• 0741.101.881
  • ultrapsihologie@gmail.com

Category ArchiveConcept story

Cum sa obti o marire de salariu fara sa fii concediat

Cum sa obti o marire de salariu fara sa fii concediat

Vrei bani mai multi? Asta e in capul angajatorului cand tu vi cu o asemenea cerinta.Am stat mult sa ma documentez pe acest subiect si singurele lucruri pe care le-am gasit au fost niste articole penibile de cum sa iti peri seful pe munca ta.Haideti sa ne revenim si sa ne trezim la realitatea secolului 21 si nu 18 cand existau stapani de sclavi.

Marirea de salariu nu reprezinta un gest inimos al patronului catre tine, nici macar o favoare, marirea de salariu reprezinta un calcul simplu al orelor tale pierdute / muncite si mai ales cati bani s-au castigat pe nervi mintea si energia ta.

Sa revenim la principiile de baza. Pe orice piata a muncii civilizata exista drepturi si obligatii. In primul rand nimeni nu iti face nici o favoare, tu angajatul oferi experienta ta unui angajator care are Nevoie de ea. Cand ma refer la experienta inteleg de la facultate la calificarea in “munca de strungar”.Toate acestea se numesc experienta.

M-ai aud cate un angajator care ii spune unui proaspat absolvent iesit de pe bancile facultatii “tu nu ai experienta!”. Asa este cinci ani in care inveti zi de zi si iti tocesti mintea ca sa fi bun intr-un domeniu inseamna un fel de excursie cu scoala sau o tabara.

Conform legiilor statului roman facultatea se cuantizeza ca si ani in campul muncii deci fals am cinci ani de experienta.

Ca sa puteti obtine o marire de salariu, ca sa revenim la topicul articolului, trebuie sa stiti foarte clar cine sunteti si ce oferiti.

Cand un patron sau o institutie va angajeaza o face fiindca, ma repet, are nevoie de calificarea si profesionalismul dumneavoastra, aici exclud legaturile de familie sau cunostiintele, acolo sunt fie datorii vechi de bani fie e vorba de linistea sufletesca a patronului care isi angajeza cumnatul ca sa fie fericita nevasta, deci excluzand aceste motive e vorba de cerere si oferta.

Eu imi ofer calificarea profesionala tu o cumperi!!!

De asemenea cand un patron va angajeaza o face conform legiilor unei tari si aici ma refer la opt ore de lucru, concediu asigurarea unui mediu corespunzator desfasurarii activitati si binenteles pe un salariu si mai ales pe o fisa a postului in care trebuie sa indepliniti niste sarcini. Orice depaseste opt ore de lucru, sarcini suplimentare, trebuie sa fie platite.

De curand am colaborat cu o mare firma de IT din Franta pe un proiect, dupa ora cinci numai era nici un angajat in firma, putea sa fie deadlin-ul peste o zi nu conta iar angajatorul stia asta. Asta inseamna sa respecti munca cuiva daca un patron vrea sa ii muncesti mai mult atunci plateste mai mult.

V-ati intrebat vreodata de ce multe companii multinationale vin in Romania? Sa va luminez piata fortei de munca in Romania este calificata si mai ales lucreaza pe salarii mici. Romanii au ramas inca cu mentalitate buniciilor, ma plateste la timp si am un salariu asigurat. Este cea mai mare prostie pe care am auzit-o. In primul rand ca sa fim putin filozofi: nimic nu este sigur in viata si aici nu ma refer ca poate sa te calce masina maine, ci la faptul ca aceea companie mare si sigura s-ar putea sa dea maine faliment, in al doilea rand te-ai gandit ca pe munca ta si pe cele minim 10-12 ore pe care le stai la job s-ar putea sa castigi mai multi bani?

In final marirea de salariu nu inseamna un milion doua sau cinci in plus, marirea de salariu inseamna ideea ca esti apreciat ca ai valoare si insemni ceva. Despre asta este vorba, iar aceasta marire nu o obtii cum citeam intr-un articol cand iti prinzi seful intr-o dispozitie buna. Marirea de salariu o obtii stiind cine esti ce oferi si fara frica ca altcineva iti poate lua locul si esti dispensabil.

