• 0741.101.881
  • ultrapsihologie@gmail.com

Monthly ArchiveJanuary 2016

Psiholog Radu Leca aduce schimbarea

Psiholog Radu Leca aduce schimbarea. Unde aduce schimbarea Leca? In PSIHOLOGIE! Ce face Leca pentru a schimba PSIHOLOGIA? Leca pentru a schimba psihologia, aduce in puncte cheie media psihologi ce nu se feresc de munca.

www.UltraPSIHOLOGIE.ro cauta PSIHOLOGI dornici de MUNCA si VIZIBILITATE.

Va propun urmatorul pachet media:
– Participare saptamanala in cadrul emisiunii Psihologia Succesului ca INVITATI – primiti inregistrarea audio si poze

– Publicare lunara articole de specialitate traduse in engleza si franceza – primiti vizibilitate in fata a 4 mii de vizitatori zilnici

– Aparitie lunara in EVENIMENTE tip Workshop/Ateliere de lucru/Seminarii in cadrul Universitatiilor de stat din Bucuresti – primiti inregistrare audio, video si foto

#psihologie

cautam psihologi

Demo articol psihologie:

Daca vei fi atent la omul de langa tine, din prima clipa cand dorinta lui de comunicare se si manifesta, vei intelege defapt ceea ce vrea de la tine.

Ce ai de facut ca lucrurile sa iasa asa cum tu iti doresti. Trebuie sa iti faci un grafic.
Ce contine graficul?

De cand sunteti impreuna, care sunt punctele lui forte, care sunt punctele tale forte, ce ii place lui mult, ce iti place tie mult, cand a inceput sa nu se mai inteleaga cu tine si daca cu putin timp inainte sa se intample asta, au fost alte lucrui pe care acum le poti lega.

Ai nevoie de o perspectiva clara asupra vietii tale.

Nu mai fi un simplu spectator. Stiu ca este usor sa fi spectator, dar in cazul in care iti place omul de langa tine si ai ganduri serioase cu el, hai sa vedem impreuna daca merita efortul tau de a te transforma din spectator in participant direct.

Dupa ce ti-ai facut o parere despre perspectiva reala a vietii tale si ai ajuns in punctul in care nu mai vrei sa fi un simplu spectator, argumenteaza-ti actiuniile corect. In primul rand focalizeaza-te pe primul pas, prima actiune ce o ai de facut, primul lucru realizat constient in cuplu.

Dupa ce te-ai focalizat, formuleaza-ti undeva in spatele gandurilor urmatoarea intrebare:

merita sau o iau de la inceput cu altcineva?
Psiholog, Psihologie, Consiliere psihologica, Revista Europeana de Psihologie si Coaching www.ultrapsihologie.ro

Intrebarea nu trebuie sa fie puternica ci doar prezenta in capul tau din momentul in care ai decis sa devi constient in relatie. Cu ce te ajuta aceasta intrebare? Cu stabilirea importantei reale, pe care o are partenerul pentru tine.

Psiholog Adina Dumitrescu

Dna Psiholog Adina Dumitrescu, isi lanseaza expertiza in PARENTING alaturi KINETOBEBE.RO. UltraPsihologie.ro sustine proiectul de PARENTING KinetoBebe.ro.

In fiecare zi de Luni, ADINA DUMITRESCU este la RadioFxnet.ro in cadrul emisiunii Psihologia Succesului.

logo kinetobebe.ro
Plictiseala copiilor are efecte benefice
Sunt momente cand copilul tau se plictiseste. Plictiseala copiilor este perceputa ca un motiv de ingrijorare pentru parinti.
Tu care gandesti programul in detaliu, cauti jucarii si jocuri tematice, ii umpli timpul copilului tau cu tot felul de activitati specifice varstei lui, te trezesti ca ai in fata un copil plictisit.
Efecte ale plictiselii copilului
Il vezi cum sta pe canapea cu o privire „pierduta”, soptind un cantec sau ceva care suna ca un dialog cu o persoana imaginara;trece pe langa toate jucariile si cartile lui si se duce glont la bucatarie deschizand un raft plin cu oale din care isi confectioneaza tobe spre disperarea ta si a vecinilor sau si mai bine gasesti cada plina de spuma de la detergent si copilul mandru de experimentul lui.
Felicitari! Ai in fata ta un copil care se plictiseste si care isi foloseste creativitatea pentru a umple aceste momente goale. Pentru ca asta face plictiseala- sporeste creativitatea si imaginatia. Acesti timpi „morti” il ajuta pe copil sa se descopere, sa aleaga singur ce vrea sa faca si sa-si regizeze propriul act ludic. Ii acorda intimitate si ragaz copilului. Nu mai este conditionat de regulile scrise pe spatele cutiei de joc, nu mai este atent la ce buton trebuie sa apese pentru a porni respectiva jucarie, nu trebuie sa tina cont de doleantele partenerului de joc etc., este in sfarsit liberul arbitru al timpului sau si calitatii acestuia.
Cum reactioneaza parintele la plictiseala copilului?
Tot ce poti face cand observi ca se plictiseste este sa nu intervii cu sugestii de umplere a timpului ci sa-l lasi sa descopere singur ce ar vrea sa faca. Daca este prea mic si nu-si constientizeaza starea s-ar putea sa para obosit sau ca plange fara motiv- atunci poti interveni ajutandu-l sa-si inteleaga starea- „Nu iti mai place nici un joc? Nu stii ce sa faci si asta te deranjeaza? E posibil sa te plictisesti in acest moment, daca vrei te ajut sa inventezi un joc nou”. Astfel ii arati ca e normal ce simte si ca are libertatea de a face ce vrea in timpul acela.
Totusi trebuie diferentiata plictiseala descrisa mai sus de efectul suprastimularii sau de deficitul de atentie. In aceste situatii manifestarile copiilor sunt diferite- trec brusc de la o activitate la alta fara a o incheia pe cea initiala, nu se implica total in activitati, au o atitudine refractara sau chiar opozanta fata de acesti timpi goi, avand nevoie in permanenta de stimulare etc.
In oricare din situatii pentru parinti poate fi dificil sa incadreze aceste manifestari, dar daca ele exista si isi pun amprenta pe personalitatea copilului este recomandat sa apeleze la sfatul unui specialist, cum ar fi un psiholog, care in urma unei evaluari psihologice va face recomandarile ce se impun si va concepe un plan de interventie.

Adina Dumitru

despre ADINA DUMITRU 2

despre ADINA DUMITRU

De ce să alegi să te țină de mână și să te ghideze cu blândețe un coach?

De ce să alegi să te țină de mână și să te ghideze cu blândețe un coach?

Cine este coach-ul? Este o ființă preocupată permanent de „devenire”, de existență, de progres, o ființă care și-a ales misiunea să te ajute, să te ghideze, să adunați cu grijă, bucățelele de suflet împrăștiate și să reîntregiți, împreună, puzzle-ul minunat care ești, om frumos!
El te motivează și te determină să împărtășești cu el schimbarea pe care ți-o dorești, te provoacă să îndrăznești să ceri, te învață cum să ceri Universului beneficiile și oportunitățile special create pentru tine.
„Cere și ți se va da!” și „Bate și ți se va deschide!”
Împreună invățăm să ne regăsim armonia între viața personală și cea profesională, dar și măsura corectă între timpul consumat, energia folosită și banii obținuți, astfel încât să realizăm echilibrul optim între relații, carieră, sănătate, finanțe și evoluția personală.
Dacă simțim că pierdem controlul asupra timpului și vieții noastre, dacă apare senzația de robotizare este pentru că ni se cere sa ne focusăm doar pe productivitate și pe rezultate care ne suprasolicită mental.
Chiar dacă oamenii sunt specia cu capacitatea de adaptare la mediu cea mai rapidă și puternică, „progresul” actual ne pune în situația de a ne trezi dimineața lipsiți de energie=viață, cu mintea copleșită de griji, îndoieli, negativitate, boli, toxicitate și cu acea „apăsare” în sufletul nostru, zdrobit de toate acestea.
Soluția tot omul a găsit-o, dintotdeauna, doar că ritmul, în care fiecare descoperă „soluția magică” de adaptare la mediu, este diferit de la om la om. Adesea, această soluție apare ca o gură de aer proaspăt, după o suferință, o boală, o despărțire, un „eveniment” care te coboară brusc în prăpastia întunecată a propriei singurătăți, de unde simți că nimeni și nimic din exterior nu te poate scoate. Să spunem că aceasta este o lecție mai aspră despre trezire. Lecțiile mai ușoare sunt cele în care îți dai seama, înainte de apariția unor efecte vizibile fizic sau psihic, că îți dorești o schimbare, că viața ta de acum nu este cea la care ai visat odinioară. Oricare ar fi lecția, important este să deschizi ușa sufletului și să ceri ajutor/ ghidare de la cei care au găsit „soluția magică”.
Ți-ar plăcea să ai o atitudine deschisă, să fii încrezător în forțele proprii și să îți îmbunătățești viața, relațiile, afacerea?
De ce AFACEREA? Când o ființă decide să își dedice timpul propriei afaceri o face din suflet și investește bucățele de suflet pentru că aceasta să devină o afacere de succes. Noi, toți, spunem că o afacere de succes are în spate ei un om de succes! La o analiză atentă observăm că oamenii de afaceri de succes au investit în propria dezvoltare personală, s-au antrenat că să obțină succesul și l-au obținut prima dată în interiorul lor, iar în exterior a apărut ca o prelungire firească și naturală a celui interior. Acesta este modul ideal de a atinge ușor succesul, invers presupune un efort de timp, energie și bani considerabil și nu are ca finalitate directă succesul, ci mai degrabă lecții multe despre greșeli și despre „data viitoare nu o să mai fac asta”.
Jim Rohn spunea atât de frumos:” Stabilește-ți un obiectiv de a câștiga 1 mil de dolari, dar nu pentru suma în sine, ci pentru persoana care trebuie să devii pentru a avea 1 mil de dolari.”
Dezvoltarea personală este despre persoana care devii, despre antrenamentul continuu pe toate planurile: emoțional, fizic, mental și spiritual!
Înscrie-te într-un program de coaching!
Află ce fac, cum gândesc, ce obiceiuri au oamenii de succes si ce poti face tu pentru a avea rezultate similare!
Te aștept cu drag, să descoperim împreună calea spre infinitul din tine, om frumos!
Pe curând,
Loredana – ghidul tău pentru o viață

