De ce e mai bine să vedem “jumătatea plină a paharului” :
biasările atenţiei şi anxietatea
A.Beck, părintele psihologiei cognitive, larg utilizată în prezent, promovează ca şi concept de bază schemele, care asemenea unui cadru generic, integrează şi adaugă sens stimulilor, respectiv evenimentelor. Ele pot fi latente sau active – adaptative sau dezadaptative, iar uneori sunt extrem de puternice , declanşate de stimuli aparent nesemnificativi ( A. T. Beck, 1971)
Un alt concept important este biasarea , tendinţa unei persoane de a se focaliza sau de a prelucra preferenţial anumiţi stimuli, precum a sesiza preponderent stimulii periculoşi din mediu, a interpreta negativ situaţiile incerte, etc.
Biasările la nivelul schemelor apar în toate etapele, de la atenţie, la interpretare, memorare şi duc la ghidarea comportamentului ulterior al unei persoane legat de categoria respectivă de stimuli.
În biasarea negativă a atenţiei se observă cresterea nivelului de alocare a atenţiei către stimulii negativi, comparativ cu atenţia persoanei respective faţă de cei neutri sau pozitivi, dar şi comparativ cu alte persoane. În limbaj popular se poate traduce prin expresia “ a vedea mereu jumătatea goală a paharului ‘.
Biasarea atenţiei a fost definită şi explicată diferit de diverse grupuri de cercetători – unii spun că sistemul atenţional al unor persoane este mult mai sensibil la stimuli ameninţători, atenţia fiind în mod automat, inconştient, îndreptată spre aceştia, aceste persoane fiind hipervigilente la stimulii negativi (LeDoux, Ohman, anii ’90). În plus, spun aceşti cercetători, în mod conştient apare apoi evitarea analizării suplimentare a acestor stimulii, ceea ce împiedică normalizarea stării de anxietate declanşată.
Alţi cercetători ( Bowles & Dutton; Yiend & Mathews, 2001) afirmă însă că nu există o predispoziţie în alocarea atenţiei către stimuli negativi, ci o dificultate, o întârziere în retragerea atenţiei de la aceştia, aspect subliniat şi de cercetătorii care cred că problema majoră în anxietate este capacitatea redusă de a inhiba procesarea detaliată a stimulilor ameninţători (Mogg, Bradley, De Bono, & Painter, 1997).
Evaluarea biasărilor atenţionale în studiile de specialitate s-a făcut folosind iniţial probe numite Stroop emoţional – subiecţilor li se cerea să urmărească pe ecran cuvinte sau desene cu feţe umane şi să spună culoarea cu care ele sunt scrise/desenate. Latenţa răspunsului la cuvintele cu inţeles negativ – precum boală, cancer, dispreţ etc. sau la feţele mânioase, agresive , era sistematic mai mare la unele persoane si a fost considerată o biasare a atenţiei către negativ.
MacLeod, cercetător marcant în acest domeniu, a dezvoltat în 1986 o tehnică şi mai precisă de evaluare a biasării atenţiei numită dot probe (proba punctului). Pe ecran se prezintă doi stimuli, verbali sau vizuali, unul negativ şi unul neutru, imediat ce dispar în locul unui dintre ei apare un punct (marker) – subiectul evaluării trebuie să apese rapid tasta corespunzătoare zonei dreapta sau stânga a ecranului, unde apare punctul. Pentru persoanele anxioase s-a constat ca răspunsul este mai rapid atunci când acest punct apare în locul stimului negativ, aceasta fiind considerată o biasare a atenţiei către negativ.
Această tehnică a fost şi mai mult rafinată prin elaborarea unei probe de orientare spaţială (spatial cueing) în care ecranul este împărţit tot în două cadrane, dar stimulii negativi şi cei neutri apar pe rând pe ecran, pentru a elimina competiţia între stimuli, fiind apoi urmaţi de apariţia unui semn (marker) în unul din cele 2 cadrane. Biasarea se evidenţiază prin rapiditatea răspunsului când semnul apare în cadranul în care a fost stimulul negativ.
