Pagina categoria AKADEMIK psihologie

http://ultrapsihologie.ro/category/akademik/

Psihologie

De exemplu, cel caruia, intr-un mod descurajant, norocul nu-i surade in dragoste se intoarce la surogatul prieteniei exaltate sau la religiozitatea figurata; iar daca cel dezamagit este nevrotic, atunci merge si mai mult in trecut, recurgand la relatiile din
copilarie, neabandonate niciodata in totalitate: la relatia cu tatal si cu mama.

Psihologie
Psihologie

Alaturi de mama, tatal are intotdeauna o influenta deosebita asupra configurarii destinului copilului sau.
Influenta lui este de o natura specifica si este tipic diferita de cea a mamei.

Miotologia greaca antica a creatiei ne aduce in prim plan o fateta dura si abuziva a paternitatii. Astfel, este scoasa in evidenta problema evolutiei de la stadiile infraumane, la cele umane, inspre umanizarea instinctelor:
– Cronos, care isi trimite propii copiii inapoi in pantecul care i-a nascut;
– Uranos isi devora propriii copii, punand in joc o data cu devorarea si ecuatia de care ii era frica, aceea de a nu fi ucis de ei
– Oedip este primul care, dupa ce savarseste incestul biologic, si-l asuma si
pleaca inapoi in lumea zeilor pentru a duce constiinta omenirii un pas inainte.

Relatiile arhetipale de tipul tatal tiranic si devorator apar in contextul disjunctiei din cuplul parental unde rolul femininului maternal este eclipsat si exclus. Warren Colman, demonstreaza ca acest lucru isi are originea intr-o defensa omnipotenta impotriva dependentei infantile de mama. Eliberarea cu succes de tirania tatalui cere restaurarea reciprocitatii intre cuplul intern, imagoul matern si imagoul patern.
Este foarte important ca acestia sa-si constientizeze si sa-si resolve sentimentele tulburi, neclare, trairile din propria sa copilarie (dureri adanc ingropate, frustrari, manie) astfel incat acestea sa nu interfereze negativ cu dorinta sincera a tatalui de a fi un parinte bun.
Initial, in procesul de formare al psihismului subiectiv, identitatea este fuzionata cu a mamei.

Erick Neumann demonstreaza cu material mitologic, dar si cu date clinice si denumeste aceasta perioada stadiul uroboric.
Datele din neurostiinte indica, de exemplu, ca in perioada intrauterina visele mamei cresc de doua ori cantitativ si, de asemenea, ca visele mamei sunt si visele copilului; psihologia inconstienta a mamei, reglarile compensatorii care se produc la acest nivel sunt traite ca atare, in imagine, de catre psihismul copilului.

De la 6 luni inainte devine importanta sarcina de a elibera eul (sentimentul de a fi ceva separat de mama si exterior). Acest proces antreneaza normal o mare cantitate de anxietate si ambivalenta de separare, pentru ca o parte din psihic ar prefera sa ramana in fuziunea uroborica cu mama. Impulsul spre individuare este natural si puternic (Jung echivaleaza in plan simbolic cu interdictia incestului).

Acest proces de individuare este grabit si usurat cand exista un tata ca alternativa catre care se poate misca eul, cu care poate interactiona. Aceasta calitate de alteritate indica
un rol implicit al existentei tatalui – outsider ce ajuta la spargerea sau ruperea legaturilor si simbiozei cu mama.
Continuarea articol aici:

http://ultrapsihologie.ro/akademik/rolul-tatalui-in-dezvoltarea-individuala/

Comunicarea virtuală vs. comunicarea faţă-în-faţă în ceea ce priveşte satisfacţia şi productivitatea grupurilor de lucru

Comunicarea virtuală este comunicarea care se realizează prin corespondenţă, telefon, reţea internet etc., din raţiuni de interes personal, social, educativ, etc

Echipele virtuale sunt grupuri de indivizi care colaborează în scopul executării unui anumit proiect prin intermediul tehnologiillor de comunicare.Tehnologiile comunicării utilizate drept suport pentru grupurile dispersate includ: poşta electronică, conferinţele computerizate şi videoconferinţele. Prin intermediul comunicării virtuale se ajunge la rezolvarea problemelor prin schimb informaţional de idei, clarificarea eforturilor, rezolvarea conflictelor, negociere şi luarea de decizii.Calitatea şi eficienţa comunicării mediate de computer poate fi influenţată şi de tipul grupului/echipei: de exemplu-sunt grupuri care au interacţionat face to face în trecut sau se aşteaptă să interacţioneze în viitor, echipe stabile sau temporare (ad hoc), grupuri cu număr mare sau mic de membrii, etc.