Loredana Mocescu
Email: loredanamocescu@gmail.com
Sit web: https://m.facebook.com/Ghidulmeu8/
Localitate: Ploiești
Numar de telefon: 0740018409

Adresa: strada Negru Vodă, nr.64, Ploieşti, 100149 Prahova, ROMÂNIA
Telefon: 0740018409
E-mail: loredanamocescu@yahoo.com
Naţionalitate: română

EXPERIENŢĂ PROFESIONALĂ:

septembrie 2015- prezent: Personal Trainer & Coach

-Sunt o persoana preocupată permanent de “devenire”, de existență, de progres.
-Sunt formator acreditat, practician al tehnicii Theta Healing.
-Misiunea mea este să ajut, să ghidez, sa motivez oamenii pentru a-si recastiga echilibrul optim între relații, carieră, sănătate, finanțe și evoluția personală.
-In sedintele individuale de coaching recapatam controlul asupra timpului și vieții noastre.
-Pe partea de business ofer si consiliere pe planuri de afaceri, pe redresarea afacerilor blocate, pe marketing și vânzări, pe contracte și pe soluții de finanțare.
loredana mocescu

ACTORUL ȘI REGIZORUL DIN UMBRĂ CRIMINALUL ÎN SERIE

Autor Cristina Popescu!

ACTORUL ȘI REGIZORUL DIN UMBRĂ- CRIMINALUL ÎN SERIE

,,Diferenţa dintre un criminal în serie şi un sfânt este mediul în care a fost crescut. Acesta este un lucru foarte greu de acceptat pentru că ridică o mulţime de întrebări.’’ Jacque Fresco

Încă de la debuturile sale ca știință Criminologia a vizat studierea unor cazuri de ucigași sadici cu victime multimple. Definirea ucigașului în serie nu este o sarcină ușoară însă prin utilizarea unui set de elemente obiective și subiective se poate schița un portret general.

Cele 6 reguli de AUR în parenting

Articol realizat de Psiholog Cristina Dimitrescu.

Psiholog Radu Leca recomanda urmatorul articol pentru:

  1. Atitudine si logica
  2. Continut informational si motivational
  3. Verbalizare
  4. Evolutie Mentala
  5. Pozitivism

Moriel Sibenstain acorda acestui articol 4 stele din 5.  Stelele Sibenstain sunt: Curaj, Determinare, Manipulare, Logica, Informatie. Acestui articol ii lipseste doza de manipulare. Dupa ce l-am citit am simtit ca dna Dimitrescu nu doreste sa castige bani ci sa faca oamenii fericiti.

Cele 6 reguli de AUR în parenting

Motto: Nu putem face cu toții lucruri mărețe dar toți putem face cu dragoste lucruri mici. Nu vom ști niciodată întregul bine pe care un simplu zâmbet îl poate face. – Maica Tereza

Cred că fiecare dintre noi, cei care suntem părinţi, am trecut de la agonie la extaz de căteva ori în viaţă în faţa provocărilor venite pe calea parenting-ului.
Din experienţele creşterii propiilor copii şi a celei de terapeut am concluzionat că există 6 reguli, fără de care nu se poate transforma bebeluşul, copilul de acum, în adultul responsabil de „maine”.

12473602_1664374743839874_3794808349375883955_o1. Copiii au nevoie să fie IUBIŢI
Să fie iubiţi pentru ceea ce sunt ei, nu pentru că sunt cuminţi, sau pentru că sunt ordonaţi cu alte cuvinte, nu pentru comportamentul lor ci pentru prezenţa lor în viaţa noastră. A iubi un copil nu înseamnă a-i acoperi doar nevoile fiziologice de hrana şi îngrijire corporală ci a-l lua în braţe şi a-l mângâia, a-i spune te iubesc de cât mai multe ori pe zi, a-i oferi din timpul tău pentru a-l asculta, la propriu.
Nu-ţi ameninţa copilul în încercarea de a-l corecta. Va învăţa repede ca este doar o ameninţare, că nu faci ceea ce spui, efectul pe termen lung: nu va mai avea încredere în tine şi implicit nu te va mai asculta.
Nu exprima o atitudine critică. În cazul în care copilul tău face ceva ce ţie nu îţi place explică-i, adu-i argumente, indiferent de vârsta pe care o are. Manifestă acceptare faţă de copilul tău.
Nu ţipa şi nu striga la copilul tău. Nu vor face decât să îl sperie, să îl intimideze şi poate duce la o teamă pe termen lung în legătură cu autoritatea.
Nu-ţi exprima prin cuvinte sau privire dezamăgirea sau neplăcerea. Aici aş reveni la recomandarea de a explica copilului despre ce este vorba, să înţeleagă contextul, argumentează, chiar daca mai pierzi un pic de timp cu aceasta.
Nu-i aplica „tratamentul tăcerii”. Prin acesta copilul poate simţi că este respins, că nu este iubit şi iar ajungem la condiţionare.
Nu-i rosti numele pe un ton jignitor pentru că s-ar putea simţi înjosit.
Despre limbajele iubirii copiiilor voi scrie un articol separat, astfel să poată fi un ghid în identificarea propriului limbaj al copilului tău.

2. Copiii au nevoie să li se acorde ÎNCREDERE
De ce? Pentru a deveni capabili să îşi i-a propriile decizii (cu îndrumare dacă au nevoie) şi a-i învăţa, în acelaşi timp despre responsabilitate. Copiii reacţionează la încrederea oferită şi vor face întotdeauna tot posibilul pentru a nu-i dezamăgi pe cei ce au încredere în ei.
Prin încredea oferită le arătăm copiilor că îi preţuim şi că ne bazăm pe ei, ceea ce va duce la creşterea încrederii în sine şi a stimei de sine a copilului, cu efect benefic pe termen lung.
Prin exerciţiul încrederii copilul exersează metode a lua decizii bune. Iar luarea deciziilor proprii duce şi la asumarea lor. Orice copil, cu cât este mai responsabilizat şi susţinut cu atât va avea o mai mare încredere în sine şi va dori să şi înveţe mai mult. Cu cât îşi asumă de mai timpuriu responsabilitatea de autoinstruire cu atât va progresa mai mult.
Lăsaţi-i să mănâce singuri de la o vârstă cat mai fragedă, să se îmbrace, să se spele, apreciaţi-l când are iniţiativa de a face ceva singur.

3. Copiii au nevoie să fie LIBERI să trăiască experienţele vieţii
Copiii au nevoie de mişcare, într-un mediu securizat şi securizant pentru el. Dacă aveţi grijă ca totul în casă să fie un loc sigur pentru copilul vostru el va înţelege şi va experimenta cât mai curând explorarea mediului, ceea ce va duce, inevitabil la dezvoltarea creativităţii. Lasă-l să se murdărească, să se lovească (desigur în limita integrităţii corporale), să îşi menţină vie nevoia de cunoaştere pe care o are încă de la naştere. Dacă nu, o altă variantă la care va recurge copilul este aceea de a explora când tu nu eşti de faţă, ceea ce poate duce la răniri şi învăţarea necinstei.
De asemena, foarte important este modul de exprimare pe care îl învaţă copilul de la persoanele reprezentative din viaţa lui. Nu folosi expresii jignitoare la adresa altora, controleaza-ţi vocabularul punând accentul pe a folosi un limbaj pozitiv, stimulativ, apreciativ, chiar când este vorba despre alţii, nu doar despre copilul tău.
Lasă-l să exploreze mediul din toate punctele de vedere: de la spatiu, la obiecte din casa, gusturi diferite, animalele şi păsările din jurul lui, în timpul de care are el nevoie.
Oferă-i libertatea de a vorbi şi stimulează-l prin a-i vorbi tu. Prin a îi oferi informaţii şi stimulează-l să pună întrebări, iar tu răspunde-i cinstit, iar dacă nu ştii răspunsul (nimeni nu-i perfect) spune-i că încă nu ştii dar ca te vei documenta şi vei veni la el cu răspunsul…..şi, cel mai important, ţine-te de cuvânt.

