• 0741.101.881
  • ultrapsihologie@gmail.com

Monthly ArchiveAugust 2015

INTERVENTIA TIMPURIE IN RANDUL COPIILOR CU SINDROMUL DOWN: LOGOPEDIE 3

INTERVENTIA TIMPURIE IN RANDUL COPIILOR CU SINDROMUL DOWN: LOGOPEDIE (3)

Pentru marea majoritate dintre noi, sa vorbesti este extrem de simplu. Insa pana cand un copil poate sa pronunte cuvintele, este nevoie sa dezvolte o serie de abilitati. Astfel, trebuie sa fie capabil sa deschida, sa inchida si sa stranga buzele, sa poata sa isi miste limba, sa aiba capacitatea de a imita sunetele, sa-l poata urmari cu privirea pe cel care ii vorbeste, dar si obiectele despre care i se povesteste, sa poata sa asculte o perioada mai mare de timp o poveste, un cantecel sau ce ii spune altcineva si sa inteleaga permanenta obiectelor si cauza si efectele lucrurilor.
Atunci cand vine vorba despre copii cu sindromul Down, familia este cea care poate sa ajute micutul sa dezvolte toate aceste abilitati atat de necesare pentru a putea vorbi.

Copii cu aceasta afectiune obisnuiesc sa foloseasca cuvinte singulare intre 2 si 3 ani, insa varsta primului cuvant variaza. Cei mai multi micuti comunica de cand s-au nascut prin plans, gestica si privire. Ei isi dau seama ca plangnd sau scotand anumite sunete, influenteaza mediul inconjurator si astfel li se accorda atentie, li se implinesc nevoile sau cineva vine sa se joace cu ei.
Multi copii cu sindromul Down inteleg relatia dintre un cuvant si un concept pe la 11-12 luni. Oricum, la acesta varsta, nu sunt suficient de bine dezvoltati din punct de vedere neurologic sau motric, pentru a putea vorbi. Din acest motiv, este foarte important sa se creeze un alt sistem pentru ca micutul sa poate comunica si sa invete limba materna inainte de a o putea vorbi. In acest sens, este foarte utila comunicarea totala.
Comunicarea totala este ultilizarea combinata a semnelor si gesturilor cu vorbirea, cu scopul de a facilita invatarea limbii materne. Acest sistem ii permite copilului sa se exprime inainte de a putea vorbi. In comunicarea totala, adultul foloseste semne atunci cand vorbeste cu micutul. Copilul invata acele semne pe care le coreleaza cu un cuvant si astfel poate sa comunice ce vrea folosindu-le.

sdLimbajul semnelor este o comunicare de tranzitie. Metoda lui Jane Passy foloseste cate un semn facut cu mana pentru a reprezenta o consoana. Fiecare consoana are un semn alocat ceea ce ii permite copilului inca o ancora vizuala pe care ulterior o va folosi cand va trece la pronuntia sunetelor.
Important este sa ajuti copii sa faca diferenta intre sunete. Pentru asta ai nevoie de o poza a unui cuvant care inceape cu o consoana. Apoi, pronunti clar litera si indici spre poza cuvantului care incepe cu acea litera. De exemplu, spui “b” si arati spre imaginea in care este o “barca”, ori “s” si indici spre poza in care este “soare” ori “f” si arati spre o imaginea in care apare “floare”.Copilul trebuie doar sa asculte si sa se uite la poze. Iar daca incearca sa te imite, este un bonus. In timp, cu exersare si dupa ce copilul va “depozita” sunetele in memoria lui, va incerca sa le emita.

Marea majoritate a micutilor sunt gata sa foloseasca cuvintele cu multa vreme inainte sa poata propriu-zis sa le rosteasca. Tocmai de aceea, semnele, pozele si o voce sintetizata sunt foarte importante in a ajuta copii cu sindromul Down sa se pregateasca atunci cand vine vorba de vorbire.
Si tocmai pentru ca parintele unui copil cu sindromul Down are un atat de mare impact in ceea ce priveste dezvoltarea limbajului si vorbirii:
• Aminteste-ti ca limba e mai mult decat cuvinte. Atunci cand il inveti un cuvant sau un concept, e nevoie sa transmiti sensul copilului prin joaca si printr-o experienta multisenzoriala: auz, pipait si vaz.
• Furnizeaza mai multe modele. Multi copii cu sindormul Down au nevoie de mult timp sa exerseze pentru a invata un cuvant, De aceea, este important sa repeti ce spune copilul si sa gasesti un mod de consolidare a cuvantului.
• Foloseste obiecte si situatii reale. Cand il inveti nume de mancaruri, de exemplu, foloseste numele mancarurilor prferate ale copilului tau. Sau, invata-l partile corpului numindu-le atunci cand ii faci baie, sau concepte precum “sub”, “in” si “pe” atunci cand micutul se joaca.
• Citeste-i copilului despre anumite lucruri (animale, plante, culori, etc.) pentru a invata mai usor diferite concepte.
• Mergi in directia in care te duce micutul tau. Daca el este intersat de exemplu, de animalute, spune-i cuvintele pentru fiecare dintre ele.