Relevant este faptul că indiferent de cum a fost explicată biasarea în etapele procesului atenţional, indiferent de metoda prin care s-a evaluat, ea s-a asociat constant cu diferenţe semnificative la persoanele anxioase faţă de celelalte persoane. Acest lucru a fost pus în evidenţă, dincolo de orice îndoială, de analize riguroase ale unui număr mare de studii, numite meta-analize ( de exemplu, un grup de cercetători condus de Yair Bar-Haim a publicat în 2007 o astfel de analiză care viza 172 de studii, pe un număr total de peste 4000 de subiecţi). Dacă ne gândim apoi că anxietatea şi depresia sunt foarte frecvente în populaţie, în creştere chiar, este de înţeles atenţia care s-a acordat ulterior studierii biasărilor cognitive, implicit a celor atenţionale.
Se ridicau câteva mari întrebări : Cine pe cine determină : biasarea atenţională negativă este cauză sau efectul anxietăţii? Cum se produce această biasare ? Şi, mai ales, poate fi ea corectată?
Pentru a răspunde la aceste întrebări, în câteva studii s-a realizat antrenarea atenţiei unui grup de subiecţi spre stimuli negativi şi a altui grup spre stimuli neutri, evaluând apoi nivelul de anxietate a persoanelor din cele două grupuri. De exemplu Mathews si MacLeod în 2002 au realizat aceast lucru prin sarcini de gen dot probe , unde markerul era aproape întotdeauna după stimul negativ la un grup, după cel neutru la celălalt grup. S-a constat că în cele două grupuri apar diferenţe ale nivelului de anxietate atunci când sunt expuse la factori stresanţi, cei antrenaţi spre stimuli negativi având o vulnerabilitate mai mare pentru anxietate. Acest tip de studiu a fost replicat în diferite forme, cu modificarea biasării interpretarilor, cu modificarea atenţiei prin oferirea de informaţii negative despre unul dintre stimuli, de exemplu într-un studiu din 2006 copiilor cărora li se prezintă trei animale noi, unul le e descris ca negativ, apoi se masoară atenţia acordată fiecaruia ( Andy P. Field, 2006), în alt studiu două grupe de copii sunt antrenate unul spre analizarea,celălalt spre evitarea stimulilor ameninţători ( Bar-Haim , 2008.)
Concluziile, susţinute şi de o meta-analiză din 2010 au fost în primul rând că biasarea negativă poate fi indusă şi persoanelor ne-anxioase, prin învăţare neintenţionată, aceasta duce la o creştere a vulnerabilităţii în situaţiile de stres ulterioare, respectiv la creşterea anxietăţii.
Partea bună a lucrurilor este însă că antrenarea atenţiei se poate face şi dinspre negativ spre neutru, de exemplu, într-un studiu un astfel de antrenament este urmat de măsurarea reacţiei la stresul mutării pentru studii în altă ţară – MacLeod & Bridle, 2009 – iar la cei ce au beneficiat de antrenarea atenţiei spre neutru nivelul de distres a fost mult mai mic decât la ceilalţi. Un număr mare de studii aduc dovezi în acest sens, antrenamentele de acest tip s-au asociat cu reduceri semnificative ale simptomatologiei anxioase (există spre exemplu o analiză tip review , pe un număr mare de studii, din 2010, a lui Yair Bar-Haim, pe această temă).
Ca urmare a acestor dovezi, există în prezent o tendinţă tot mai mare de a studia eficienţa unor protocoale optime de antrenare a atenţiei, cu sau fără psihoterapie, în tratamentul tulburărilor de anxietate .Se mizează mult pe faptul că aceste antrenamente se pot realiza online, fiind astfel foarte uşor accesibile unui număr mare de persoane.(Carlbring et all, 2012).