4. Copiii au nevoie de STIMULARE
În copilăria mică (0-3 ani) copiii au nevoie de rutină şi de echilibru în viaţă, tocmai pentru a se simţi în siguranţă. După aceea trebuie stimulaţi prin încrederea acordată spre a experimenta diferite activităţi. Nu trebuie să îi tratam nici ca pe nişte bebeluşi care nu sunt în stare să facă nimic, dar nici ca nişte adulţi şi să avem anumite aşteptări de la ei. Cheia este în a găsi sarcinile care să fie suficient de simple spre a fi îndeplinite fără stres şi în acelaşi timp să fie suficient de dificile pentru a determina copilul să-şi folosească toate resursele pentru a le duce la bun sfârşit.
Copiii sunt stimulaţi să îşi dezvolte anumite abilităţi, sau chiar deprinderi de comportament sănătoase chiar prin intermediul exemplului pe care il primesc din partea părinţilor sau al fraţilor mai mari. Dacă de pildă copilul este învăţat să i se citească de mic, el va descoperi fascinanta lume a cărţior şi va avea plăcerea şi motivaţia interioară de a citi când va fi un pic mai mare.

5. Copiii au nevoie să fie ÎNVĂŢAŢI
Pentru a şti cum să ne învăţăm copilul trebuie să cunoaştem căteva cacacteristici ale modului lor de gândire.
La copilul de până la 3 ani gândirea este egocentrică, adică cu cât este mai mic cu atât este preocupat doar de fiinţa lui nefiind familiarizat cu mediul. Ma exact el nu realizează că ceea ce gândeşte şi acţiunile întreprinse sunt parte a unei situaţii în care este implicat. De asemenea, nu poate să înţeleagă o situaţie dintr-o altă perspectivă (a persoanei de lângă, a jucăriilor pe care le are).
Gândirea lui este dominată de percepţii, este influenţat de ce aude, vede, ce experimentează. Merge mai degrabă de la particular la particular decât de la general la particular. El nu este conştient că prin comportamentul lui poate determina reacţii din partea celorlalţi decât prin experienţa personală.
Gândirea lui este relativ nesociabilă; când sunt mici sunt învăţaţi că adulţii trebuie să se ocupe şi să ghicească toate necesităţile pe care le au, că nu trebuie să ofere explicaţii, ceea ce nu „ţine” o viaţă întreagă.
Şi tot în sarcina noastră, de părinţi, revine responsabilitatea a ceea ce vrem să înveţe copilul nostru, de a avea nişte obiective, bine stabilite. Fizice şi mentale în acelaşi timp, dar şi spirituale. Şi aici aş menţiona programele de dezvoltare învăţate din Analiză Comportamentală Aplicată (Terapia ABA), care este foarte bine structurată şi se poate aplica oricărui copil, nu doar celui cu autism.

6. Copiii au nevoie de CONSECVENŢA noastră în tot ceea ce îi învăţăm, de la cum vorbim, cum acţionăm şi reacţionăm în viaţa noastră de fiecare zi.
Învăţaţi să „creşteţi” alături de copilul vostru, să vă bucuraţi de fiecare moment petrecut alături de el şi de provocările primite pe drumul parenting-ului.
Orice întrebare ai avea nu ezita să o trimiţi la adresa: cristina.dimitrescu@yahoo.com şi eu îţi voi răspunde în cel mai scurt timp posibil. Pentru alte articole referitoare la creşterea şi educarea copiilor intră pe www.newpsychology.ro

Psihoterapeut Cristina Dimitrescu

Medierea în divorţul cu mai mulţi copii

Medierea în divorţul cu mai mulţi copii

Valorile, scopul căsătoriei şi a vieţii de familie
Căsătoria este un eveniment din viaţa omului ce presupune trecerea către o nouă etapă de dezvoltare psihologică şi socială a fiecărui individ. Căsătoria este acel eveniment ce este privit cu încredere şi care deschide calea către fericire, împlinire profesională, stabilitate, împlinire personală, este un cadru pentru validare socială şi morală a individului.
Divorţul şi implicaţiile lui
În anumite situaţii această etapă a vieţii trece prin modificări profunde şi cel mai greu moment pentru o căsnicie este atunci când se ajunge la punctul în care convieţuirea este destul de dificilă între partenerii de viaţă iar una dintre soluţii este divorţul. Divorţurile au devenit un fapt destul de obişnuit în zilele noastre, după cum se arată în divese statistici, ajungând să afecteze aproape jumătate dintre căsnicii.
Specialiştii în psihologie consideră că divorţul este al doilea cel mai solicitant eveniment din viaţă , eveniment care totuşi are implicaţii şi asupra celorlalţi membri ai familiei restrânse, atunci când aceasta are în componenţă şi copii. După cum s-a observat, divorţurile cauzează traumă atât pentru adulţi cât şi pentru copii, cu efecte ce au repercursiuni serioase pentru viitor, traumă ce poate fi “egală cu cea cauzată de un deces în familie sau cu dezrădăcinarea survenită în urma mutărilor neaşteptate dintr-un loc în altul”. Acest lucru este datorat atât tensiunilor apărute între partenerii de viaţă, presiunilor exercitate de familiile şi cunoscuţii acestora dar chiar şi faptul că procedurile legale adaugă un stres în plus. Practic soţii, împreună cu apropiaţii şi reprezentanţii lor sunt pregătiţi pentru un adevărat război psihologic şi financiar atunci când se discută despre divorţ.
Modalităţi de abordare a divorţului
Posibilităţile de rezolvare a acestui impas într-o căsnicie pot fi abordate în diverse variante. Este clar că primul lucru ce trebuie aplicat este încercarea de a soluţiona problemele apărute în căsnicie prin discuţii deschise, prin concesii ori prin motivaţii care să determine continuarea căsniciei în condiţii decente pentru toţi membrii familiei. Sunt însă şi acele situaţii în care o căsnicie nu mai poate fi salvată pentru că relaţiile de familie sunt atât de grav şi iremediabil afectate încât soţii hotărăsc să divorţeze. Ce se poate face atunci când divorţul este clar soluţia ce se impune?
În legislaţia română au fost create diverse modalităţi de soluţionare a divorţurilor: la instanţa de judecată (varianta consacrată de ani mulţi), cea la notar, la primărie (divorţul administrativ) dar şi o modalitate mai specială: medierea, ca soluţie alternativă la justiţie, dar care este completată de justiţie ori alte instituţii ale statului. Este important de înţeles faptul că mediatorul nu este o autoritate de divorţ, iar soţii care nu au neînţelegeri privitoare la divorţ pot alege între instanţa de judecată, notar ori divorţul administrativ la ofiţerul de stare civilă de la primărie.
Pe de altă parte, acei soţi care au ajuns la o serie de probleme de familie, fie că sunt dispute mai mari ori chiar conflicte şi care au implicaţii pentru continuarea căsătoriei, vor putea aborda cu succes procedura de mediere, prin această procedură fiind puse în discuţie şi subiectele accesorii, respectiv partajul bunurilor, ori custodia şi cheltuielile cu copiii minori.