Credeti-ma, daca esti corect si iti faci treaba bine indiferent ca esti de 5 luni un an sau doi meriti o marire de salariu. Costuriile unui nou angajat ar obliga compania la mai mult decat o marire de salariu. Si daca totusi firma prefera un nou angajat, in alta parte alta firma face accelasi lucru: prefera un nou angajat care puteti fi dumneavoastra.

Nu va pregatiti si va specializati ani in sir intr-un domeniu ca sa va angajati, o faceti ca sa fiti un bun pe piata fortei de munca nu pentru un job ci pentru a va profesa meseria.

Invatati sa va apreciati efortul si munca depusa si sa va puneti un pret, stiu suna ciudat dar de fapt la asta se rezuma totul daca nu o faceti dumneavoastra o va face patronul pentru voi.

Apreciati-va munca corect, fiti ferm in ceea ce doriti si atunci veti obtine ceea ce vreti indiferent daca este intr-un cadru oficial sau neoficial. Traim timpuri grele in care avem nevoie de bani clar dar si patronii, institutiile, companiile multinationale etc au nevoie de oamenii care sa le faca treaba. Nu uitati: ca traiti intr-un stat care are niste legi ce va protejeaza,ca exista niste sindicate care va pot apara drepturiile dar mai ales ca nu va duceti sa cersiti un job sau o marire de salariu ci le meritati fiindca si ceilaltii au nevoie de dumneavoastra.

Si nu uitati: Sunteti Stapanul Propriei Vieti !!!

Autor Andra Fornea – CEO Concept Story

Covrigelul de Buzau

Covrigelul de Buzau
Dintr-un aluat inert, un proces de coacere si ceva mai multa industrializare se naste el, covrigelul, inocent si cuminte te asteapta in punguta sa ii degusti secretele. Pentru mine o punga de covrigei e asemanatoare cu o intaorcere mentala la esentele vietii, si sa-mi ierta-ti aceasta paralela poate extrema insa mai spun doar atat – cand eram mici care era principala recompensa la colindat?.., nu stiu cum a fost la voi dar la mine covrigii mancati fie simpli fie cu lapte ceai sau mai stiu eu in ce forme au fost o adevarata placere si sinonimi cu o stare de fericire, de bine, de caldura, de acasa.
Am momente si acum cand in pofida tuturor deliciilor la care am acces si trebuie sa recunosc, sunt un impatimit al dulciurilor, ma intorc din timp in timp la o punga de inocenti covrigei si asta pentru a regasi ceea ce poate uneori uit – drumul nostru incepe din nimic, din cea mai pura si frumoasa simplitate si recomand sa nu uitam nicicand asta.
Covrigelul de Buzau spune o poveste simpla despre atunci si acum, leaga intr-o punte imaginara trecutul de nou si prin abilitatea de a ne reintoarce la aceasta baza ne ancoreaza in timp si spatiu garantandu-ne un punct de reper intr-o viata tumultoasa.
Personal cand am una din zilele cand stiu ca o voi petrece acasa si nu am nimic de facut imi place sa am langa mult dulce si macar un covrigel de Buzau, el este baza mea, puntea mea cu copilul din mine.
Baza ta care este?, ce te leaga de trecut atat de tare incat redescoperi copilul din tine?
Ma inclin cu drag,
Al tau companion virtual, Bogdan