Caracteristicile comunicării faţă-în-faţă:
• coprezenţa- participanţii la comunicare se află în acelaşi loc;
• auditivitate/vizualitate- există un schimb instant de informaţii auditive şi vizuale între participanţi;
• secvenţialitate- se realizează într-o anumită succesiune;
• cotemporalitate- participanţii la conversaţie se află în acelaşi timp;
• simultaneitate- membrii pot trimite şi primi mesaje în acelasi timp.
În timpul comunicării faţă în faţă persoanele interacţionează şi transmit mesaje în timp real fiind de asemenea influenţate de gesturi,mimici,tonalitate a vocii,etc.
Funcţiile comunicării nonverbale sunt definite în termenii relaţiei între comportamentele nonverbale şi mesajele verbale:
• Repetarea– comportamentele nonverbale repetă conţinutul mesajului verbal (de ex. când cineva dă indicaţii despre o direcţie);
• Contrazicerea– comportamentele nonverbale contrazic conţinutul mesajului verbal (când cineva care e clar furios spune că nu e);
• Substituirea– comportamentele nonverbale înlocuiesc mesajele verbale (limbajul surdomuţilor);
• Elaborarea– nonverbalul completează, îmbogăţeşte şi elaborează verbalul;
• Accentuarea– evidenţierea anumitor idei din mesajul verbal.

http://ultrapsihologie.ro/akademik/comunicarea-virtuala-vs-realitate/

Psihologie

Daca aceste nevoi fundamentale de siguranta si supravietuire nu sunt satisfacute suficient, rezultatul este anxietatea, trairea afectiva a vietii ca un loc nesigur.

Regasim aici conceptual anxietatii primare, vehiculat de psihanaliza, si argumentarea de tip ericksonian a ciclurilor dezvoltarii cu treceri peste anumite sarcini specifice. Ulterior, in viata adulta, fiecare are diferite “carlige” de care se agata aceasta traire primara. In general, cele mai puternice, persistente si rebele stari de anxietate isi au radacina in aceste trairi timpurii de nesiguranta existentiala.

Pentru unii adulti carligul poate fi respingerea sau abandonul – respectiv, teama de ceva, pentru altii teama de o schimbare in mediu, teama de a fi dezradacinat din slujba din prezent sau din familia actuala, sau din caminul propriu, sau chiar din cartierul si
imprejurimile cunoscute, deci teama de necunoscut.

Daca nu sunt luate in seama aceste cerinte instinctuale, daca insul nu stie cum sa ia
si sa actioneze, bazandu-se pe aceasta intelepciune instinctuala, atunci aceste instincte neglijate se vor manifesta indirect in comportament, primitiv sau pervers. De exemplu, mecanismele oarbe pe care le adoptam, atunci cand traim inconstient anxietatea si nevoia instinctuala de siguranta, se exprima printr-o gama de comportamente definita in psihopatologie ca modele de comportament compulsiv.

http://ultrapsihologie.ro/akademik/importanta-mamei-in-procesul-de-dezvoltare-al-copilului/

Psihologie

În lucrarea lui Buș (2005), găsim o însumare a principalelor caracteristici ale personalității infractorului. Realizăm aici o descriere succintă a lor, astfel:

• Egocentrismul este o trăsătură a persoanei care se caracterizează prin tendința individului de a raporta totul la propria persoană. Sub raport cognitiv persoana își face o imagine pozitivă despre sine, rupându-se de realitate. Sub raport afectiv se înregistrează o dorință puternică de auto-afirmare, iar când acest lucru nu este posibil apar sentimente de invidie, frustrare, disperare;

• Labilitatea presupune fluctuația emotivității, o voință slabă, incapacitatea de a-și controla impulsurile, dorințele, incapacitate de a realiza consecințele faptelor sale- toate aceste caracteristici personale conducând la ușurința comiterii unei crime;

