Miron Manega

Miron Manega

Vestile bune sunt rare si scurte, spunea un proaspat absolvent de Liceul (Liceul National din Iasi) in 1896 (Mihail Sadoveanu). In cazul Revistei de Psihologie UltraPsihologie.ro, echipa pe care CEO Andra Fornea si-o construieste este una de basm. In proiectul Concept Story este inclus incepand cu data de 4.03.2015, scriitorul, publicistul, specializat in analiza pietei de arta din Romania, nimeni altul decat Miron Manega !

Miron Manega 2008

Curriculum Vitae

Miron Manega (născut pe 27.06.1956, la Craiova) este scriitor și publicist, specializat în analiza pieței de artă din România. Face parte, în calitate de consultant, din AEEAR (Asociaţia Experţilor şi Evaluatorilor de Artă din Romînia) şi este președinte al departamentului Presa de artă al ACOAR (Asociaţia Comercianţilor de Opere de Artă din România). Numele real este Dumitru Manea. Pseudonimul cu care semnează a fost „oficializat” în 1985, la Cenaclul literar „Numele Poetului” (condus de Cezar Ivănescu), din care a făcut parte.
În privința publicisticii, Miron Manega a scris și publicat peste 2.000 de articole, dintre care 130 în “Jurnalul Naţional”, 350 în “Săptămâna Financiară” şi peste 200 în “Finanţiştii” și „Cuvântul Liber”.

ACTIVITATE ÎN PRESĂ

Între anii 1980-1990, Miron Manega a fost colaborator al mai multor reviste literare („Luceafărul”, „Amfiteatru”, „S.L.A.S.T.”, „Steaua”) unde a publicat exclusiv poezie. Începând din 1990 și până în 2000 a activat ca redactor, reporter sau fotoreporter la publicațiile: „Anul 2000”, „Nostradamus”, „Tinerama”, „Timișoara”, „Baricada”, „Phoenix”, „Kalende”, „Atitudinea”, „Linia intâi”.
În aceeași perioadă a deținut, succesiv, următoarele funcții: șef de departament la postul de radio „FUN-Radio”; realizator de emisiune la “Radio-Nova”; șef de departament la cotidienele „Evenimentul zilei” și „Național”; redactor șef adjunct al saptamânalului „Super Magazin”; redactor șef adjunct al publicației „69 – Revista fenomenelor paranormale”; redactor șef al revistei „Super VIP” (săptămânal).
Începând din 1995, a fost inițiator, realizator și director editorial al următoarelor publicații: „Inimă sălbatică” (săptămânal), „Liceenii” (săptămânal), „HMM 69” (apariție lunară), „Cutezătorii Magazin” (apariție bilunară), „Revanșa – Revistă de cultură a celor uitați” (apariție lunară), „Clubul temerarilor” (apariție lunară), „Nopți albe” (apariție lunară), „Oameni singuri” (apariție lunară), „Esmeralda” (săptămânal), „Clubul liceenilor” (saptamânal).
A fost, de asemenea, realizator și director editorial al publicațiilor: „Înger sălbatic – Revista serialelor” (bilunar), „Clanul liceenilor” (bilunar) si „Cinerama” (bilunar).
Între 2000-2005 a deținut funcția de redactor șef adj. al cotidianului „Naţional”, iar în perioada aprilie 2005 – noiembrie 2011 a fost publicist comentator la săptămânalul de bussines „Săptămâna Financiară”și la cotidianul „Jurnalul Naţional”. Din noiembrie 2011 susţine rubrica editorială „Observator pe piaţa de artă”, la un alt săptămânal de bussiness, „Finanţiştii” fiind, în același timp, corespondent al ziarului „Cuvântul Liber” din Tg. Mureș. În paralel, a realizat, în calitate de redactor șef, respectiv director editorial, publicația bilingvă “ROMÂNIA 100%” (distribuită în Australia, Noua Zeelanda, Noua Guinee, Insulele Solomon, Indonezia, SUA și Canada) și revista lunară de cultura spectacolului “VREAU BILET.ro”. Este, de asemenea, inițiator, autor de concept și coordonator al platformei culturale CERTITUDINEA (www.certitudinea.ro) și al rețelei sociale CERTITUDINEA (http://certitude.ning.com)

CĂRȚI PUBLICATE

Cărţile publicate de Miron Manega acoperă zone diver-gente de informaţie şi creaţie. Acestea sunt, în ordine crono-logică: „ATLANTA MINUT CU MINUT”, Editura Lion Press (1996) – o relatare tehnică, rece, a Olimpiadei de la Atlanta din 1996, însoţită de o scurtă istorie a Olimpiadelor; „SALONUL REFUZAŢILOR”, Editura Junimea, Iaşi – volum de versuri (2008); „DE CE URÂM FEMEILE?”, Editura Ştefan – volum de eseuri, prefaţat de scriitorul şi criticul de artă Pavel Şuşară (2011), volumul monografic „ADRIAN COSTEA – cronica unei morți eșuate” (Editura NICO, 2014) şi, evident, cartea de faţă, „ACEŞTI NETREBNICI CARE NE CONDUC – Interviu cu Mihai Eminescu” (piesă de teatru, Editura NICO, Târgu-Mureş, 2013). A apărut şi în două antologii, una de poezie („55 de poeţi contemporani”, Editura Arhip Art, Sibiu) şi alta de proză („DECLIN”, Editura Arhip Art, Sibiu), ambele în 2010.
Este, de asemenea, prezent în volumul 55 al Enciclopediei „Personalităţi române şi faptele lor. 1950-2010”, realizat de Constantin Toni Dârţu, Editura Studis, Iaşi, 2013.