Nu în ultimul rând se încearcă dezvoltarea de produse alternative, precum jocuri pe calculator, tabletă, telefon, care să fie mai atractive, inclusiv copiilor, pentru care sarcinile de tip dot probe sunt relativ dificile şi ineficiente, mai ales dacă au sub 7 ani.
Efectele acestui tip de antrenament au fost evidenţiate şi pentru optimizarea stărilor emoţionale ale persoanelor stresate, ale angajaţilor spre exemplu, un studiu arată ca în urma antrenării unui grup de angajaţi din vânzări cu o proba în care trebuiau să caute o faţă zâmbitoare între alte 15 încruntate a dus la scăderea stresului, atât autoperceput cât şi evaluat prin nivelul hormonului de stres, numit cortizol (Dandeneau,Baldwin, Baccus and Pruessner,2007).
Biasarea negativă a atenţiei a fost de asemenea corelată cu simptome mai mari de anxietate şi depresie la persoanele care au fost diagnosticate cu boli grave, de aceea implicaţiile acestui tip de antrenament nu pot fi neglijate nici în domeniul îngrijirii sănătăţii, în special pentru bolnavii cronici.
Un domeniu aparte, unde cercetarile sunt încă puţine, vizează evitarea biasării negative la copiii, corectarea acestor biasări când apar, cu largi implicaţii în educaţie şi parenting.
Până când aceste aplicaţii vor fi pe deplin testate, apoi puse la dispoziţia publicului larg ar trebui să evităm să ne biasăm atenţia noastră sau a celor din jur, în special a copiiilor noştri, către negativ.
A cauta şi analiza excesiv ameninţările, riscurile, nu va duce neapărat la o siguranţă sporită, ci va dezvolta probabil, după cum aţi văzut, o vulnerabilitate crescută pentru anxietate, ceea ce în mod sigur nu contribuie la confortul nostru fizic şi, mai ales, emoţional.
Articol realizat de Bîgu (Călinici) Simona – UBB – Master de Psihologie clinică, consiliere şi psihoterapie, An I
Credit Photo: Badea Sorin
Urmeaza varianta in engleza a acestui articol. Traducator Psiholog Valentina Ceauca
The biases of attention and anxiety
Why is it better to see the “glass half full”: the biases of attention and anxiety.
A.Beck, the father of cognitive psychology promotes the schemes as his main concepts. These schemes, like a generic frame, incorporate and give meaning to stimuli and events. They can be latent or active, they can help us adapt or not, and sometimes they are extremely powerful even in relation with stimuli that don’t seem very meaningful.
Another important concept is bias: a person’s tendency to focus or to selectively process some stimuli like apprising dangerous stimuli, negatively interpret unclear situations etc.
The scheme bias can appear during all stages, from attention to interpretation, memory, and can influence the future behavior of the person related to those stimuli.
When we are talking about negative bias of attention we can observe the rise of the level of attention for negative stimuli compared with the level of attention for positive or neutral stimuli, or compared with other people. We can translate this by “always seeing the glass half-empty”.
The bias of attention has been defined and explained differently by various groups of researchers. Some say that the attention of some people is more sensitive to threatening stimuli; they pay more attention to this kind of stimuli (LeDoux, Ohman, ‘90’s). Furthermore, these researchers say that what follows is a conscious avoidance of these stimuli which stops the normalization of the anxiety that’s been triggered.
Other researchers (Bowles & Dutton; Yiend & Matthews, 2001) say that there is no predisposition in focusing our attention on negative stimuli but, instead, a difficulty, a delay in calling back the attention from them. This aspect has also been outlined by the researchers that believe that the major issue in anxiety is the low capacity to inhibit the detailed processing of threatening stimuli (Mogg, Bradley, De Bono & Painter, 1997).
The evaluation of attention biases in studies was initially done with the so-called emotional Stroop- subjects were asked to follow on a screen words or drawings of human faces and say the color in which they were written/drawn. The latency period for negative words- sickness, cancer, contempt, etc. – or for angry, aggressive faces was systematically higher for some people. This was considered a negative bias of attention.