Medierea şi rolul ei în viitorul familiei
Prin acest articol ne-am propus ca să vedem cum poate medierea să rezolve o astfel de problemă foarte stresantă: divorţul. În plus, ne propunem să stabilim cum pot fi aplicate diferite metode şi reguli în mediere, raportate la legislaţia română şi europeană în domeniul dreptului familiei, în condiţiile în care multe divorţuri implică şi copii minori.
Medierea a apărut oficial în anul 2006, prin legea 192 şi este o modalitate ce începe să îşi facă loc din ce în ce mai mult în rândul persoanelor ce ajung în situaţii tensionate. Medierea este o modalitate alternativă de soluţionare a disputelor şi litigiilor între părţi, prin care o terţă persoană specializată, abilitată şi autorizată, mediatorul, în condiţii de neutralitate, imparţialitate, confidenţialitate şi fără putere de decizie, ajută partenerii de viaţă să îşi rezolve situaţiile conflictuale privind continuarea sau nu a vieţii de cuplu. Aceasta este o metodă ce îmbină tehnicile psihologice de creare a comunicării între partenerii unui cuplu cu legislaţia juridică din domeniul civil privind continuarea sau desfacerea căsătoriei, iar soluţiile pentru acest conflict sunt date chiar de către participanţii la procedură, soţii implicaţi. De asemeni, există şi posibilitatea de participare a altor membri din familia restrânsă, cea extinsă ori diverşi specialişti (avocaţi, psihologi, experţi din diferite domenii).
În primul rând, atunci când un conflict familial duce la o posibilă decizie a soţilor de a divorţa, ori unul dintre soţi refuză această variantă sau condiţionează divorţul, se poate cere unui mediator să se facă o analiză conflictuală, fapt ce va clarifica decizia de a pune capăt căsătoriei ori de a o continua. Această decizie este doar a soţilor respectivi pentru că mediatorul, în calitatea sa de participant neutru şi imparţial la această procedură, trebuie să urmărească imprevizibilul rezultatului: de a divorţa sau de a nu divorţa. În caz contrar, atunci când mediatorul pleacă de la o soluţie ştiută a medierii, respectiv de a divorţa, va fi considerat părtinitor la soţul ce doreşte acest divorţ, iar celălalt soţ, îşi va pierde încrederea în rezolvarea problemei sale şi nu se va mai prezenta la mediere, în multe dintre cazuri invitatul la mediere chiar nedorind o desfacere a căsătoriei.
Prin discuţiile pe care le va purta în şedinţele de mediere, profesionistul mediator nu va interveni în soluţia finală a medierii pentru că el trebuie să analizeze cu ambii soţi aflaţi în conflict decizia fiecăruia dar şi modalitatea de a stinge conflictul de familie mediat. Practic, medierea conflictelor de familie are în vedere continuarea sau nu a căsătoriei şi poate fi o procedură prealabilă unui eventual divorţ la instanţa de judecată, la notar sau la divorţul administrativ din primărie, pentru că medierea nu poate fi o instituţie de divorţ. Medierea este o instituţie de soluţionare a conflictelor iar mediatorul este un profesionist care gestionează situaţii conflictuale ce sunt legate de raporturile de familie, în cazul nostru, dar nu este o autoritate publică în acest domeniu.

De ce medierea în divorţ
Ceea ce aduce nou şi folositor procedura de mediere este eliminarea stresului de la procedurile de divorţ din instanţa de judecată, alături de o perioadă de timp scurtă pentru aplicarea procedurilor juridice dar şi prin realizarea unor economii de bani comparabile cu varianta clasică de la instanţa de judecată, prin eliminarea procedurilor de administrare judiciare de probe ori diverse expertize obligatorii.
Pentru a avea o imagine corectă a medierii în cazurile de divorţ, să luăm în considerare un divorţ ce implică şi doi copii minori. Aşa cum am arătat, implicaţi în divorţ sunt şi copiii şi acest lucru este privit atât din punct de vedere legal cât şi din punct de vedere emoţional. Medierea este o modalitate ce crează o atmosferă mai calmă pentru toţi membri familiei, pe tot parcursul procedurii privind discuţiile despre continuarea căsătoriei sau pentru toate aspectele privind încetarea acesteia.
În cazul procedurii de mediere, atunci când relaţiile de familie sunt grav şi iremediabil vătămate, iar partenerii de viaţă (soţii), hotărăsc să divorţeze amiabil, procedura este finalizată printr-un document numit acord de mediere. Prin acordul de mediere părţile pot decide desfacerea căsătoriei de comun acord şi tot prin acest document vor fi hotărâte şi toate aspectele accesorii desfacerii căsătoriei: se stabileşte numele soţiei (soţia poate păstra numele din căsătorie sau va reveni la numele anterior), se hotărăsc asupra custodiei copiilor, domiciliul stabil al copiilor, exercitarea drepturilor părinteşti prin intermediul planului parental, contribuţii de întreţinere a copiilor şi, foarte important, modalităţile de stingere a tuturor drepturilor şi obligaţiilor patrimoniale dintre soţi, fapt ce implică impărţirea bunurilor imobile (case, terenuri etc.), mobile (auto, mobilă, electronice şi orice alte asemenea bunuri) sau financiare (economii, acţiuni, participaţiuni sau diverse instrumente financiare deţinute în comun) ale soţilor.

Etapele medierii
De fapt ce înseamnă procedura de mediere în cazul desfacerii căsătoriei ce implică şi copii minori. Procedura de mediere se derulează în două etape mari: etapa prealabilă medierii cu pregătirea medierii şi procedura de mediere proriu-zisă, finalizată cu acordul de mediere.
Ambii soţi pot merge la un mediator pentru a obţine informaţii despre această modalitate de abordare a problemei lor. În cazul în care doar unul dintre soţi are această iniţiativă, mediatorul va invita celălalt soţ în vederea acceptării procedurii de mediere. Prezenţa ambilor soţi în faţa mediatorului este o condiţie obligatorie, excepţie făcând situaţia în care unul sau ambii soţi mandatează o altă persoană, printr-un mandat special ce este autentificat în faţa unui notar public, pentru a-l reprezenta sub toate aspectele divorţului. Este de remarcat faptul că atât în faza prealabilă cât şi în etapele următoare, soţii sau doar unul dintre ei poate avea o prezenţă activă la discuţii şi la luarea deciziilor şi prin intermediul tehnologiilor actuale de transmitere a sunetului şi imaginilor în timp real (telefonie mobilă inteligentă, internet cu programe de conferinţă audio-video), modalitate chiar încurajată de stat prin legislaţie tot mai permisivă pentru domeniul soluţionării online a litigiilor şi disputelor. Cu această ocazie se va stabili şi faptul că soţii pot să stingă toate drepturile şi obligaţiile patrimoniale dintre ei, iar acordul de mediere ce se va încheia va putea cuprinde şi partajarea bunurilor imobile, mobile ori financiare.
Parcurgerea procedurii de mediere va fi realizată prin semnarea unui contract de către părţile interesate, cei doi soţi urmând să pună la dispoziţia mediatorului, în vederea redactării actelor specifice procedurii de mediere, diverse documente: certificat de căsătorie, certificate de naştere ale lor şi ale copiilor minori şi, după caz, diverse documente pentru bunurile discutate în cadrul medierii. Toate aceste documente vor fi restituite părţilor la finalul procedurii de mediere.
Procedura de mediere implică şi costuri. Costurile pentru parcurgerea procedurii de mediere se stabilesc de mediator prin negociere cu părţile contractuale, costuri ce reflectă dificultatea conflictului supus medierii, timpul alocat pentru procedură, numărul de şedinţe de mediere etc.. Pot să apară şi alte costuri ori alte elemente ce pot fi luate în considerare pentru buna derulare a procedurii de mediere (experţi în diverse domenii de activitate ce au legătură cu disputa mediată, documente de la diverse instituţii, firme sau specialişti). Este de remarcat că aceste costuri sunt semnificativ mai mici decât cele de la instanţa de judecată iar cheltuielile accesorii sunt făcute de părţi în mod voluntar, la cerere şi doar pentru luarea unor decizii în cunoştinţă de cauză.
Conform legii, desfacerea căsătoriei prin procedura de mediere poate fi aplicată înainte de a se face o cerere de chemare în judecată dar şi în timpul procesului la instanţa de judecată. Aşa cum se prevede în art.62 din Legea nr.192/2006 privind organizarea profesiei de mediator şi combinat cu prevederile Codului de Procedură Civilă, judecătorul va putea, pe baza cererii uneia dintre părţi, să suspende dosarul din intanţa de judecată în scopul soluţionării tuturor sau doar a unor aspecte ale dosarului cu ajutorul procedurii de mediere. Această suspendare poate fi acordată pe o perioadă de maxim 3 luni, timp în care părţile au posibilitatea de a derula medierea şi a ajunge la o înţelegere amiabilă, consfinţită printr-un acord de mediere. Acest acord de mediere va fi comunicat judecătorului pentru a fi ratificat printr-o hotărâre judecătorească în consecinţă.
După abordarea tuturor subiectelor supuse în discuţie pentru mediere, părţilor vor lua deciziile pot avea ca rezultat stingerea totală sau parţială a conflictului, decizii ce vor fi cuprinse în documentul final, denumit acord de mediere.
Foarte important de reţinut este că prezenţa la mediator nu finalizează procedura divorţului, pentru că acordul de mediere va trebui supus ratificării de către instanţa de judecată.
Problema copiilor minori în medierea divorţului
În cadrul procedurii de mediere unul din punctele atinse o reprezintă problemele privind copiii minori. Acesta este un subiect delicat pentru părinţi. Trebuie să ţinem cont de faptul că divorţul este între soţi, iar cei doi adulţi nu “divorţează” şi de copii, legislaţia română şi europeană acordând o mare importanţă interesului superior al copilului. Încălcarea acestui principiu de către părinţi generează o mai aprigă bătălie pe toate direcţiile: familie, instanţă de judecată, ori alte instituţii ale statului, situaţie ce are efecte pe termen lung asupra psihologiei copilului, viitorul adult. Situaţia copiilor minori măreşte semnificativ tensiunile între părinţi şi transformă copiii în obiecte de răzbunare şi şantaj între adulţi, fapt ce poate fi evitat prin mediere.
În cadrul procedurii de mediere se poate aborda:

  •  custodia copiilor şi autoritatea părintească ce se va exercita de ambii părinţi, în comun pentru copiii minori;
  • domiciliul stabil al copiilor, la unul dintre părinţi sau câte un copil pentru fiecare părinte, inclusiv exercitarea drepturilor părinteşti de celălalt părinte, fapt ce include vizita şi luarea copilului de către părintele ce nu are copilul la domiciliul său;
  • modul de împărţire a cheltuielilor pentru întreţinerea copiilor de către ambii părinţi prin evaluarea întreţinerii în natură ori prin intermediul pensiilor de întreţinere în bani.