• Indiferența afectivă este o stare fizico-psihică, legată de egocentrism, care constă în absența emoțiilor, a sentimentelor ce privesc relațiile sociale (simpatie, prietenie) și a empatiei. Originile ei pot fi de natură bio-constituțională, educativă sau de mediu social, în special din funcționarea defectuoasă a structurii familiale;

• Indiferența morală este strâns legată de indiferența afectivă, și se referă la lipsa de prevedere, lipsa de judecată, capacitatea redusă de a distinge binele de rău(Oancea,1994);

• Inadaptarea socială este o caracteristică definitorie a personalității criminale. Teoria inadaptării sociale a criminalilor susține că “orice persoană este înzestrată prin ereditate cu o serie de dispoziții biopsihice, care, în prezența unor condiții de mediu normale, conduc la adaptarea socială; sau, în cazul unor factori psihici deficitari și condiții de mediu slabe, conduc la inadaptarea socială (la crimă)” (Oancea, 1994);

• Agresivitatea infractorului joacă un rol important în procesul de trecere la comiterea crimei. Ea este un “comportament violent și destructiv orientat spre persoane, obiecte sau sine” (Buș, 2005, p.81). Agresivitatea apare atunci când satisfacerea unor dorințe, trebuințe este obstrucționată;

• Complexul de inferioritate se referă la un complex de trăiri intense cu un caracter frustrant, este de ordin raţional corespunzând unor sentimente de culpabilitate sau de depresie. Evaluarea negativă de sine este făcută în raport cu idealul eului. Inferioritatea se leagă de un ideal grandios, în orice caz, este vorba de o dimensiune narcisică a relaţiilor subiectului cu el însuşi, în măsura în care ea implică identificarea în raport cu altul superior. Acest complex conduce individul la producerea anumitor comportamente compensatorii, iar în cazul infractorilor aceste comportamente fiind orientate antisocial.

http://ultrapsihologie.ro/akademik/elemente-specifice-ale-personalitatii-criminalului-si-cauzele-crimei/

Psihologie

• Cerințele postului de muncă- ca de exemplu numărul de ore de muncă pe unitatea de timp; dificultatea sarcinilor și volumul muncii;
• Stresori din mediul social- interacţiuni abuzive sau neplăcute cărora angajaţii trebuie uneori să le facă faţă (de ex. batjocură sau hărţuire la locul de muncă) sau conflicte interpersonale.
Reacțiile emoționale negative față de locul de muncă se exprimă prin furie, anxietate, insatisfacție profesională, precum și printr-o stare de nefericire și lipsa stării de bine psihologic. Experiențierea pe termen lung a emoțiilor negative pot conduce la apariția unor simptome de ordin fizic, precum ridicarea nivelului de colesterol sau dureri de cap, apariția unor boli mai grave, precum bolile de inimă. De asemenea, în astfel de condiții persoanele pot apela la un consum mai ridicat de alcool, tutun, sau alte substanțe în scop de relaxare. Toate aceste comportamente fiind dăunătoare sănătății individului.

Stresul la locul de muncă afectează performanța prin două mecanisme:

• Reducerea capacității individului de a acționa la nivel performant- aceasta se datorează unei dispoziții proaste la muncă, prin lipsa bunăstării psihice, stare de nefericire, lipsa puterii de concentrare, etc.
• Îmbolnăvirea datorită stresului- acest lucru duce la un număr mai ridicat de absențe de la locul de muncă și creșterea costurilor companiei pentru ajutorul de sănătate.
Așadar, stresul ocupațional afectează productivitatea, determinând absenteism, accidente, fluctuație de personal și probleme de sănătate generate de stres. Identificarea surselor majore de stres la locul de muncă poate ajuta la identificarea schimbărilor necesare în mediul de muncă și la planificarea unor intervenții care pot reduce stresul și crește productivitatea.

http://ultrapsihologie.ro/akademik/prezentarea-strategiei-o-f-t-e-n-pentru-reducerea-stresului-la-locul-de-munca/

Psihologie

De-a lungul timpului au fost numeroase dispute în legătură cu justificarea morală a pedepsei. Au circulat mai multe curente de gândire, principiile care stau la baza lor fiind: retribuția, incapacitatea, descurajarea și reabilitarea (Miethe, 2005).