MacLeod, a renowned researcher in this area, developed in 1986 a technique even more precise to evaluate the bias of attention named the dot probe. On the screen there are two stimuli, verbal or visual, a negative one and a neutral one. As soon as these stimuli disappear, instead of one of them it appears a dot (marker) – the subject has to rapidly press the corresponding key for the right/left side of the screen. It has been proven that for anxious people, the responses are quicker in the case of negative stimuli. This has been considered a negative bias of the attention.
This technique has been further polished by introducing a test for spatial cueing in which the screen is divided in two and negative and neutral stimuli appear one by one on the screen in order to eliminate the competition between them. They are followed by a marker in one of the two halves of the screen. The bias is pointed out by the speed of the answer when the marker appears in the same half of the screen as the negative stimulus.
The important thing is that regardless of how biases of the attention have been explained, no matter what method they’ve been evaluated with, they have constantly been associated with significant differences between anxious people and other people. This has been highlighted, beyond any doubt, by rigorous analysis of a great number of studies, called meta-analyses (for example, a group of researchers lead by Yair Bar-Haim published such an analysis in 2007; this took into consideration a number of 172 studies made on over 4000 subjects). If we consider the fact that anxiety and depression are very common and on the rise, the focus placed on studying cognitive biases becomes understandable.
A few important questions have risen: What determines what: negative bias of the attention causes anxiety or is merely an effect of it? How is this bias produced? Can it be fixed?
To answer these questions, in some studies a training of the attention was done. A group of subjects were trained to focus their attention on negative stimuli and another group was trained to focus their attention on neutral stimuli. Then, the people in both groups had their anxiety measured. For example, Matthews and MacLeod did this in 2002 through assignments like the dot probe where the marker almost always followed a negative stimulus for a group and a neutral stimulus for another group. It was determined that there are differences in the level of anxiety between the two groups. The people trained with negative stimuli were more vulnerable towards anxiety. This type of research has been remade in different forms by modifying the bias of the interpretations, by modifying the attention through offering negative information about one of the stimuli. For example, in a study made in 2006, three new animals were shown to children. One of the animals is described as negative; then the attention is measured for each one of the children (Andy P. Field, 2006). In another study, two groups of children are trained differently: one of them to analyze threatening stimuli and the other to avoid them (Bar-Haim, 2008).
The conclusions, supported also by a meta-analysis made in 2010 showed that negative bias can be induced to people who are not anxious through involuntary learning, thus leading to an increase of vulnerability in future stressful situations and to the increase of anxiety.
The good side is that training the attention can also be done from negative towards neutral. For example, in a study, such training is followed by the measurement of the reaction to the stress of moving in another country-MacLeod & Briddle, 2009- and for those who took the training towards neutral, the anxiety was lower than for the others. A great number of studies bring evidence for this; trainings like this have been associated with significant decreases of anxious symptoms (there is for example a review analysis of a great number of studies made by Yair Br-Haim in 2010).
Given all these evidences, there is presently a tendency to study the efficiency of some optimal protocols to train the attention, with or without the help of psychotherapy, in the treatment of anxiety disorders. A great advantage is the fact that these trainings can be done online, thus being available for a great number of people (Carlbring et al., 2012).
Furthermore, there are also being made some tryouts for alternative products like games for computers, tablets and phones, which could prove to be more attractive, including for children for whom the dot probes are difficult and ineffectual, especially if they are under 7 years old.
The effects of this type of training have been highlighted also for the optimization of the emotional states of people under stress, employees for example. A study shows that following the training of a group of sales employees with a probe where they had to look for a smiley face amongst 15 frowned ones, there was a significant decrease in the level of stress (both self-perceived and measured through the level of cortisol) (Dandeneau, Baldwin, Baccus and Pruessner, 2007).