În legislaţia europeană s-a promovat principiul potrivit căruia, în cadrul familiilor, trebuie să existe egalitate pentru părinţi, egalitate ce trebuie garantată şi promovată chiar de la naşterea copilului. Acest lucru presupune că ambii părinţi vor avea un rol activ în creşterea şi educarea copiilor, lucru ce este benefic pentru aceştia. În plus, trebuie recunoscut şi apreciat mai mult rolul tatălui în raport cu copiii săi, chiar şi pentru cei de vârstă fragedă. În acest sens, cea mai recentă reglementare europeană adoptată de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei este aprobarea Rezoluţiei nr.2079 (2015) privind “Egalitatea şi autoritatea părintească comună: rolul taţilor”.
Adunarea Generală chiar a solicitat autorităţilor Consiliului Uniunii Europene să se asigure că în caz de separare sau divorţ, legislaţiile naţionale privind dreptul familiei oferă posibilitatea aranjamentului de tip custodie comună fizică a copiilor, cu respectarea interesului superior al copilului, lucru ce are la bază acordul reciproc dintre părinţi, astfel încât să fie respectat şi dreptul taţilor adică de a le permite să beneficieze de custodie comună fizică. Pe aceste considerente, Adunarea Parlamentară solicită statelor membre ale Consiliului Uniunii Europene să încurajeze şi, după caz, să stimuleze medierea în cadrul procedurilor judiciare ale instanţelor de familie care implică copii. Un obiectiv concret este de a face părinţii să înţeleagă faptul că reşedinţa alternativă poate fi o opţiune ce serveşte interesului superior al copilului, iar mediatorii vor trebui să fie instruiţi şi încurajaţi să aplice cooperarea multidisciplinară pe “modelul Cochem”. Se vor încuraja şi planurile parentale ce permit părinţilor să stabilească principalele aspecte ale vieţii copiilor şi se va introduce posibilitatea ca, în interesul superior al copilului, să se poată solicita revizuirea aranjamentelor şi deciziilor luate ce afectează copiii în mod direct şi, în special, asupra domiciliului lor.
De fapt ce este modelul Cochem? Este un mod de discuţie a problemei copiilor, un model ce adoptă o abordare interdisciplinară a relaţiei părinte-copii. Acest model tratează juridic, psihologic şi social situaţia copiilor implicaţi în procedurile privind divorţul părinţilor şi are ca obiectiv evitarea transformării sălii de judecată într-un câmp de bătălie pentru cei implicaţi în divorţ. Pe baza modelului Cochem, instituţiile şi indivizii implicaţi în cazurile de divorţ cu copii minori vor coopera. Rolul judecătorului este de a se retrage cât mai mult din zona de decizie privind copiii, lăsând părinţii să ia aceste decizii. Aici medierea este în centrul procedurii pentru că, acolo unde va fi necesar, se vor derula şedinţe de mediere pentru stabilirea modului în care părinţii îşi vor împărţi responsabilităţile cu privire la copii, după momentul separării lor.

Planul parental în mediere
Cel mai important element care ajută la adaptarea şi dezvoltarea psihică corectă a copiilor ce au trecut prin divorţul părinţilor este o interacţiune frecventă şi continuă cu cei doi părinţi. Pentru a se realiza acest contact benefic părinte-copil este nevoie ca părinţii să renunţe la crearea şi întreţinerea de stări conflictuale între ei şi să ajungă la o manieră eficientă de promovare şi analizare a metodelor de creştere a copiilor. Acest obiectiv este urmărit de planul parental.
Planul parental este construit pentru a proteja copiii, pentru a diminua şi elimina cât mai mult conflictele dintre părinţi privind modul de creştere şi educare a acestor copii dar va avea şi rolul unui program ce descrie în detaliu modul de exercitare a autorităţii părinteşti după divorţul părinţilor. Practic, acest document vrea să aducă un echilibru între drepturile şi obligaţiile părinţilor pentru tot ceea ce înseamnă locuinţa minorilor, programul de legături personale, modul de a petrece vacanţele, activitatea şcolară, activităţi extraşcolare, îngrijiri medicale, modul de comunicare la distanţă precum şi orice alte aspecte pe care părinţii le consideră importante pentru copiii lor minori.
Toate aceste subiecte vor fi abordate de către părinţi, cu ajutorul mediatorului, în cadrul uneia sau mai multor şedinţe de mediere şi au rolul de a formula o relaţie a părinţilor separaţi în raport cu copiii lor, modul în care sunt echilibrate timpul şi responsabilităţile în relaţia părinte-copil. Acest plan va satisface atât nevoia părintelui şi dreptul de a contribui la dezvoltarea copilului său minor dar şi drepturile şi nevoile copiilor în raport cu părinţii lor.
În concret, planul parental presupune discuţii ce vor determina modalităţile în care părinţii vor participa activ în viaţa copiilor minori, la evenimente importante din cadrul şcolii, întâlniri cu profesorii, concursuri sportive, aniversări, vacanţe, relaţii personale cu rudele din familia extinsă. Cel mai bun plan parental este cel ce este stabilit de către părinţi pentru că va fi respectat tot de ei şi este şi un plan ce permite o mai rapidă adaptare a copiilor la situaţiile viitoare, pentru că este făcut de cei ce cunosc copiii îndeaproape. De asemeni, la conceperea planului parental trebuie să se ţină cont şi de dorinţele copiilor, de necesităţile pe care ei le exprimă. Practic, pe toată perioada divorţului şi în mod special la întocmirea planului parental, părinţii trebuie să comunice sincer cu copiii, să le explice multe lucruri despre acest eveniment, în limita vârstei lor. Copiii au nevoie de sinceritate, de timp pentru a se adapta situaţiei dar şi de recunoaşterea sentimentelor lor, alături de realizarea unor condiţii ce trebuie să le inspire încredere în faptul că părinţii lor au capacitatea de rezolva această criză familială. Când copiii sunt mai mari, şansele de a înţelege semnificaţia divorţului creşte iar modul de abordare a subiectelor este adaptat situaţiei.
Din aceste motive observăm că procedura de mediere este una ce permite îndeplirea condiţiilor de confidenţialitate şi intimitate, de creare a unui mediu favorabil exprimării de sentimente pentru părinţi, pentru copii ori pentru alţi membri ai familiei extinse. Se poate ajunge chiar şi la discuţii în care sunt prezenţi copiii, uneori asistaţi şi de psiholog.
Discuţiile deschise ale părinţilor permite observarea unor manifestări ale copiilor ce ar determina apariţia unor motive de îngrijorare pentru comportamentul viitor al copiilor şi tot părinţii, prin exprimarea reciprocă a acestor motive, vor găsi variante pentru aplanarea unor compotamente viitoare deviante. Părinţii, împreună, pot găsi soluţiile cele mai bune pentru modul cum se pot rezolva problemele financiare cu privire la copii, mediatorul având rolul de a facilita comunicarea în sensul exprimării libere a tuturor temerilor şi soluţiilor posibile la problemele apărute în legătură cu copiii implicaţi în divorţul părinţilor şi separarea lor ulterioară.
În calitate de profesionist în negociere şi soluţionarea conflictelor, mediatorul are rolul de a încuraja, instrui şi administra interacţiunile părinţilor între ei, eventualele interacţini cu unul sau cu toţi copiii, de a păstra o stare de echilibru emoţional pe tot parcursul şedinţelor de mediere, dar va urmări şi o armonizare a unor situaţii conflictuale şi delicate. Blocajele în discuţii ori pentru unele aspecte ale problemelor discutate vor fi gestionate cu tact şi calm, vor fi abordate soluţii care să permită înlesnirea unui acord ori acceptarea unor propuneri ale părţilor.
Pe de altă parte, copiii, în funcţie de vârstă şi de capacitatea de înţelegere a evenimentelor ce au loc, vor putea fi invitaţi la şedinţe de mediere, mement în care se poate interacţiona şi cu ei. Este indicat ca la sesiunea finală de mediere, copiii ce pot înţelege multe aspecte ale situaţiei lor să fie invitaţi pentru a li se comunica şi lor hotărârile luate de părinţii în divorţ. Cu această ocazie se pot pune întrebări referitoare la aşteptările pe care copiii le au, fapt ce îi ajută să se simtă implicaţi în eforturile părinţilor de a crea un acord amiabil şi care permite şi garantează respectarea acestui acord într-o măsură mai mare, conform cu nevoile, aşteptările şi cu drepturile pe care le au.
Medierea oferă posibilitatea de a crea un mediu propice pentru întocmirea unui plan parental viabil şi corect, atât pentru copii cât şi pentru cei implicaţi în drularea lui, crează un sentiment de siguranţă pentru viitorul copiilor dar şi un sentiment de încredere pentru părinţii ce vor avea o nouă organizare a vieţii. În plus, există şi avantajul timpului destul de scurt cu realizarea acestui plan parental, conform cu gradul de implicare a participanţilor la procedura de mediere dar şi un cost redus, comparativ cu multitudinea de cheltuieli obligatorii de la instanţa de judecată, respectiv cu experţi, rapoarte şi evaluări. Practic, mediatorul profesionist creează un mediu de lucru securizat şi ordonat în care participanţii la mediere vor lucra la atingerea scopurilor lor comune, cu avantaje clare atât pentru părinţii în divorţ cât şi pentru copiii implicaţi fără voia lor în acest proces.
Toate aceste aspecte legate de crearea, de către mediatorul profesionist, a unui mediu optim privind creşterea şi dezvoltarea copiilor implicaţi în divorţ este completat şi de o legislaţie care are ca scop protecţia şi dezvoltarea optimă a copiilor, atât din punct de vedere fizic cât şi psihologic. Astfel, România a făcut şi ea paşi pentru dezvoltarea legislaţiei privind exercitarea drepturilor copiilor prin ratificarea Convenţiei asupra Relaţiilor Personale care privesc Copiii, conform Legii 87/2007, a adoptat Legea nr.272 din anul 2004 pentru protecţia şi promovarea drepturilor copilului, lege la care s-au adăugat în 2013 şi criteriile de stabilire a locuinţei şi relaţiilor personale cu copilul.
Toate eforturile mediatorului profesionist, implicat într-o procedură de divorţ, alături de părinţii şi copiii lor minori, va putea fi mai uşor validată de către instanţa de judecată, prin respectarea tuturor condiţiilor cerute de diverse legi şi recomandări din legislaţia europeană şi naţională şi de care se ţine cont la întocmirea unui plan parental.
După cum observăm, mediatorul este un profesionist ce are o pregătire inderdisciplinară atât în domeniul tehnicilor psihologice dar şi în ceea ce priveşte domeniul juridic, iar acordul de mediere este rezultatul muncii mediatorului şi a deciziilor pe care adulţii în calitate de soţi şi părinţi le iau pentru viitorul lor şi al copiilor lor minori.
Medierea este o experienţă educaţională pentru toţi cei implicaţi în derularea procedurii şi o modalitate care poate oferi posibilitatea de adaptare foarte uşoară la trecerea într-o nouă etapă a vieţii indivizilor.