Principiul răzbunării și retribuției este folosit pentru cea mai veche justificare a pedepsei, care susține că pedeapsa este răsplata cuvenită pentru crima produsă.
Principiul incapacității se referă la eliminarea posibilității fizice a inculpatului de a produce un nou comportament infracțional, în societatea noastră aceasta se realizează prin ridicarea licenței de funcționare în anumite domenii, ordin de restricție, execuție silită, sau chiar privarea de libertate prin încarcerare.

Pedeapsa are efectul descurajării populației în săvârșirea unor comportamente indezirabile datorită consecințelor care pot apărea. Astfel, frica de sancțiuni obligă persoanele să respecte regulile, să nu se implice în comportamente deviante.

În final, scopul pedepsei este reabilitarea, reeducarea individului astfel încât el să se integreze în societate. Această reabilitare se realizează prin educare, programe de tratament.

Pedeapsa a fost dintotdeauna folosită ca un mod de reglare a comportamentului, de învățare a unor noi conduite. Efectivitatea pedepsei se măsoară după cât de bine realizează suprimarea comportamentului nedorit.
Încarcerarea este una dintre formele de pedepsire a criminalității, prin care autoritățile decid privarea de libertate a persoanelor în vederea reducerii fenomenului de infracțiune, atât pe termen scurt- prin limitarea activităților și relațiilor sociale ale deținuților, cât și pe termen lung-prin reeducarea lor și prin oferirea unui exemplu pentru populatie în vederea respectării legilor în vigoare.

Reglementările legale privitoare la scopul și modul aplicării pedepselor în cazul comiterii unor infracțiuni spun că:

o “Pedeapsa este o măsură de constrângere aplicată în scopul reeducării condamnatului și al prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

o Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească persoana condamnatului.” (Codul penal, secțiunea II, Art. 57: Pedeapsa și scopul ei)

http://ultrapsihologie.ro/akademik/rolul-pedepsei-si-efectele-privarii-de-libertate/

Psihologie

Un alt mod de combatere a gandurilor negative, utilizat in discursul psiholog-subiect se poate realize prin umor si ironie. Tehnica umoristica a fost prima data implementata in discursul psihologic de catre terapeutul Albert Ellis, care a scris o serie de cantece rational-umoristice. Folosirea unor cuvinte mai colorate poate avea beneficii importante asupra subiectului, atata timp cat se potrivesc stilului sau personal de comunicare, si cat timp are capacitatea de a intelege intentia in care au fost utilizate. Asadar, aceasta abordare in discursul psihologic depinde in mare masura de interlocutor, si nu poate fi aplicat cu orice persoana in orice conditii.

Bineinteles, o metoda clasica si foarte cunoscuta de publicul larg prin care se poate realiza restructurari ale cognitiilor disfunctionale este reprezentata de ritualurile spirituale- rugaciunea, citirea textelor sacre. Desigur, si in discursul nostru cu divinitatea putem sa folosim stiluri de cognitii disfunctionale prin care incercam sa modificam mediul inconjurator dupa placul nostru. Aceasta se intampla atunci cand ii cerem lui Dumnezeu sa ne ajute sa schimbam lucrul care ne face sa suferim, sa ne elimine durerea sufleteasca si sa faca lumea si viata asa cum noi ne-am dori. Un stil functional de rugaciune ar fi aceea in care ii cerem lui Dumnezeu ajutorul pentru a intelege si accepta situatia negative, asa cum se intampla, spre exemplu, in rugaciunea de capatai “Tatal nostru”, unde afirmam clar: “Vie imparatia Ta, faca-se voia Ta.”

Uneori studentul catalogheaza suficient, beneficiile dialogului psihologic drept: conversatie dintre ucenic şi duhovnicul său. Defapt rolul dialogului psihologic, dintre student si psiholog este a de a desemna insemnatatea analizei conditionarii social-educative a personalitatii. Analiza modului concret de viata, a conditiilor de lucru si a situatiei familiale, a modalitatii de debut si a evolutiei in timp a tulburarilor psihice, aprofundarea problematicei cauza-efect arata importanta anamnezei in psihodiagnoza etiologica.

Dialogul are drept scop schimbul de informaţii.
În ecranizari, de exemplu, dialogul permite exprimarea stărilor sufleteşti; în psihologie prin dialog se exprima starile sufleteşti; în filosofie prin dialog se exprimă ideile, gândirea, concepţia autorilor. Dialogurile socratice sunt veritabile reflecţii filosofice, dar din pacate nu si căutarea obţinerii unor informaţii. Nici Socrate şi nici Platon nu „intervievau“, ci îşi expuneau în dialogurile lor concepţiile filosofice.