The negative bias of attention has also been correlated with bigger symptoms of anxiety and depression for people diagnosed with serious illnesses, which is why the implications of this type of training cannot be undervalued in the area of health, especially for chronic patients.
A special area, where the research done is few, is avoiding negative bias in children, correcting these biases when they occur; this could have big implications in education and parenting.
Until these applications are fully tested and then made available to the people, we should avoid biasing our attention or that of the ones around us towards negative. Looking for and excessively analyzing the threats, the risks around us, does not necessarily lead to an increased safety but it will probably develop an increased vulnerability for anxiety and that does not help with our physical or emotional comfort.
Traducere: Psiholog Valentina Ceauca
Urmeaza varianta in franceza a acestui articol. Traducator autorizat Anda Roberta Vrabete
La distorsion de l’attention et l’anxieté
Pourquoi il est bon de voir “ la moitié pleine(complète) du verre” : la distorsion de l’attention et de l’anxieté
A. Beck, le père de psychologie des diminutions(déficiences) cognitives, largement utilisées à présent, promeut comme un concept de base les diagrammes, que pareilles au tel cadre générique, intègre et ajoute du sens aux stimulus, aussi aux événements . ILS peuvent être inertes ou actifs – qui adapte automatiquement ou desadaptatives. Les diagrammes sont parfois particulièrement fortes, déclenchées par des stimulus apparemment mineurs. ( A. T. Beck, 1971)
Un autre concept la distorsion, c’ est important, la tendance d’une personne pour se concentrer ou traiter des certains stimulus préférentiels, aussi bien que se référer aux stimulus principalement dangereux dans l’environnement, interpréter des situations incertaines négatives, etc.
Les distorsions dans les schémas apparaissent dans toutes les étapes, de l’interprétation, á l’attention, au mémoire et elles conduisent à l’orientation du comportement ultérieur d’une personne liée à cette catégorie de stimules.
Dans la distorsion négative de l’attention on observe l’augementation du niveau de la répartition de l’attention à un stimulus négatif par rapport à l’attention de cette personne envers ceux qui étaient neutres ou positives, mais par rapport à d’autres personnes. En langage populaire peut se traduire par l’expression “Voir la coupe à moitié vide pour toujours”.
La distorsion focus a été défini et expliqué différemment par différents groupes de chercheurs. Certains disent que l’attention de certaines personnes est beaucoup plus sensible aux stimules menacants, l’attention étant automatiquement, inconsciemment, pointant sur eux, ces personnes sont hipervigilentes à des stimules négatifs (LeDoux, Ohman, 90e). En outre, ces chercheurs affirment, consciemment qu’il apparaisse l’effet d’éviter une analyse complémentaire de ces stimules, qui empêche la normalisation de l’état d’anxiété déclenchée.
D’autres chercheurs (Bowles & Dutton ; Ài & Mathews, 2001) font valoir, toutefois, qu’il y a une prédisposition à l’allocation d’attention à des stimules négatifs, mais une difficulté, un retard dans le retrait de l’attention de leur part. La recherche a souligné et les chercheurs qui pensent que le problème majeur dans l’anxiété est une capacité réduite d’inhiber le processus detaillé des stimules menaçants (Mogg, Bono, Bradley & Painter, 1997).
L’ évaluation de distorsions d’attention dans les études de specialité ont été faite à l’aide de sujets de test de Stroop émotionnels. Aux sujets on avait demandé à suivre sur l’écran des mots ou des dessins de visages humains et disant la couleur avec laquelle ils sont écrits/dessinés. La latence de la réponse aux paroles avec des résultats négatifs tels que le sens/ la maladie, le cancer, etc., ou à dédaigner les visages de colère, agressivité, était systématiquement plus élevée chez certaines personnes et il était considéré comme une distorsion de l’attention négative.