Pentru copii cu sindromul Down, varsta de 2-3 ani este esentiala in construirea vocabularului. Si cel mai simplu mod de a face asta este joaca:

1. VREAU ASTA!
Alege poze ale obiectelor si activitatilor pe care copilul le place. Astfel, el le poate cere aratand cu degetul catre acestea. Incurajeaza intotdeauna sa spuna si cuvantul alocat imaginii.

2. CURCUBEUL INVATARII CULORILOR
Pentru a juca acest joc, ai nevoie sa aduni obiecte din casa (mingi, tricouri, esarfe, jucarii, etc) care sa intre la categoria: rosu, orange, galben, verde, albastru, indigo si violet, Incepe jocul si de exemplu, ia un obiect de culoare rosie si pune-l in geanta sau cosul in care vor sta toate obiectele de culoare rosie. Daca e la nivelul de un singur cuvant, numeste doar culoarea, atunci cand introduce obiectul in cos sau geanta. Daca e la nivelul de 2-3 propozitii, numeste culoarea si obiectul.
Fa acelasi lucru pana cand treci prin toate culorile.

3. UN CUVANT IN PLUS
Copii cu sindromul Down au nevoie de mai mult timp inainte sa formeze propozitii cu mai multe cuvinte, Cercetarile arata ca acestia au 100 de cuvinte in vocabular inainte de a incepe sa vorbeasca si sa puna cuvintele intr-o propozitie, Fa trecerea de la nivelul in care foloseste doar un cuvant la cel in care utilizeaza doua. Repeta un cuvant pe care el l-a mai pronuntat si mai adauga inca unul. De exemplu: daca el spune “floare”, tu poti adauga “floare alba”

4. CELE DOUA PUNCTE
Foloseste o bucata de carton pe care deseneaza doua puncte colorate la cativa centrimetrii departare unul fata de celalalt. Pentru inceput, spune, indicand spre primul punct: “pisica”, apoi aratand spre al doilea pronunta “merge”, Pune mana micutului peste mana ta atunci cand arati spre cele doua puncte, iar acea miscare va fi ca o ancora tactila.
Pe masura ce progreseaza, deseneaza mai multe fraze pentru a creste lungimea propozitiei.

Intre 3-5 ani, copii cu sindromul Down au nevoie sa isi imbogateasca vocabularul si sa cunoasca cat mai multe sunete. Si in acest caz, jocul este un bun aliat.

1. ORA CEAIULUI
Atunci cand exercitiul vorbirii este relationat cu activitatile de zi cu zi, invatarea limbajului si vorbirii este mult mai motivanta. In acest sens, mareste numarul verbelor pe care le stie copilul tau, folosind cuvinte precum; a sta, a bea, a manca, a se spala, a se peria.
Organizeaza o ora a ceaiului sau o foloseste de ora de baie a papusilor (o papusa pentru tine si una pentru copilul tau) si descrie, mai intai tu, ce fac paapusile. Apoi, e randul copilul tau sa iti arate ce face si incurajeaza-l sa si verbalizeze, folosind doua sau 3 propozitii. De exemplu,” Roza face baie. Maria imbraca papusa. Mama sterge ursuletul”.

2. UN NOU CUVANT!
De fiecare data cand copilul tau spune un cuvant pe care nu l-ai mai auzit, opreste-te din ce faci si aprecieaza-l spunandu-i: “E un nou cuvant! Foarte bine!” Apoi scrie-l pe un post it, arata-i si lui post it-ul, dupa care repeta-i cuvantul scris. Din cand in cand, citeste-i cuvintele pe care le-ai scris pe post it-uri. Astfel, copilul va incepe sa spuna noi cuvinte, pentru a putea continua jocul: cuvantul nou e scris pe post-it si pastrat ca un trofeu.

3. CERCURI COLORATE
Scrie litere pe spatele unor cercuri colorate, iar apoi aseaza-le cu fata in sus. Atunci cand intoarce cercul, copilul trebuie sa pronunte sunetul de pe spatele lui. Asigura-te ca il spune corect. Incepe cu cateva sunte si pe masura ce le pronunta corect, adauga cercuri cu noi sunete.

4. ASOCIEREA DE CUVINTE

Creaza un joc cu cuvinte care ii sunt familiare copilului, cum ar fi cele care desemneaza mancare, culori, animale. Scrie doua cuvinte apropiate ca si sens, cum ar fi “pisica” si “leu”, cate unul pe o coala mare de hartie colorata. Apoi, aceleasi cuvinte, fiecare pe cate un post-it. Aseaza in fata copilului cele doua coli colorate pe care sta scris cate un cuvant si da-i post-it-urile pentru a face asocierea intre coli si post-it-uri. De exemplu, langa foaia unde este scris “pisica”, trebuie pus post-it-ul pe care apare cuvantul “pisica”. In timp, mareste numarul de cuvinte.

Parintii au un rol esential in dezvoltarea armonioasa a copiilor, insa micutii cu sindromul Down au nevoie de si mai multa atentie din partea familiei lor. Insa cheia recuperarii intarzierilor in dezvoltare ale acestora, sta in imbinare perfecta a lucrului pe care il fac specialistii, cat si parintii.