Conversaţia cu persoanele observate, dialogul, trebuie notate în stil propriu respectand etapele desfasurarii.

http://ultrapsihologie.ro/akademik/10-beneficii-ale-dialogului-psihologic/

Psihologie

Noțiuni de bază
Comunicarea act tranzacțional, devine esențială, fundamentală pentru viața personală și socială a individului. Ea a fost definită ca o formă particulară a relației de schimb între două sau mai multe persoane, două sau mai multe grupuri, este un schimb de semnificații care pot fi transmise verbal căt și nonverbal. Comunicarea este proces și ansamblu de comportamente care servesc la producerea, transmiterea și receptarea de informații prin intermediul unor sisteme simbolice împărtășite și definite social. (Dicționar Larousse, p. 222)

Sopurile esențiale ale comunicării:

-descoperirea personală;
-descoperirea lumii externe;
-stabilirea relațiilor cu sens;
-schimbarea atitudinilor și comportamentelor;
-joc și distracții.

Modalități de comunicare

• Comunicarea verbală
Comunicarea verbală, prin intermediul cuvintelor, adică prin limbajul sonor.
Limbajul este unul dintre mijloacele cele mai specifice umane ,,un vehicol ce transportă intenții, atitudini, un singur mijloc de transmisie a informaților, care circulă fără rezistență de la un sistem cognitiv la altul”, el este și un tip aparte de conduită a individului: tip de conduită verbală ce implică activități diverse (vorbire, ascultare, schimb de idei, reproducerea sau traducerea lor). Conduita verbală se subsumează conduitelor simbolice (desen, gesturi, scris, diverse alte coduri).

O comunicare de succes depinde de claritatea cu care se vorbește, (dacă mesajul transmis nu este clar el nu va fi înțeles), modul (alegerea cuvintelor, ideilor, să urmeze o ordine, fără trecere de la un subiect la altul); explicarea mesajul (pentru a fi eficient cât mai bine și cât mai mult); folosim cel mai potrivit mod (scris sau verbal); comunicarea să fie continuă (să o intreținem); apreciază credibilitatea (în caz contrar auditorii vor pune la îndoială tot ce s-a comunicat); laude și aprecieri sincere; comunicarea să fie transparentă și să se bazeze pe sinceritate (înlătură zvonurile); nu criticați (înainte să-i criticați pe ceilalți comentați-vă propriile greșeli). Folosirea laudei în locul criticii este conceptul de bază al strategiei pedagogice a lui B.F Skinner.

Acest important psiholog contemporan a demonstrat prin experimente pe animale și oameni, că atunci când este redusă frecvența criticii și mărită cea a laudei, va crește numărul lucrurilor bune iar cele prost făcute vor fi trecute cu vederea. ,,lauda este o rază de soare ce ne luminează sufletele; nu putem să creștem și să ne dezvoltăm fără ea și totuși, dacă majoritatea dintre noi sunt prea grăbiți să declanșeze vântul rece al criticii, suntem oarecum și reticenți în a oferi semenilor noștri laude călduroase și sincere” toți tânjim după apreciere și recunoaștere și nimeni nu vrea să mințim, nimeni nu vrea să fie flatat. Lăudați cea mai mică neînsemnată îmbunătățire și cel mai mic progres. ,,Aprobați cu însuflețire și lăudați din belșug. Puneți întrebări în loc să dați ordine directe; nu condamnați, nu vă plângeți (Dale Garnegie p. 37), nu vorbiți sub influiența unei emoții puternice sau sub impulsul momentului de nu sunteți pregătit pentru aceasta; creați o atmosferă favorabilă comunicării; ascultați activ cu atenție; nu faceți nimic în timp ce partenerul dumneavoastră vorbește; nu arătați prin limbajul nonverbal că vă plictisiți; cînd este oportun puneți întrebări; realizați feed-backul, pentru a vă asigura că mesajul a fost înțeles; reacționați ca un partener de dialog, înteresat de problemă.

http://ultrapsihologie.ro/akademik/comunicarea/

Articole de Psihologie concepute de specialisti nationali. Pentru publicare articole contact la 0741101881. Radu Leca

Leave a Reply