mediereLaurenţiu DUMBRAVĂ
Mediator asociat şi consilier juridic
în cadrul
Birou Mediatori Asociaţi Dumbravă Laurenţiu-Georgian şi Dumbravaă Amalia-Gabriela
Adresa lucru: Galaţi, Str.Lupeni nr.2, Bl.BUSINESS CENTER, Et.3, Birou 17
Blog: http://medieredumbrava.wordpress.com/
E-mail: medieredumbrava@gmail.com / medieredumbrava@yahoo.ro
Facebook: https://www.facebook.com/pages/Mediere-Dumbrava
https://www.facebook.com/mediere.dumbrava

Curs ASISTENT PERSONAL AL PERSOANEI CU HANDICAP GRAV COR 532203

AU ÎNCEPUT ÎNSCRIERILE!

ASOCIATIA FORMAPSYBLUE

organizeaza cursul de specializare

ASISTENT PERSONAL AL PERSOANEI CU HANDICAP GRAV
COR 532203

Curs de specializare, autorizat de A.N.C. (C.N.F.P.A.)
Durata cursului: 3 saptamani, 100 ore (1 sapt. teorie + 2 sapt. Practica)
Conditii de inscriere: învățământ general obligatoriu

Acte necesare:
1. certificat de nastere (copie xerox)
2. buletin sau Carte de identitate (copie xerox)
3. act doveditor ultima scoala absolvita
4. aviz medical de la medicul de familie cu mentiunea „apt pentru ocupatia de Asistent personal al persoanei cu handicap grav”
Pretul cursului: 350 RON / cursant.
Formatori : Psih. Hiera Daniela
Psih. Cristea Luminița-Nina
Psih. Emilia Cociș

Absolvire: Cursul se finalizeaza cu un examen asistat de o comisie a ANC (CNFPA), in urma caruia se obtine certificatul de absolvire, certificat recunoscut în țară și în străinătate. Cursul este autorizat de ANC, de Ministerul Muncii, de Ministerul Educatiei.

Descrierea ocupatiei
Asistentul personal al persoanei cu handicap, este persoana care supraveghează, acordă asistenţă şi îngrijire copilului sau adultului cu handicap grav şi asigură, în acelaşi timp, condiţii pentru implicarea persoanei cu handicap în activitate, în situaţii de viaţă reale, pentru participare la viaţa comunităţii şi exercitarea tuturor drepturilor cetăţeneşti.

 

CONTINUAREA AICI: http://formapsyblue.ro/psihologie/curs-asistent-personal-al-persoanei-cu-handicap-grav-cor-532203/2016/01/19/

FORMAPSYBLUE

Formarea profesionala a adultilor se organizeaza prin programe de initiere, calificare, recalificare, perfectionare si specializare.

Asociatia FORMAPSYBLUE are ca scop:
– formarea profesionala
– consilierea in cariera
– orientarea profesionala
– plasarea fortei de munca
– promovarea dezvoltarii durabile
– promovarea tinerilor

Programele de formare profesionala asigura dobandirea unor competente profesionale in conformitate cu standardele ocupationale, respectiv standardele de pregatire profesionala, recunoscute la nivel national.

Standardul ocupational, respectiv standardul de pregatire profesionala, este documentul care precizeaza competentele profesionale necesare practicarii unei ocupatii, respectiv specifice unei calificari.

Asociatia FORMAPSYBLUE este inscrisa in Registrul Furnizorilor de Formare Profesionala, partea a-II-a cu avizul nr. RF-II-B-130, din 25.01.2013, din cadrul Colegiului Psihologilor din Romania.
Formare profesionala continua:
Evaluarea psihologica a copilului prin instrumentele BASC-2, ABAS, SON-R 2, KOHS, CONNERS 3, ASRS, SCQ, ADOS, ADI-R. PSIHODIAGNOZA
Introducere în Analiza Comportamentala si Criminal Profiling
Manifestari comportamentale ale reactivitatii emotionale la copii si adolescenti
Formare profesionala continua:
Noi evolutii si tendinte in psihologia clinica
Evaluarea psihologica a copilului cu Tulburare de Spectru autist si tupuri de interventie
Formare profesionala complementara:
Psihologie clinica, Psihodiagnostic si interventii terapeutice de tip integrativ

Aviz profesional
pentru sustinerea de programe de formare profesionala psihologilor cu drept de libera practica

Specializare: Asistent personal al persoanei cu handicap grav
Cod COR: 532203

banner home page

Programarea comportamentala a educatiei pentru oamenii de success

Programarea comportamentala a educatiei pentru oamenii de success

Cuvântul “programare” evidentiaza faptul ca stereotipurile de gandire (cele care au patruns adanc in subconstient, actionand ca si convingeri de nezdruncinat) determina modul in care reactionam intr-un anumit context, starile pe care le avem si in consecinta, tipul de comportament pe care-l vom adopta.
Cultura din care facem parte, educatia oferita in familie si in scoala, structureaza cele mai multe din programele pe baza carora functionam si ne predispun la anumite comportamente care ne determina viata personala si sociala.
O bine cunocuta tehnica de antrenament pentru success folosita de oameni de top din diverse medii profesionale este metoda NLP. Aceasta tennica se ocupa cu structura experientelor subiective ale oamenilor (cum organizam ceea ce vedem, auzim, simtim si cum percepem, selectam si modificam lumea înconjurătoare prin intermediul simturilor; cum ne folosim de limbaj si cum actionam, intentionat sau neintentionat, pentru a obtine un rezultat).
Fondatorii Programarii Neuro Lingvistice au descoperit ca programele ineficiente pot fi modificate ationand la nivelul sistemelor de reprezentare (vizual, auditiv si kinestezic) si folosind tehnicile lingvistice specifice.
Reprezentarea interioara determina starea emotionala, iar starea emotionala determina comportamentul. Oamenii realizează o anumita actiune (au un anumit comportament) numai atunci cand sunt transpusi in starea pe care au asociat-o cu acea actiune!

joyEa reprezinta tehnica folosita adesea in coching pentru pentru antrenamentul dezvoltarii personale. Coaching-ul este definit drept un “parteneriat care accelereaza ritmul de invatare al clientului, performanta si progresul acestuia pe plan personal si profesional”. European Coaching Institute (ECI) – un proces care “il ajuta pe client sa renunte la ceea ce este acum pentru a deveni ceea ce isi doreste sa devina”. Coachingul poate fi un parteneriat penrtu perfomanta. Coach-ul invita clientul la un proces de explorare si descoperire personala, de stabilire a scopurilor si de construirea unui plan de actiune, oferind un feedback adecvat pentru obtinerea unor rezultate extraordinare. Coaching-ul înglobeaza principii, metode, teorii si tehnici de succes preluate din psihologie (mai ales din psihologia pozitiva), filozofie, pedagogie, învatarea adultilor, management, dezvoltare personala si sportul de performanta. Scopul principal al coaching-ului este definirea si realizarea unor obiective în unul dintre planuri (profesional, personal, cuplu, familie, afectiv, spiritual) în armonie cu viata in integralitatea ei. Coaching-ul este o interventie care are ca obiectiv fundamental realizarea încrederii în fortele proprii a clientului, indiferent de continutul sarcinii sau al problemei. Coach-ul se concentreaza pe valorificarea potentialului clientului, facilitând identificarea înzestrarilor si calitatilor ce constituie pilonii de baza ai construirii unei vieti împlinite. Vom realiza lucruri extraordinare atunci când vom fi pusi în situatia potrivita, iar rolul coaching-ului este de a facilita aceasta situatie.