Elena-Carmen Tuca
Psihoterapeut integrativ

SUBSTADIILE DEZVOLTĂRII PSIHICE A PREȘCOLARULUI

SUBSTADIILE DEZVOLTĂRII PSIHICE A PREȘCOLARULUI

Perioada preșcolară se caracterizează printr-o dezvoltare complexă și interesantă, cu influențe asupra evoluției biopsihice ulterioare. Copilul preșcolar traversează etapa cunoașterii prin lărgirea comportamenului cu mediul social și cultural din care asimilează modele de viață ce determină adaptarea şi integrarea lui în fazele următoare ale evoluţiei şi dezvoltării lui. Această perioadă mai este descrisă în literatura de specialitate ca marcând ,,a doua copilărie’’, iar datorită încărcăturii sale simbolistice şi a unei emotivităţi complexe ca fiind ,,vârsta de aur a copilăriei’’.

Perioada preşcolară poate fi împărţită în trei perioade (substadii).

Acestea sunt:
a). cea a preşcolarului mic (3 – 4 ani);
b). cea a preşcolarului mijlociu (4 – 5 ani);
c). cea a preşcolarului mare (5 – 6 / 7 ani).
a). Preşcolarul mic (3 – 4 ani)
Copilul la această vârstă este foarte puţin deosebit de antepreşcolar. El are dificultăţi de adaptare la mediul grădiniţei deoarece este dependent de mamă, dar şi datorită faptului că nu înţelege prea bine ce i se spune şi nu ştie să se exprime clar. Principala lui formă de activitate este jocul, presărată cu câteva activităţi sistematice, scurte ca durată şi relativ simple în conţinut, care iau însă tot forma jocului. Manifestă preferinţe pentru jocurile de manipulare a jucăriilor sau a altor obiecte. Copilul se joacă mai mult singur, iar jocul practicat este sărac, mai degrabă o repetare stereotipă a unor acţiuni. Atitudinea lui faţă de realitate este încă circumspectă, realitatea subiectivă fiind mult mai dilatată în defavoarea celei obiective, deoarece predomină încă egocentrismul.
Comunicarea reciprocă între copii în timpului jocului sau a altor activităţi este încă insuficient dezvoltată. De asemenea, îndeplinirea indicaţiilor verbale date de către adulţi constituie pentru preşcolarii mici o sarcină destul de grea.

prescolarProcesele cognitive sunt impregnate de acţiune. Preşcolarul mic este curios, atras de obiectele din jur, investigând chiar, percepe ceea ce îi “sare în ochi ”, memorează relativ uşor, dar nu-şi propune deliberat acest lucru. Gândirea lui este subordonată acţiunii cu obiectele, procesele de gândire fiind operaţii ajutătoare cuprinse nemijlocit în activitatea practică. Limbajul său păstrează un pronunţat caracter situativ, comunicările din timpul jocului fiind reduse .

În plan afectiv este instabil, trece cu rapiditate de la o stare la alta, trăieşte foarte intens emoţiile. Reacţiile emotive sunt foarte vii, fără să aibă însă adâncime. În comportarea copilului predomină încă reacţiile emotiv impulsive, caracteristice activităţii voluntare. Aceeaşi instabilitate o întâlnim şi la nivelul motricităţii. Copilul este neîndemânatic, face mişcări bruşte, insuficient coordonate. Manifestă interes pentru adulţi, îi place să fie plimbat de aceştia. În timpul plimbărilor adresează adultului nenumărate întrebări în lanţ, un răspuns devenind pretext pentru o nouă întrebare.
Procesele psihice – percepţia, memoria, gândirea, etc. – nu s-au desprins încă de acţiune. Astfel, observarea faptelor externe nu prezintă un caracter sistematic. Percepţiei copilului i se impun trăsăturile mai vii ale obiectelor, ceea ce “ sare în ochi “, lăsând la o parte alte însuşiri mai importante. Tot aşa, procesele de memorare sunt cuprinse întotdeauna într-o activitate. Deşi preşcolarul mic memorează relativ uşor poveşti sau poezii scurte, el nu-şi propune încă în mod conştient să memoreze şi să-şi amintească ceva. La această vârstă şi gândirea este subordonată acţiunii concrete. Procesele de gândire apar ca operaţii ajutătoare, cuprinse nemijlocit în activitatea practică: ele încă nu se desprind ca operaţii mintale relativ independente.

Limbajul păstrează, de asemenea, caracterul situativ întâlnit la vârsta antepreşcolară. Se dezvoltă însă interesul pentru aspectul sonor al limbii. Ritmul sonor, rimele, poeziile, se memorează repede şi cu uşurinţă. La preşcolarii mici se întâlnesc frecvent anumite particularităţi ale pronunţării, cum ar fi: omisiunea, inversiunea şi altele.
b). Preşcolarul mijlociu (4 – 5 ani)
Dacă la preşcolarul mic, formele de neadaptare sau adaptare dificilă persistă încă multă vreme de la începerea grădiniţei (9 – 10 săptămâni), la preşcolarul mijlociu acestea durează mai puţin timp (3 – 4 săptămâni). Preocupările lui devin mai variate, jocul mai bogat în conţinut, activităţile obligatorii mult mai solicitante. Cercul cunoştinţelor despre lume se îmbogăţeşte simţitor. Realitatea externă începe să-l preocupe din ce în ce mai mult, ca atare întreaga dezvoltare psihică a copilului se va produce într-un ritm alert.
Activitatea copilului devine mai variată, mai complexă: conţinutul jocurilor se îmbogăţeşte, activităţile obligatorii implică un efort mai mare, cunoştinţe mai bogate. Ca urmare, întreaga activitate psihică a copilului se dezvoltă intens.

