dragostea este idealul terapeutic pentru refacerea psihologică a unei persoane anxioase. Familia și Prietenii.
Aceasta oferă suport emoțional, siguranță și o caldă incluziune.
Cu toate acestea, ironia acestei dorințe de siguranță este că tocmai dragostea este și una dintre cele mai mari frici.
Indivizii anxioși asociază dragostea cu vulnerabilitatea și posibila pierdere, dezvoltând astfel o frică profundă față de relațiile afective. Tot ce este ok, intr-o relatie de cuplu, sau o relație aflată la început, este sabotată de anxios, prin afirmații de tipul: “simt ca nu este ceva ok. Mă retrag!”
Depășirea fricii de bine
Este esențial să înțelegem că această frică de bine nu este insurmontabilă. Intervențiile terapeutice, precum terapia cognitiv-comportamentală (CBT), ajută indivizii să dezvolte noi moduri de a gândi și de a percepe riscurile inerente experiențelor pozitive. Practici cum ar fi mindfulness și tehnicile de respirație pot diminua anxietatea și încuraja acceptarea senzațiilor de bine.
Înțelegerea și adresarea acestor frici, ce apar de nicăieri, sunt pași esențiali în călătoria către o viață mai echilibrată și fericită. Societatea, prietenii și familia oferă sprijin moral și încurajare, subliniind că dragostea și fericirea nu sunt doar posibile, ci și meritate.