MacLeod, un chercheur de pointe dans ce domaine, a développé en 1986 une technique plus précise de l’évaluation de la distorsion de l’attention appelé dot probe(test du point). Il présente deux stimules, verbaux ou visuels, un négatif et un neutre, quand l’un d’entre eux disparaisse, tout de suite paraisse à sa place un point ( un marqueur) -l’objet de l’évaluation doit appuyer rapidement sur la clé correspondante de droite ou à gauche de l’écran, où il apparaît le point. Pour les gens soucieux de voir que la réponse est plus rapide lorsque cela se produit au lieu de stimule négatif, ceci étant considéré comme une distorsion de l’attention négative.
Cette technique a été améliorée encore plus loin en développant un échantillon de spatial orientation (repérage spatial), l’écran est divisé en deux quarts, mais des stimules neutres et négatives apparaissent l’un à la fois sur l’écran, pour éliminer la concurrence entre les stimules etant ensuite suivis par l’apparition d’un signe (marqueur) dans l’un des 2 quadrants. Les distorsions se distinguent par la rapidité de la réponse lorsque le signe apparaît dans le carré dans lequel était un stimulus négatif.
Pertinent est le fait que peu importe comment il a été expliqué dans les stades la distorsion l’attention, quelle que soit la méthode par laquelle elle a été évaluée, elle était toujours associée à des différences significatives dans les gens anxieux sur les autres. Cela a été souligné, hors de tout doute, l’analyse d’un grand nombre d’études appelés méta-analyses (par exemple, un groupe de chercheurs dirigé par Yaïr Bar-Haim, publié en 2007 une telle analyse vise à 172 études sur des sujets plus 4 000 au total). Si nous pensons que l’anxiété et la dépression sont très répandues dans la population, même en pleine croissance, il est compréhensible que l’attention a été accordée à l’étude cognitive de distorsions, puis par défaut à ceux attentionnels.
Quelques grandes questions vers le haut : Qui determine quoi ? La distorsion attentionnelle négative c’est la cause et l’ effet négatif de l’ anxiété ? Comment est-cette distorsion ? Et, surtout, elle peut être corrigée ?
Pour répondre à ces questions, dans plusieurs études a été realisé l’entraînement de l’attention d’un groupe de sujets aux stimules négatifs et un autre groupe à un stimulus neutre, puis l’évaluation du niveau d’anxiété des personnes des deux groupes. Par exemple, Mathews et MacLeod en 2002 ont atteint ceci par le biais de tâches comme dot marqueur stable, où il était presque toujours le stimulus négatif à un groupe, après le neutre de l’autre groupe. Il a été observé que les deux groupes posent les différences du niveau d’anxiété lorsqu’ils sont exposés à l’agent stressant, ceux formés aux stimuli négatifs avec une plus grande vulnérabilité à l’anxiété.
Ce type d’étude a été répliquée dans différentes formes, à l’évolution des interprétations, avec une attention á la modification de la distorsion des intérpretations en fournissant des renseignements négatifs sur un des stimules, par exemple dans une étude en 2006 des enfants à qui il présente trois nouveaux animaux, un qu’il décrit comme négatif, puis il mesure l’attention accordée à chacun (Andy p. Field, 2006), dans une autre étude, deux groupes d’enfants sont entraînés vers l’analyse et l’autre pour éviter les stimules menacants (Bar-Haim, 2008.)
Les conclusions, aussi soutenues par une meta-analyse de 2010 étaient que principalement la distorsion négative peut être incitée á des personnes non inquiétantes par l’apprentissage involontaire. Ceci mène à une augmentation de la vulnérabilité dans les situations de stress(d’accent) ultérieur, à savoir augmenter l’anxiété.
Le bon côté de choses est que l’entrainement d’attention peut aussi être fait du négatif au neutre, par exemple, dans une étude une telle pratique (entrainement) est suivie en mesurant la réaction de stress(d’accent) à son envoi pour étuder á l’étranger – MacLeod et la bride, 2009 – et à ceux qui ont profité de l’entrainement de l’attention vers le neutre , ils ont eu le niveau d’énergie negative beaucoup plus petite que les autres.