Maxima receptivitate a preşcolarului mijlociu, faţă de lume, îi dezvoltă percepţia, care devine un proces orientat, cu sarcini şi modalităţi proprii de realizare. Ea se desprinde treptat de acţiunile cu obiectele şi începe să se constituie ca un proces independent, orientat, având sarcini şi moduri proprii de realizare.
Ca sarcini ale observaţiei se pot introduce la această vârsta :
– detaşarea obiectului indicat de pe fondul altor obiecte;
– desprinderea notelor separate ale obiectului sau cunoaşterea acestuia în întregime;
– durata examinării independente a obiectelor şi a imaginilor acestora creşte simţitor.
Se dezvoltă mult limbajul. Se amplifică puterile imaginative şi creatoare ale copilului. Se conturează caracterul voluntar al celor mai multe dintre procesele psihice (memorare, imaginaţie, etc.) .
Dacă la vârsta de 4 ani, limbajul copilului devine suficient de bogat, până la 5 ani, în evoluţia limbajului se produce o cotitură esenţială: dezvoltarea limbajului interior. Datorită acestui fapt, procesele de memorare şi de gândire se pot desprinde de acţiunea concretă: ele se pot dezvolta ca operaţii mintale independente. În ceea ce priveşte dezvoltarea limbajului, importante la această vârstă sunt succesele obţinute în însuşirea practică a vorbirii gramaticale: legarea propoziţiilor în fraze, însuşirea declinării, conjugării, etc. Interesul copiilor pentru aspectul sonor al limbii îi face să fie atenţi la pronunţare, să se corecteze reciproc, îi ajută să distingă sunetele izolate ale vorbirii.
Numeroasele întrebări pe care le adresează adultului dezvăluie tendinţa copilului de această vârstă de a cunoaşte fenomenele din jur. Cu acest prilej se dezvoltă treptat anumite elemente ale gândirii cauzale a copilului.

Reacţiile emotive sunt mai controlare şi mai în acord cu cerinţele educatoarei sau colectivului de copii. Faptul că preşcolarul mijlociu renunţă uneori la dorinţele sale trecătoare, demonstrează că are loc un început al organizării voinţei.
Caracteristic pentru această perioadă este şi ritmul accelerat al socializării copilului. El devine mai sensibil la unele manifestări colective din familie, din grădiniţă, jocurile sale capătă un caracter colectiv. De la însingurare, rivalitate şi competiţie, copilul trece la cooperare. Pregnant la această vârstă este şi procesul identificării cu grupul educativ din care face parte. Se lărgesc interesele, încep să se închege primele atitudini, se instalează mai evident unele trăsături caracteriale, care constituie nucleul viitoarei personalităţi.
c). Preşcolarul mare (5 – 6 / 7 ani)
Se adaptează relativ rapid nu numai la mediul grădiniţei, ci şi în contact cu orice tip de situaţie nouă. În subperioada preşcolară mare apare şi o oarecare opoziţie faţă de adult, opoziţie care se manifestă spontan, dar urmată de dorinţe vădite de reconciliere. Caracteristică este adaptarea mai evidentă a conduitelor faţă de diferite persoane, fapt ce se reflectă atât în familie, cât şi în grădiniţă. Dar pot exista şi distanţe psihologice ale conduitei între cele două medii, în sensul că, de regulă, copilul poate fi deschis, disponibil, în grădiniţă, răsfăţat, nervos, acasă şi invers. De cele mai multe ori, în mediul în care copilul are conduite încărcate de negativism există persoane devalorizate psihic pentru el, persoane cu care nu stabileşte relaţii fireşti, datorită unor bagaje psihice rezultate din teamă, din nesiguranţă. În acelaşi timp, are loc o creştere evidentă a dorinţei copilului de a fi de folos adulţilor. Devine mai absent, imită discret conduitele adulte şi participă la activităţile ce îl interesează.
La preşcolarii mari, se observă că, alături de joc, învăţarea sistematică ocupă un loc din ce în ce mai mare în activitatea copiilor. Ei se pregătesc în vederea intrării în şcoală. Copilul îşi îndeplineşte cu mai multă răspundere îndatoririle, precum şi toate sarcinile primite.
Vocabularul bogat de care dispune acum copilul îi permite să-şi exprime gândurile, să relateze în mod curent cele văzute sau auzite. Se dezvoltă aşadar limbajul închegat, gramatical.
Se formează priceperea de a compara între ele nu numai anumite obiecte izolate, ci şi noţiuni elementare care oglindesc trăsăturile comune ale unor grupe de obiecte. Pe această bază, preşcolarii mari îşi însuşesc unele noţiuni mai generale: fruct, pasăre, animal domestic, animal sălbatic, mobilă, etc. Dezvoltarea gândirii copilului face posibilă şi utilizarea unor anumite procedee de memorare.
Apar manifestările de atenţie voluntar. Astfel, preşcolarii de 6 ani pot asculta atent explicaţiile date de adult. Ei îşi pot controla acţiunile proprii, subordonându-le unui scop mai mult sau mai puţin apropriat.
Trăirile lor emotive sunt mai adânci şi mai bogate în conţinut. Se dezvoltă şi mai mult unele sentimente, mai ales cel al prieteniei, anumite sentimente intelectuale şi estetice, etc.