Esenta coaching-ului sta în consolidarea constientizarii si a responsabilitatii. Suntem capabili sa controlam doar lucrurile de care suntem constienti, fiind controlati de lucrurile de care nu suntem constienti. Constientizarea ne confera controlul asupra realitatii.
Insa dincolo de Programare Neuro Lingvstica si coaching, pe care le folosim ca si metode de interventii in dezvoltarea noastra, pot spune ca educatia timpurie este unul dintre cele mai bune programe comportamental educationale ale oamenilor de success. Un program de tip “long life learning “(invatare pe tot parcursul vietii).
Am remarcat aceasta in experinta mea profesionala cu copii si tineri. Cu cativa ani in urma am lucrat cu Centrul de excelenta pentru copii supra dotati (Gifted School). Aceasta scoala s-a nascut din dorinta de ai integra pe copii cu inteligenta peste medie intr-un program educational adecvat si potrivit nevoilor lor pe langa programa scoalara obisnuita, in ai antrena sa isi dezvolte inteligentele. Fiecare curs in sine construit impreuna cu diversi specialisti, era alactuit in asa fel incat sa antreneze copilul de la varste timpurii. Ceea ce am observat pregnant in comportamentul acestor copii in cadrul sesiunilor de evaluare era atitudinea naturala pe care au o aveau , raspunsurile sopontane si surprinzatoare, dar in mod special franchetea cu care se exprimau. Ba mai mult intrebarile lor mi s-au parut provocative ca si cerintele lor. Cu farmecul simplu al varstei, expresia acestor copii avea ceva special. Am remarcat o imagine pozitiva despre sine in modul in care se exprimau, in modu in care enuntau diferite lucruri, argumentarea personala la cei de 12, 13 ani, in modul in care relationau cat si o competitivitate crescuta. Cei mai deosebiti copii erau cei care integrau cel mai bine inteligenta spirituala, si am vazut chiar copii de 6 , 7 ani facand lucrul aceasta.

O alta categorie de copii cu care am lucrat in activitatea mea ca si coordinator si psiholog in programe educationale au fost copii din centrul de plasament. Si acesti copii au nevoi speciale, insa nevoile lor sunt atat de ordin emotional cat si de ordin comportamental. Sunt copii normali, ca orice copil, dincolo de amprenta sociala pe care o vad pusa adesea. Copii din centre proveneau din familii dezorganizate, familii defavorizate, cu un parinte sau preluati de sub tutela parintilor de catre stat, sau avand o situatie sociala precara. Imi reamintesc si acum un baiatel dintr-un grup de lucru in varsta de 6 ani. Am sustinut un atelier de povesti cu tehnici de art terapie, jucandu-ma cu metafore. Ceea ce am remarcat la acest copil a fost deficitul pe care il avea de limbaj verbal (limbajul sau era defectuos si intarziat) insa exprimarea sa pe hartie prin desen denota o perceptie fantastica asupra lucrurilor. Acel copil care se exprima cu cuvinte greoaie dar cu ochii zambitori avea o inteligenta emotionala fantastica. Se straduia sa imi explice cu efervescenta si incantare tot felul de lucruri, si denota o atentie deosebita. Am realizat nevoia lui de invatare, inclusiv de lucru asupra limbajului cu un logoped. Cu siguranta limbajul intarziat era un factor de blocaj psihologic din experinta sa. La fel ca si el, am sustinut multi altii copii de varste diferite, adolescenti din centre de plasament la care am remarcat mult potential, pe langa aspecte de dezordine interioara ca agresivitate, atasament excesiv, o imagine de sine scauzta, neincredere, toate acestea provenind dintr-un fond de emotii negative proiectate din mediul de provenienta cat si din mediul de asistat. Putini dinte acestia chiar ajung oamenii de success, iar antrenamentul lor personal consta in vointa(determinare) si valorile positive afective dupa care se ghideaza.
Cred ca ceea ce ii programeaza pe oameni pentru success este un antrenament zilnic asemeni unui sportiv, care vine din copilarie. Copii supra dotati aveau un plus nu doar ca bagaj genetic mostenit sau un dar aparte, ci un mediu pozitiv, de incredere, un mediu pozitiv afectiv. In lucrarea mea de licenta am sustinut un studiu asupra adolescentilor si ce le favorizeaza succesul scolar. Am corelat rezultatele scolare obtinute cu teste de inteligenta, impreuna cu un test proiectiv “Cine sunt eu.” Definitorie pentru rezultatul obtinut a fost analiza imaginii de sine. Copii cu o imagine de sine buna, aveau rezultate mult mai bune la invatatura neinfulentate major de nivelul de inteligenta, spe deosebire de altii copii cu nivel de inteligenta considerabil dar cu o imagine de sine scazuta care inregistrau unele insuccese scolare. Desigur ca inteligenta peste medie poate aduce un aport semnificativ in succesul pe care il inregistram, insa am remarcat chiar si la copii supradotati ca este nevoie ca abilitatile lor special sa fie observate din timp, altfel se pot pierde intr-o zona a inadaptarii sociale.
Inclusiv practica clinica cu clientii in psihoterapie mi-a adus confirmari asupra acestor aspecte psihologice ce influenteaza succesul unei persoane. Am remarcat la adulti blocaje psihologice in dezvoltarea lor, in special blocaje de tip emotional, cat si tipare de gandire defectuoase. De cele mai mult am incercat sa ii ajut sa isi dezvaluie resursele si sa si le potenteze, aratandu-le o perspectiva diferita in a se privi pe sine, in a lua contact cu sine. Afirmatiile positive ne influenteaza convingerile. Setul noustru de convingeri este un set de mesaje inconstiente care ne poate programa pentru success.