Un grand nombre des études ont apporté des preuves, à cet égard, la formation de ce type a été associé aux réductions significatives de symptômes inquiétant le fait d’être vigilant (il y a par exemple un examen(une revue) de type d’analyse, sur un grand nombre d’études, en 2010, écrit par Barre(Bar)-Haim d’Yair, sur ce sujet).
En conséquence d’une telle preuve(évidence), il y a actuellement une tendance croissante pour étudier l’efficacité de protocoles qui conduit l’attention optimale, avec ou sans preuve(évidence), dans le traitement de troubles d’anxiété. Ils attendent(s’attendent) à beaucoup sur le fait que ces exercices peuvent être effectués en ligne, le faisant très facile d’avoir accès à un grand nombre de personnes. (Carlbring et tout, 2012).
Pour conclure il essaye de développer des produits alternatifs, comme des jeux électroniques, le comprimé(la tablette), téléphoner, qui sera plus séduisant(attractif), y compris des enfants, pour qui les nombreux échantillons de point de type sont relativement inefficaces et difficiles, particulièrement s’ils ont moins de 7 ans.
En conséquence d’une telle preuve(évidence), il y a actuellement une tendance croissante pour étudier l’efficacité de protocoles conduit l’attention optimale, avec ou sans preuve(évidence), dans le traitement de troubles d’anxiété. Ils attendent(s’attendent) à beaucoup sur le fait que ces exercices peuvent être effectués en ligne, le faisant très facile d’avoir accès à un grand nombre de personnes. (Carlbring et tout, 2012).
Pour conclure il essaye de développer des produits alternatifs, comme des jeux électroniques, le comprimé(la tablette), téléphoner, qui sera plus séduisant(attractif), y compris des enfants, pour qui les nombreux échantillons de point de type sont relativement inefficaces et difficiles, particulièrement s’ils ont moins de 7 ans.
Les effets de ce type de formation ont été mis en évidence(surlignés) par optimiser les statuts émotionnels des personnes stressées, le salarié par exemple.Une étude montre qu’après la conduite d’un groupe de salariés de ventes avec un échantillon dans lequel ils ont dû chercher un smiley heureux entre d’autres 15 fronçant les sourcils a mené à une diminution dans le stress(l’accent), tant autopercevu aussi bien qu’a évalué par le niveau de stress(d’accent), appelé cortizol (Dandeneau, Baldwin, Baccus et Pruessner, 2007).
La distorsion négative de son attention a aussi été corrélé avec les symptômes plus hauts d’anxiété et la dépression à ces personnes qui ont été diagnostiquées avec des maladies graves, c’est pourquoi les implications ce type de formation ne peut pas être négligé dans la zone(le domaine) de services médicaux, en particulier pour des patients des maladies chroniques.
Un domaine spécial, où la recherche est toujours peu, conçus pour empêcher la distorsion negative aux enfants, corrigeant ces distorsions quand ils apparaissent, avec de larges implications dans l’enseignement(éducation) et le rôle parental.
Jusqu’à ce que ces demandes(applications) ne seront entièrement testées et rendues ensuite disponible au public , on devrait en général éviter distendre notre attention ou des gens(du peuple) autour d’elle et en particulier de notre : En ce qui concerne le négatif.
Pour chercher et des menaces d’analyse excessives, à cause des risques, il ne fera(sera) pas nécessairement allant augmenté la sécurité, mais se développera probablement, comme vous avez vu, une vulnérabilité a augmenté l’anxiété, qui ne contribue pas certainement à notre confort physique et, particulièrement, le biais(préjugé) émotionnel.
Traducator autorizat Anda Roberta Vrabete
Revista online de Psihologie | Mediere | Coaching
Promovam GRATUIT, psihologi, mediatori, coachi. Articole de psihologie, mediere si coaching in format text si audio. Contact: 0741.101.881. Radu Leca.
psiholog,mediator,coach