Bibliografie:

Badea Elena (1993). Caracterizarea dinamică a copilului şi adolescentului, Bucureşti, E.D.P.
Dworetzki J. P. (1990). Introduction to child development. New York, McGrow-Hill Book Company
Piaget J., Inhelder B. (2011). Psihologie copilului (traducere din franceză de Liviu Papuc). București, Editura Cartier
Șchiopu Ursula, Verza Emil (1997). Psihologia vârstelor Ciclurile vieții (ediția a III-a revizuită). București, Editura Didactică și pedagogică

Articol realizat de Dumitrache Ana Maria

PROFILUL PSIHOLOGIC AL VÂRSTEI PREȘCOLARE (3-6 ani)

PROFILUL PSIHOLOGIC AL VÂRSTEI PREȘCOLARE (3-6 ani)

Datorită dezvoltării graduale a limbajului şi implicit a abilităţii de a gândi în forme simbolice, specifice acestui stadiu sunt gândirea simbolică şi preconceptuală. Cele patru concepte, ,,preoperaţional’’, ,,inteligenţă reprezentativă’’, ,,gândirea simbolică’’ şi ,,gândire preconceptuală’’ sunt relevante pentru surprinderea unor nuanţe ale acestei dimensiuni.

Metoda Mark Komissarov

Infovision – Metoda Mark Komissarov

O modalitate extinsă de a percepe lumea exterioară și cea interioară

De când ne naștem, suntem condiționați să ne raportăm la lumea exterioară și la cea interioară într-un anumit mod. Încet-încet, învățăm să explorăm lumea exterioară bazându-ne, cel mai adesea, exclusiv pe cele cinci simțuri (văz, auz, olfactiv, tactil și gustativ), iar pe cea interioară, raportându-ne la cea exterioară (dăm teste ca să aflăm dacă suntem inteligenți, avem nevoie de consiliere vocațională ca să aflăm ce talente avem, mergem la medic ca să aflăm dacă suntem sănătoși), pierzându-ne, astfel, contactul cu lumea noastră interioară.

Metoda Mark Komissarov

Metoda Mark Komissarov

Din fericire, însă, există căi de a recăpăta accesul nemijlocit la informație, oriunde s-ar afla aceasta.
Una dintre aceste căi este metoda Mark Komissarov, numită de autor „activarea Centrului Percepției Informaționale directe”.

Brevetată și confirmată științific, https://www.youtube.com/watch?v=ajxere8bjF8&list=PLu9B0scBXeL7LyrSxtNnzb6JGtuZHIviy&index=14
această metodă (re)deschide capacități ale creierului uman de a percepe informația într-un alt mod decât cel cu care ne-am obișnuit; mai exact spus, în două registre:

1) în formă pură, informația relevându-ni-se ca gând – pur și simplu „știm”, „cunoaștem” aspecte atât din planul fizic, cât și din cele subtile;
https://www.youtube.com/watch?v=r18LgHuaZso&index=23&list=PLu9B0scBXeL7LyrSxtNnzb6JGtuZHIviy

2) sub formă vizuală, informația ajungând la noi ca imagine – „vedem” ceea ce se află în proximitatea noastră prin intermediul unui alt circuit neuronal optic decât cel al organului de văz, ochii. Cu alte cuvinte, metoda Komissarov ne învață să vedem cu ochii acoperiți, purtând o mască opacă pe față.
https://www.youtube.com/watch?v=pcIHlYHooSo&list=PLu9B0scBXeL7LyrSxtNnzb6JGtuZHIviy&index=5

Care sunt beneficiile concrete ale însușirii și practicării celor două registre ale metodei Komissarov?

1) În regimul de „a ști”, vom putea face următoarele:
– să distingem între adevărat / fals, relevant / nerelevant, benefic / nebenefic, corect / incorect;

– să aflăm informații care nu ne sunt accesibile prin intermediul simțurilor sau al gândirii logice, deductive;

– să accesăm informații care nu sunt manifeste încă, informații care se află fie în stadiu incipient, fie chiar doar la nivel de intenție sau în plan subtil;

– să aflăm răspunsuri la întrebările care ne preocupă (de la cele „lumești”, până la cele „existențiale”).

2) În regimul de „a vedea” fără ochii fizici, beneficiile sunt următoarele:
– devenim independenți de circuitul optic obișnuit, ceea ce înseamnă că persoanele care poartă ochelari nu mai au nevoie de aceștia, că nevăzătorii pot și ei să vadă și că vederea nu va avea niciodată de suferit de pe urma cauzelor obișnuite: înaintarea în vârstă, boli care afectează vederea (diabetul) sau orice alt accident cu impact asupra traseului optic obișnuit;

– creierul funcționează din ce în ce mai mult în regim de unde alfa, favorabile relaxării și, ulterior, introspecției, lucru explicabil prin faptul că atunci când purtăm masca, ochii se află în întuneric. Efectul este vizibil imediat la persoanele care suferă de hipertensiune arterială.

