În fizica cuantică, există conceptul de săgeată a timpului care curge în ambele direcții. În psihotronie, am observat un fenomen similar: mesajele mentale nu respectă întotdeauna direcția lineară a timpului. Am primit gânduri care păreau să vină din viitor. Am emis gânduri care păreau să aibă efecte în trecut. Acest paradox, pe care l-am numit râul cu dublu sens, este unul dintre cele mai tulburătoare aspecte ale comunicării la distanță. Dacă timpul nu este o barieră, atunci tot ceea ce credem despre cauză și efect se schimbă.
Primul meu contact cu acest fenomen a fost printr-un vis. Am visat un eveniment care avea să se întâmple trei zile mai târziu. Detaliile erau atât de precise, încât am putut să le notez. Când evenimentul s-a produs, a fost identic cu visul. Am emis un gând? Am recepționat un gând din viitor? Sau am fost doar într-un punct unde timpul nu curge linear? Psihotronia nu are încă răspunsuri clare, dar are observații consistente.
Soluționarea practică constă în deschiderea față de non-linearitate. Când transmiți un mesaj, nu-l limita la „acum”. Intenționează ca el să ajungă când trebuie. Uneori, mesajul emis astăzi ajunge la destinatar abia peste o săptămână, exact când are nevoie de el. Alteori, primești un răspuns înainte de a trimite întrebarea. Aceste sincronicități nu sunt coincidențe. Sunt dovezi că, în domeniul psihic, timpul este fluid.
Tehnica avansată presupune „împărțirea” mesajului. Emite acum, cu intenția ca el să ajungă într-un moment specific din viitor. Sau, dacă ai o problemă, deschide-te să primești un mesaj dintr-un moment viitor în care problema este deja rezolvată. Acest tip de comunicare trans-temporală este dificil, dar nu imposibil. Cei care o stăpânesc raportează o senzație de detașare față de urgența imediată, o încredere că totul se desfășoară conform unui plan mai larg.
Compromisurile sunt majore. Non-linearitatea poate crea confuzie severă. Dacă nu știi dacă ceea ce percepi este din trecut, prezent sau viitor, riști să iei decizii greșite. De asemenea, poate apărea o formă de fatalism: dacă viitorul este deja cunoscut, de ce să mai acționez? Răspunsul, pe care l-am găsit cu greu, este că viitorul nu este fix. Este un câmp de posibilități. Mesajul din viitor este o posibilitate, nu o certitudine. Tu, prin acțiunile tale, alegi care posibilitate devine realitate. Râul curge în două direcții, dar tu ești cel care alege malul pe care stai.