Copii invata din relationarea cu mediul in care cresc, cu adultii, interiorizeaza mesaje care se transforma ulterior in tipare de gandire inconsteinta pe care le regasim in atitudinea si comportamentul la varsta adulta. Comportamente ca respingerea, cenzura , critica excesiva sunt daunatoare, la fel ca si posesivitatea, atasamentul afectiv excesiv, neimplicarea emotionala, abandonul, presiunea psihologica din partea parintilor in a atinge anumite standarde personale negand nevoile reale pe care le are copilul sau tanarul, lipsa confirmarilor positive, diverse comportamente pe care nu le constientizam in relatie cu copilul devin nocive pentru dezvoltarea sa ulterioara, putandu-I bloca sau ai amana succesul personal in afirmarea de sine. Mesaje de genul “eu nu pot”, “nu cred”, “nu este posibil”, “nu merit”, “nu sunt bun”, “nu ma simt iubit”, “nu ma accept”, “ma simt vinovat”, etc. sunt mesaje care ne pot bloca resursele personale. Mesajele cu care ma identific, primite prin raspunsul comportamental la un alt comportament de tip conditionat din copilarie(ex : “esti bun daca manaci tot din farfurie”) ne pot influenta imagina de sine in timp, in mod inconstient. Cu cate mesajele sunt mai pozitive, si eul este sanatos, cu cat ne identificam mai mult calitatile si le dam amploare venind in contact cu imaginea de sine percepand-o cat mai correct, cu atat avem mai multe sanse de reusita. Cu siguranta in maniera noastra personala.
Factori psihologici interni importanti (procese psihice reglatorii ) care ne influenteaza personal succesul, pot fi: – motivatia personala, vointa, afectivitatea, atentia, imaginatia (creativitatea). Acesti factori interni psihici, sunt innascuti in personalitaea noastra si ii putem potenta prin invatare. Contextul de invatare care ni se ofera sau pe care ni-l oferim este cel care ne poate influenta programarea educationala. Invatarea este experientiala , ea face suma achizitilor experientiale din mediu in care ne aflam(mediu scolar, familial, mediul in care locuim, etc). Comporatamentul este modelat prin invatare. Toate acestea pot fi prezente in educatia noastra. Chiar si cultura familiei, a mediului de provenienta poate influenta comportamentul pentru success. Putem cultiva o vointa puternica, putem creste nivelul de motivatie, putem influenta imaginatia transformand-o in creativitate oferindu-I unui copil un cadru de invatare propice, un cadru relational pozitiv. Am observat in practica mea cum emotiile negative pot inhiba aceste procese reglatorii, afectivitatea avand un rol foarte important. Creativitatea poate fi blocata de emotii negative. Spre exemplu frica exprimata in stari de anxietate, este una dintre emotiile care adesea blocheaza exprimarea de sine, poate influenta perceptia persoanei ataragand spre sine o perceptie negativa.
In programele educationale pe care le-am sustinut, am lucrat cu diverse tehnici si instrumente educationale nonformale, incercand sa creez un camp de incredere si de exprimare libera, structurand activitatile dupa nevoi. Copiii si tinerii au nevoie sa isi dezvolte abilitati de viata pe langa antrenamentul pe care il depun in scoala in a excela la diferite materii. Dezvoltarea de abilitati de viata reprezinta focalizarea activitatilor de pe formarea comportamentelor adaptative, prin valorificarea acestora, prin crearea unor situatii de învatare care transpun tinerii in viata reala și realizarea de conexiuni intre competentele specifice disciplinelor scolare și abilitatile de viata. Abilitati de viata pot fi : abilitati de gestionare a emotiilor, abilitatea de ascultare activa, abilitatea de comunicare persuasiva, abilitatea de a sumare a responsabilitatilor, abilitatea de rezolvare a problemelor, abilitatea de lucru in echipa, abilitatea de invatare independenta, abilitatea de gestionare a stresului, abilitatea de planificare si organizare, abilitatea de gandire critica, abilitatea de luare a deciizilor, abilitatea de negociere, acceptarea diferentelor, abilitati tehnice, abilitati de abordare a unui stil de viata sanatos, etc.
Dezvoltarea abilitatilor de viata poate fi un mod de programare in timp a succesului personal intr-un mediu psihologic pozitiv, favorabil care ajuta ca modalitate de raspuns la provocari, generand solutii personale.
Este necesar sa ne ideintificam de timpuri aptitudinile. Antrenate, ele devin reteta noastra de success impreuna cu o imagine de sine cat mai buna.
Proiectia nostra despre success se rezuma adesea la etaloane sociale: un manager de success, o femeie de afaceri de success, etc. Insa ce inseamna succesul personal ? Pot fi mame de success, fermieri de success, ingineri de success, oameni care ating o stare de bine, oameni care poate exceleaza prin pasiunea lor, oameni care cred in ceea ce fac, oameni care cred in ei insisi si in scopul lor, oameni care nu urmaresc in mod special sa atinga succesul, ci isi doresc sa fie foarte buni acolo unde ei se simt impliniti. Acei oameni se identifica cu scopul lor , se daruiesc unui scop sau unei pasiuni, sunt autentici.
Care sunt calitatile pe care le vedem la oamenii de success ? Sunt carismatici, atrag atentia prin atitudinea lor pozitiva fata de viata, pot avea o aura de forta si putere, sunt determinati, transmit incredere, au diferite calitati care ii fac sa se remarce. Aceste calitati sunt abilitati de viata dezvoltate in timp, intr-un traseu personal. Indiferent de tipul de personalitate pe care il pot avea diferiti oameni de success, calitatea comuna consta in increderea de sine, si o imagine de sine cat mai reala.
Succesul nu este un tipar, nu este innascut, el este dobandit in urma modului in care ne afirmam personal. Cu fiecare zi ne putem programa pentru success.

Autor: http://ultrapsihologie.ro/echipa/psiholog-vechiu-mihaela/

Despre originile geloziei

Despre originile geloziei

A fi gelos înseamna a proteja ceva ce este al tau. Asadar, este vorba despre mentinerea statutului de „posesor” unui anumit „trofeu”, mentinere ce implica si concurenta. În societatea noastra, competitia are un statut nobil, ea este considerata a fi o calitate ce ia nastere foarte devreme. Potrivit psihanalistilor, concurenta apare în aceeasi perioada cu manifestarea complexului lui Oedip, prima fiind cea dintre copil si parintele de acelasi sex pentru a castiga dragostea exclusivista din partea celuilalt parinte. Sau poate aparea dupa nasterea unor frati, copilul mai mare simtindu-se nevoit sa concureze pentru atentia parintilor. Rezultatul pierderii competitiei, în cazul de fata a pierderii atentiei parintilor, se manifesta prin aparitia sentimentului de gelozie, direct proportional cu gradul de implicare afectiva a subiectului si se traduce prin aparitia afectelor. Asemanator acestui triunghi al geloziei infantile se întampla si în conflictele de iubire ale adultilor.

Tendinta filogenetica este de a ne îndrepta agresivitatea catre terta rivala, de a intra în competitie cu ea, de a o înlatura, dar se poate manifesta si asupra obiectului ce a produs gelozie. Aici avem de-a face cu dimensiunea homosexuala latenta, prezenta în geloziile excesive sau în patologii. Putem vorbi si despre o gelozie proiectata, ce are la baza propria infidelitate sau impulsurile refulate ale infidelitatii. Întelegem aici prin proiectie ca sentimentele, însusirile, dorintele resprinse sunt transferate în afara, la o alta persoana. Dupa cum arata Freud, este mai usor sa-i atribuim celuilalt infidelitatea si sa ne simtim raniti de ea, decat sa ne-o asumam si sa o prelucram.
Tema centrala a geloziei se refera la sentimentul de ura fata de o terta învinuita pentru pierderea afectiunii cuiva. Aceasta implica o slabire sau o lezare a identitatii eului pe care persoana provocatoare de gelozie este în masura sa o repare, motiv pentru care individul se va simti cu atat mai iritat. Învinuirea este directionata fie asupra rivalului, fie asupra celui îndragit. Chiar daca gelozia este întalnita la majoritatea populatiei, se considera ca la baza ei se gasesc anumite nevoi cu caracter narcisic, ce nu pot fi niciodata satisfacute.

GeloziePersoanele geloase pot simti ca sunt în pericol de a fi înlocuite cu intrusul si ca pot pierde în întregime relatia. Cu toate acestea, chiar si atunci cand înteleg ca relatia poate continua, gelozia poate influenta calitatea acesteia. Gelozia este pasiune, este reversul pasiunii amoroase. Cu toate acestea, este tipul de pasiune ce provoaca distrugere; distrugerea noastra, pe de-o parte, prin ganduri ce ne revin obsesiv în minte, si distrugerea celuilalt, manifestata prin conduite agresive. Uneori, suferinta este dublata de fascinatia pentru rival/a, atitudine întalnita în special la femei.
Radacinile geloziei se gasesc în copilarie. Prima gelozie apare atunci cand copilul se simte tradat, abandonat, si constientizeaza faptul ca mai exista si alte persoane în afara lui, deoarece mama îl paraseste pentru a se apropia de tata sau pentru a pleca în camera parentala. Cea de-a doua mare gelozie provine în momentul întarcatului, cand mama îi retrage sanul, iar cea de-a treia, la aparitia fratilor. Gelozia poate fi cel mai bine descrisa ca o combinatie de diferite emotii, cum ar fi durere, anxietate, si furie, si reprezinta o amenintare pentru stima de sine. Stima de sine se dezvolta în interactiunile cu mediul nostru social, evaluarile si perceptiile altora. Interesul partenerului pentru altcineva pune în dificultate relatia, si are în acelasi timp efecte majore asupra stimei de sine.

În suferinta din iubire, sunt legate în mod inconstient suferintele din trecut, cele din urma accentuandu-le pe primele. Asadar, situatia prezenta ne aminteste o situatie traita în copilarie sau în timpul unei alte relatii de cuplu, astfel ca suferintele de atunci reapar si se amesteca cu cele prezente. Observata din exterior, gelozia nu este un sentiment placut. La nivel personal, oamenii nu judeca de fapt situatiile provocatoare de gelozie, ci se axeaza exclusiv asupra actului, în loc sa se concentreze pe motivele din spatele acesteia. De obicei, oamenii vor împarti reactiile geloziei în rezonabile si nerezonabile.
În doze normale, gelozia este un sentiment cu conotatie pozitiva, stimulator. În doze mari însa, ea se transforma în dorinta nesatisfacuta de posesiune si control, atitudine infantila pe de o parte, deoarece demasca copilul egocentric din individ, iar pe de alta parte terifianta, deoarece forta ei este mult mai mare la varsta adulta. Daca din teama inconstienta gelozia este reprimata vesnic, se poate întampla ca aceasta sa izbucneasca la lumina în psihoza.

Visan Ioana-Gabriela
Licentiat în Psihologie