– se face conexiunea între cele două emisfere cerebrale și, ulterior, echilibrarea acestora;

– crește coeficientul de inteligență și viteza de procesare a informației, prin activarea unor zone ale creierului nefolosite anterior;

– se îmbunătățesc memoria și capacitatea de concentrare;

– se dezvoltă tipuri noi de inteligență (este vorba de inteligențele multiple identificate de Howard Gardner, profesor de Științe Cognitive la Harvard Graduate School of Education, profesor asociat de Psihologie la Universitatea Harvard și profesor de neurologie la Universitatea de Medicină din Boston).

Toate acestea pot fi obținute și prin alte practici, însă ceea ce diferențiază net metoda Mark Komissarov de oricare alta este viteza cu care se obțin aceste beneficii, unele dintre acestea materializându-se încă din timpul cursului, fiind necesară, într-adevăr, practicarea metodei și ulterior cursului pentru dezvoltarea la maximum și consolidarea acestora.

Mihaela Istrati – Reprezentant și trainer licențiat
Telefon: 0730 074 919

INTERVENTIA TIMPURIE IN RANDUL COPIILOR DIAGNOSTICATI CU SINDROMUL DOWN : LOGOPEDIE (2)

In fiecare zi descoperim noutati in domeniile ce ne intereseaza. Daca ne intereseaza un singur domeniu, avem surpriza, ca doar uneori sa primim vesti deosebite despre descoperiri si evolutie. Pe mine, Radu Leca, ma intereseaza de 10 ani, Sindromul Down. Cred in existenta unei terapii experimentale ce transforma pozitiv copii si adolescentii cu Sindrom Down, aducandu-i aproape de realitate. In urmatorul articol, colega si prietena mea dna Psihoterapeut Elena Carmen Tuca, concretizeaza informatia referitoare la “INTERVENTIA TIMPURIE IN RANDUL COPIILOR DIAGNOSTICATI CU SINDROMUL DOWN“.

Interviu Psihoterapeut Elena Carmen Tuca

In echipa de Psihoterapeuti din cadrul Revistei de Psihologie UltraPsihologie.ro si-a integrat expertiza doamna Psihoterapeut Elena Carmen Tuca. In cele ce urmeaza publicam prima parte a interviului realizat impreuna cu Radu Leca. Mentionam faptul ca doamna psihoterapeut dezvolta in cadrul revistei de psihologie Proiectul: Alphabet Psychology. 

Elena Carmen Tuca

Elena Carmen Tuca

1. Ce anume te-a atras la Psihoterapia Integrativa?

Atunci cand eram in perioada de a alege ce formare in psihoterapie vreau sa fac, cercetand, am dat peste psihoterapia integrativa. Primul aspect care m-a atras la ea este ca acest tip de psihoterapie se adapteaza in functie de particularitaile fiecarui pacient in parte. Nu adapteaza pacietul la tehnici, ci tehnicile la pacient. Tinandu-se cont de unicitatea persoanei, se intervine eficient, raspunzandu-se adecvat la necesitatile psihologice, cognitiv-comportamentale, emotionale si spirituale ale persoanei.
Al doilea aspect care m-a atras la psihoterapia integrative este ca are o viziunea sistemică asupra fiinţei umane, plecand de la conceptul corp-minte-spirit. Atunci cand exista un dezechilibru in unul dintre aceste trei paliere, acesta se resimte si in celelalte doua. De cele mai multe ori, afectiunile la nivelul corpului, au un mesaj din partea sufletului, Ficatul, de exemplu, este cel mai voluminos organ din corp si este implicat in procesul de digestie, in metabolismul glucidelor, proteinelor si lipidelor, in coagularea sangelui si are rol antitoxic. La nivel corporal, daca una dintre aceste functii este deranjata, atunci apar disfunctii ale ficatului.
La nivel emotional, , ficatul este locul in care se acumuleaza furia reprimta. Altfel zis, persoana cu probleme de ficat face tot posibilul sa nu se vada nimic din furia pe care o simte, ceea ce arata la exterior fiind tristete. Iar pentru a se descarca, in loc sa faca o criza de nervi, face o criza de fiere.
La nivel mental, in cazul unei persoane care are dereglari ale ficatului, aceasta, in loc sa se adapteze noilor evenimente, le judeca, vrea sa le schimbe si sa aiba mereu dreptate. Si astfel, se blocheaza in interior si asculta prea mult de ce ii spune mintea
Psihoterapia integrative are multe atuuri, insa aceste doua aspecte sunt cele care m-au cucerit.

INTERVENTIA TIMPURIE IN SINDROMUL DOWN (1)

Sindromul Down poate fi considerat un accident genetic. Insa dincolo de a fi un accident, este viata a mii de oameni, o viata altfel decat a celor considerati perfect sanatosi.

Dar revenin la “nasterea” sindromului Down…
In fiecare celula a corpului uman exista un nucleu, unde materialul genetic este depozitat. Genele sunt cele care contin codurile responsabile pentru toate caracteristicile pe care le mostenim si sunt grupate in structure numite cromozomi. In mod normal, nucleul fiecarei celule contine cate 23 de perechi de cromozomi de la mama si 23 de perechi de la tata. Confrom lui Jerome Lejeune (1959), un genetician francez, sindomrul Down apare datorita unui cromozom 21 in plus. Materialul genetic aditional altereaza cursul dezvoltarii, ceea ce duce la caracteristicile asociate sindromului Down.