Story of my life

Story of my life
De mici ne visam si ne transpunem prin cei de langa noi in imagini, idei din cele mai nobile si ne gandim ca viata ne va oferi tot ce e mai bun, asta ca sa nu spun tot ce e mai maret.
Fiecare dintre noi isi incepe ziua sau, si mai grav, daca nu o mai face gandind ca in ziua respectiva se va intampla ceva wow.., sau cel putin ceva cat de cat interesant.
Traim intr-o continua goana, o fuga nebuna ce ajunge uneori la furie nebuna chiar atunci cand nu reusim sa atingem, sa simtim acel ceva ce il urmarim de nebuni iar atunci cand se intampla sa simtim, sa atingem, sa intram in contact momentul este de scurta intensitate.., iar daca imi spui ca se poate mai mult, da, se poate mai mult dar vezi tu echilibrul in Univers este litera de lege iar in general cei ce traiesc momente de genul le au net mai rar, decat cei care le traiesc in intensitati scurte dar mai des.
Sper ca se intelege foarte clar despre ce vorbesc, ma refer la acea traire acel ceva ce ne atinge esenta sufletului, ne inalta spiritul si ne face sa mai urcam o treapta in calatoria vietii.
Este ciudat, acum revenind la ce spuneam mai sus, cum alergam in fiece zi dupa asta, paradoxul este ca multi dintre noi nu mai realizeaza asta si alearga intr-o inertie nebuna, se aglomereaza cu lucruri materiale, se arunca in trairi din cele mai diverse doar-doar vor simti ceva.
Sufletul fiecaruia dintre noi este o picatura de lumina, iar lumina nu rezoneaza decat la lumina, la adevar, la frumos, la sublim si, nu in ultimul rand, lumina raspunde cel mai bine ideii de echilibru. Structura morala a fiecaruia decide intr-o matrice universala traseul fericirii acelei persoane, cu cat mai aproape de partea intunecata suntem cu atat o aparenta fericire ne invaluie dar niciodata nu ne satisface cu adevar insa in opozitie, cu cat mai aproape de lumina suntem cu atat mai bucurosi si plini de speranta si frumos ne simtim, iar viata ajunge sa fie o insiruire de momente simtite cu adevarat la un nivel dupa care multi tanjesc.
Si revenind la titlu – story of my life – , esti autorul unei desavarsite opere, your life, spune-mi te rog ce alegi, transpuneri desarte sau imbratisezi realismul si viata in High Definition?.
Ma inclin,
Al tau companion virtual, Bogdan

Vreau să mă pozez lângă o idee majoră!