Astfel, la nivel fizic se observa:
– statura mica: copilul are un ritm de crestere mai lent, iar la varsta adulta, inaltimea este mai mica decat media
– tonusul muscular scazut, avand mai mai putina forta musculara decat alti copii de aceeasi varsta;
– capul mic si rotund, cu fruntea bobata, cu profilul plat
– gura mica si deschisa, iar limba mare, brazdata de santuri
– irisul poate avea aspect patat: aceste pete Brushfield sunt mici, albicioase, rotunde sau neregulate, care insa nu afecteaza vederea.
– urechile plasate mai jos, fiind mici si rotunde, iar 50% dintre cei cu sindromul Down pot suferi de surzenie.
– gatul scurt, gros cu piele in exces (aceasta trasatura devine mai putin evidenta pe masura ce copilul creste);
– bratele si picioarele scurte si indesate: unii copii pot prezenta un spatiu mai larg intre degetul mare si al doilea degetul de la picior
– palmele cu un singur pliu de la nivelul partii centrale
De asemeanea, 40-50% dintre persoanele cu Sindromul Down pot suferi de malformatii cardiovasculare si de boli precum hipotiroidism, boala celiaca si afectiuni oculare.
La nivel intelectual, persoanele cu sindromul Down,
au un nivel de inteligenta sub normal, punandu-se de cele mai multe ori problema unui retard usor pana la moderat, retardul mintal sever fiind rar.
Insa fiecare persoana cu sindormul Down este unica, si carateristicile mai sus mentionate pot fi prezente in grade variabile, de la o persoana la cealalta.

Interventia timpurie

Primii ani din viata copilului sunt cruciali in dezvoltarea lui. In aceasta perioada, au loc cele cele mai importante schimbari: se deprinde limbajului, se dezvolta latura cognitiva, au loc o serie de transformari la nivel fizic, se deprind aptitudinile sociale si usor, usor, micutul invata sa fie independent, reusind sa faca de unul singur activitati in care la inceput avea nevoie de ajutor.
In schimb, copilul cu sindromul Down intampina dificultati in toate aceste arii ale dezvoltarii, dezvoltandu-se mult mai incep decat ceilalti micuti sanatosi de varsta lui. Pentru a putea recupera aceste diferente, se recomanda interventia timpurie, care este de preferat sa inceapa imediat dupa nastere.
Interventia timpurie este un program de terapie, ce cuprinde exercitii si activitati ce au ca scop recuperarea intarzierilor in dezvoltarea copiului cu sindromul Down, dar vizeza si ajutarea parintilor in a- si inteleaga copilul, pentru ca astfel, sa-i implineasca nevoile micutului lor.
Aceasta interventie timpurie merge de obicei pe 3 directii:
1. kinetoterapie ( copilul este invatat sa mearga corect)
2. logopedie ( micutul invata sa vorbeasca bine)
3. terapie ocupationala ( copilul deprinde abilitati cognitive).

Cu astfel de interventii, micutul cu Sindrom Down are mult mai multe sanse sa se dezvolte corect si sa se integreze in societate.

Dar, voi lua pe rand aceste directii pe care merge interventia timpurie.

Kinetoterapia

Copii cu sindromul Down vor sa faca ce fac si ceilalti copii: sa stea, sa mearga, sa exploreze si sa interactioneze cu oamenii din jurul lor. Insa, pentru a putea face asta, au nevoie sa isi dezvolte deprinderile locomotorii,
Din cauza unor caracteristici fizice, ce includ un tonus scazut al muschilor, ligamente slabite care reduc flexibilitatea articulatiilor si o forta fizica scazuta, copii cu Down nu devolta abilitatile locomotorii la fel ca ceilalti micuti de varsta lor. Acestia dinatai gasesc diferite metode de a compensa aceste intarzieri, compensari care pot duce pe teremen lung la complicatii, cum ar fi durerea de picioare sau dezvoltarea unui mod incorect si greoi de a merge.
Kinetoterapia are un rol important in dezvoltarea mersului copilului cu sindrom Down. Aceasta previne aparitia unui comportament compensatoriu, care poate duce la probleme de ordin ortopedic, daca nu sunt corectate.
Scopul terapiei prin miscare nu este sa accelereze recuperarea diferentelor de dezvoltare, ci sa faciliteze dezvoltarea optima a deprindeilor locomotor. Asta inseamna ca in timp, copilulu va avea un aliniament si o postura corecta a corpului, va merge corect si va fi bine dezvoltat fizic.
Copii cu sindromul Down au un mod unic de a invata, motiv pentru care este important felul in care se lucreaza cu acestia sa fie ajustat in functie de fiecare micut in parte, Orele de kinetoterapie trebuie sa asigure un mediu placut de invatare pentru copil. Micutul va fi provocat usor in achizitia noilor deprinderi locomotorii pentru a nu deveni rezistent la invatare,
Insa, pe langa munca unui specialist in kinetoterapie, este important ca si parintii cu copii cu Sindromul Down sa continue sa exerseze acasa noile deprinderi locomotorii. Iar pentru a sti cum sa lucrezi acasa cu copilul tau,. prezint in continuare cateva sugestii pe care sa le iei in calcul:

1.Considera activitatea ca pe un joc
E indicat sa consideri ca tot ceea ce il inveti pe copilul tau este un joc. Primul pas este sa , introduci jocul, astfel incat micutul tau sa tolereaza miscarea. Al doilea pas consta in a ajuta copilul sa devina familiar cu jocul si sa inteleaga ce vrei ca el sa faca, Al treilea pas este sa practici jocul impreuna cu el si usor, usor redu din suportul tau. Al patrulea pas se refera la a practica pana cand reuseste sa faca totul singur.

2 .Afla ce il motiveaza pe micutul tau.
Copilul tau se va misca doar daca ceva il motiveaza. De exemplu, se va misca doar daca va vrea sa isi ia jucaria preferata. Atunci cand exersezi deprinderile de miscare, succesul executarii miscarii dorite si incantarea cu care o va face, depind de felul in care te joci cu micutul tau, de tipurile de jucarii pe care le folosesti si de locurle in care le vei plasa.

3. Gandeste asa cum gandeste copilul tau
Incearca sa iti dai seama ce miscari prefera sa faca copilului tau si apoi construieste activitatea pornind de la ele. De exemplu, daca micutului tau ii place sa stea pe burta, invata-l sa se tarasca, sa se catere si sa se roteasca. Daca ii place sa stea in sezut, invata-l sa se miste astfel incat sa poata sa stea in sezut de unul singur.
Este important sa urmezi ceea ce iti indica copilul tau si sa lucrezi urmand directia spre care este pregatit si vrea sa invete.

4.Pozitioneaza-ti copilul spre success
Practica deprinderea pe care vrei sa o insuseasca copilul tau, atunci cand este intr-o forma fizica buna, adica atunci cand are mai multa energie, putere de concentrare si rabdare sa lucreze pentru a-si asuma o noua deprindere. Este important sa stii cum sa il pozitionezi si cum sa il motivezi ca sa atinga obiectivul. Si nu in ultimul rand, este necesar sa stii cand sa renunti. Ce conteaza cu adevarat este sa faca correct de cateva ori deprinderea noua pe care vrei sa o insuseasca, decat sa o practice ore intregi, ceea ce ar duce la oboseala, frustrare si suparare.

5. Citeste indiciile pe care ti le ofera copilul tau
Acorda atentie cum raspunde copilul tau la practicarea noilor deprinderi. Daca este prea greu, fa totul mai usor prin schimbarea felului in care va jucati sau oferindu-i mai mult ajutor.
Practica atata timp cat copilul tau face bine nou deprindere. Calitatea timpului acordat practicii e mult mai importanta decat cantitatea

Dezvoltarea deprinderilor locomotorii este primul obiectiv pe care parintii cu copii cu sindormul Down il au de atins. Insa importanta este si deprinderea limbajului, despre care voi vorbi pe larg in articolul urmator

Elena-Carmen Tuca
Psihoterapeut integrativ

INTERVENTIA TIMPURIE IN SINDROMUL DOWN

cover 1

SINDROMUL DOWN

International Conference of Youth Justice

International Conference of Youth Justice. Bucharest Romania, 30 Sep. – 1 Oct. 2015.
Înscrierea este gratuită. Capacitate limitată. Veniți la conferința la care se vor întâlni prezentul și viitorul justiției juvenile din Europa.

Această Conferinţă oferă un cadru excepţional de dezbatere şi reflecţie asupra problemelor tinerilor si a măsurilor juridice din perspectivă naţională şi europeană: diferitele realităţi din mai multe ţări, cadrele normative, schimbările care au loc în Europa, cele mai bune practici şi idei inovatoare ne vor permite să cunoaştem, să împărtăşim şi să facem schimb de cunoştinţe şi experienţă pentru a construi o Europă cu un grad de omogenitate mai mare, din punct de vedere legislativ şi educational.
youthjustice.eu

România, ţara gazdă a Conferinţei, a evoluat pe aceste paliere, introducând schimbări de natură legislativă, pentru a se alinia standardelor europene, şi a progresat către un model de reintegrare educativ, de pe urma căruia a obţinut imbunătăţiri şi a generat oportunităţi pentru tineri, ceea ce o poziţionează în fruntea acestei viitoare dezbateri şi la nivelul de reflecţie european.

Mergând împreună, vorbind împreună
Tinerii cu risc de excluziune socială şi tinerii care au comis o infracţiune reprezintă o preocupare constantă a administraţiilor şi organizaţiilor publice care îşi desfăşoară activitatea în domeniul justiţiei juvenile în Europa. Aceşti tineri necesită o intervenţie specializată din partea diferitelor entităţi şi instituţii responsabile în domeniu, astfel încât acţiunea lor să corespundă mult mai mult realităţilor şi nevoilor lor.

Motto-ul “Let’s talk, let’s walk together” reprezintă spiritul Conferinţei, al participanţilor, dialogul şi acţiunea care pot genera schimbarea. Fiţi alături de noi!

SPEAKERI

S1

S22

S33

S44

S55

S66

S77

S88

Copiii nu se bat

 

copii nu bat png

Lansam prima Campanie de constientizare si informare publica, a Revistei de Psihologie, Coaching si Mediere www.UltraPsihologie.ro.
Campania are titlul: COPIII NU SE BAT.
Hashtag ‪#‎copiiinusebat‬

Le rôle de la culture organisationnelle sur la satisfaction de groupe

Le rôle de la culture organisationnelle sur la satisfaction de groupe