Vreau să mă pozez lângă o idee majoră!
de Miron Manega

În 2009, când nimeni nu știa ce este sau ce ar putea fi un proiect de țară, profesorul Florian Coceag propunea societății românești un asemenea tip de proiect fabulos, intitulat MODELUL DE ȚARĂ. Un proiect care seamănă izbitor, în privinţa expertizei istorice, a diagnozei sociale, a motivaţiei şi a reperelor de bune practici (preluate din experienţa sistemelor britanice) cu teoria Statului Organic a lui Mihai Eminescu. Evident, Florian Colceag are avantajul instrumentelor de cercetare ale secolului XXI, dar proiectul lui nu este doar o teorie, ci și, mai ales, un manual de lucru. “Modelul de ţară” este un fel de maşină pe care autorul ei te învaţă şi cum s-o construieşti, şi cum s-o utilizezi. Este o structură matematică de tip fractal (modelul matematic constituie arhitectura sistemului), dar are în spate o teorie economică bazată pe expertiză, feed-back și o imensă documentație specifică. Trebuie precizat că Florian Colceag este licențiat în matematici fractale, doctor în economie și specialist internațional în guvernanță sustenabilă. Printre confirmările sale internaționale se numără “Development and Ability”, proiect de dezvoltare de domenii, publicat pe un site al Naţiunilor Unite şi care e folosit pe toate meridianele lumii, din Australia până în China. Un altul este “Romania European Integration”, publicat de Universitatea din Sidney şi studiat de toate cancelariile europene înainte de integrarea noastră în UE. Proiectul a avut o contribuţie importantă la intrarea României în Uniune, pentru că a facilitat înţelegerea dinamicii populaţionale şi a interferenţelor culturale.
La momentul acela (2009), în spațiul public, cu excepția subsemnatului, nu vorbea nimeni despre „Modelul de țară” al lui Florian Colceag. Nici nu se știa ce este sau ce ar putea fi un proiect de țară. Nici acum nu se știe mai mult, dar toate structurile politice au câte un proiect de țară. Sintagma a devenit virală fără să fie acoperită de o construcție reală și fără să se cunoască sensul sintagmei.
Contrariat de entuziasmul și insistența mea de a promova în spațiul public o asemenea utopie (eu îi spuneam „utopie pragmatică”), un amic cu bani mi-a zis: “Presupunând că MODELUL DE ŢARĂ, de care-mi tot vorbeşti, ar avea ceva şanse să se realizeze, de ce m-ar preocupa pe mine aşa ceva? De ce m-aş implica, fie şi numai ca suporter al ideii? De ce nu m-aş duce la o femeie, sau la un spectacol bun, sau la munte, să schiez? Sunt o mie de alte lucruri care se pot face şi care nu presupun nici nesiguranţă, nici probabilitate“…
Am stat câteva secunde pe gânduri, după care i-am răspuns: “Nu ştiu de ce ai face-o tu, dar îţi pot spune de ce o fac eu. Toate lucrurile pe care le-ai enumerat le poate face aproape oricine, dacă-şi pune mintea. Dar MODELUL DE ŢARĂ, dacă se va realiza, intră în categoria evenimentelor istorice irepetabile. Să zicem că vine în Bucureşti o mare vedetă – Al Pacino, de pildă, sau Sharon Stone, sau Nicholas Cage – şi tu te nimereşti pe aproape. Nu ţi-ar plăcea să faci o poză lângă ei? Ce motive ai avea să-ţi refuzi asta, dacă îţi e la îndemână? Prin analogie, nu ţi-ar plăcea să faci o poză lângă o idee majoră? Dacă ideea se realizează? Mie, unul, nu mi-e indiferent dacă apar sau nu în acea poză… Sau s-o luăm altfel: sunt milioane de oameni care joacă săptămânal la 6 din 49, sperând că vor lua marele pot. Probabilitatea de a câştiga e infimă şi totuşi ei continuă să joace. M-am gândit că probabilitatea ca România să se transforme, având în vedere existenţa unui proiect viabil, e mai mare. Şi chiar dacă n-ar fi mai mare, n-am voie să joc şi eu o dată în viaţă la 6 din 49? Cât mă costă?… Şi ştii ce? N-am nimic mai interesant de făcut în viaţa asta, şi în lumea asta, decât să mă dedic unei idei majore. Această idee mi se pare a fi, în momentul de faţă, MODELUL DE ŢARĂ al lui Florian Colceag. Ceea ce nu mă împiedică absolut deloc să-mi trăiesc viaţa normal, ca şi tine, ca şi oricine. Există, bineînţeles, riscul de a fi catalogat drept nebun, de unul sau mai mulţi ca tine. În situaţia de faţă, nebunia mă onorează, pentru că care s-au implicat în proiect reprezintă, în acest moment, o elită infailibilă. Vreau şi eu să fiu în poza asta!”

Aveti o broasca si vreti o cheie de 24?

In sex veritas
de Dana de Pica

Aveti o broasca si vreti o cheie de 24?

In sex veritas

In sex veritas
de Dana de Pica

Aveti simtul umorului? Dar simtul sexului…? Nu va grabiti sa raspundeti! Intai sa vedeti de ce am inceput cu aceste intrebari.

MIORIȚA, pretext de manipulare istorică

MIORIȚA, pretext de manipulare istorică
    Miron Manega

 “Scoateţi Mioriţa de pe drapel!” – spunea, într-o emisiune tv, Florin Chilian. Avea şi nu avea dreptate. Mai mult n-avea. De ce? Şi el, şi Nicu Covaci, ca şi alţii mai mărunţi, sunt victimele unei colosale manipulări istorice, denumită – ba chiar “branduită” în acest sens – fatalism mioritic. O formidabilă demonstraţie de iluzionism, făcută cu toate obiectele la vedere (fără “preparaţie”, cum ar spune Iosefini), dar în care privitorul vede ce-i arată iluzionistul.