BIOGRAFIA. REPERE ESENŢIALE

«Biografia mea este mai spectaculoasă decât opera», declară, mai în glumă, mai în serios, Miron Manega, în „Însemnări de sertar” (schiţe „preventive” ale unui posibil volum de Memorii). «Am creat valuri în jur încă înainte de a veni pe lume, deşi m-am născut într-un judeţ care nu mai există – Romanaţi. Pe acolo e plasat satul copilăriei mele, Bărăşti, undeva, între nişte dealuri acoperite cu păduri, ca într-o lingură… Moaşa satului i-a spus mamei mele, când mă purta în pântec, că sunt monstru, că am două capete. Toată familia mea, toate rudele, au intrat în panică, evident, pentru că nu mai avuseseră monstru în neam. Aşa am ajuns eu (adică mama) la dispensarul de la comună (Morunglav) apoi la spitalul de la raion (Balş) şi, în cele din urmă la regiune, la maternitatea din Craiova. Toţi au crezut că am două capete, până m-am născut. De fapt, al doilea cap erau genunchii, căci eram aşezat altfel în burta mamii… M-am născut ca nelumea, cu picioarele înainte. Adică am intrat în viaţă aşa cum te duci în moarte. O fi vreo semnificaţie, în venirea asta, a mea, pe lume, ciudată, nefirească, cine ştie?».
Miron Manega a iubit haina militară. De aceea, în 1975 a intrat în Liceul Militar („Dimitrie Cantemir”, Breaza), pe care l-a continuat cu Școala de ofițeri. În acelaşi timp, şi-a dat seama că nu poate rămâne în armată, pentru că risca să-şi termine cariera într-un batalion disciplinar, căci nu putea spune „Am înţeles!” la orice inepţie. În 1972, împreună cu un grup de camarazi la fel de „nebuni” ca şi el, a generat o mişcare literară (de fapt, mai degrabă culturală, căci în acest grup se aflau şi artişti plastici) intitulată „Spaţiul de dincolo de esenţe”. Mişcarea a continuat şi după terminarea liceului, în Şcoala de Ofiţeri Activi „Nicolae Bălcescu” din Sibiu. La sfârşitul anului II de şcoală militară s-a hotărât să părăsească armata. Dar, cum era legat prin contract de şcoală (ceea ce, prin simpla retragere, ar fi însemnat plata şcolarizării, inclusiv a liceului), singura soluţie era clasarea medicală. Aşa că s-a „îmbolnăvit” luând nişte pastile care l-au trimis la secţia „neuro” a Spitalului Militar din Sibiu. După 11 săptămâni de „spitalizare”, timp în care trebuia să mărească zilnic doza de pastile care-i induceau starea de boală (Antideprin se numea „tratamentul”) a fost clasat. Ceea ce e interesant în această experienţă traumatizantă e faptul că acolo, la secţia „neuro” a Spitalului Militar, Miron Manega l-a descoperit pe Dumnezeu (până atunci fusese ateu militant).

MENTORI ŞI REFERINŢE

Miron Manega este un scriitor patriot. Aceasă dimensiune identitară i-a filtrat toate opţiunile, toate incursiunile şi rătăcirile prin cultura universală, toate întâlnirile memorabile cu spiritele înalte ale culturii. Mentorii lui artistici, lângă care a ucenicit aproape zece ani, au fost Tudor George (Ahoe) şi Cezar Ivănescu. Cu acesta din urmă a împărţit şi a împărtăşit una dintre cele mai dramatice experienţe din viaţă şi una dintre cele mai însângerate pagini din istoria postecembristă a României: mineriada din 14 iunie 1990.
Miron Manega a avut întotdeauna o reticenţă în a-şi publica poeziile în volum. Nu din timiditate şi nu pentru că ar avea o părere proastă despre propiile creaţii (dimpotrivă, se consideră un poet însemnat al generaţiei sale) ci, pur şi simplu, pentru că nu considera aceasta o prioritate. În 2008, doi prieteni, poetul Laurian Stănchescu şi jurnalista Dana Andronie de la Jurnalul Naţional, i-au „furat” poeziile şi i-au scos volumul de versuri, „Salonul Refuzaţilor”, la Editura Junimea din Iaşi. Mai mult, l-au invitat la lansarea propriei cărţi, spunându-i că e lansarea altui poet. Cu toată reticenţa lui la acest gen de imixtiuni, a cedat în faţa frumuseţii gestului şi a recunoscut că «aşa ceva nu se întâmplă decât o dată în viaţă, unui om dintr-o sută». În prefaţa cărţii, Laurian Stănchescu a scris despre el următoarele cuvinte: «Viaţa poetului Miron Manega seamănă cu cea a acrobatului care se zdrobeşte cu blândeţe de plasa salvatoare. Este unul dintre rarii poeţi a căror viaţă s-a despărţit de poezia pe care o scrie. Poetul este un damnat precum macii roşii care înfloresc doar pe calea ferată şi sunt loviţi necontenit de goana trenurilor, iar omul seamănă cu un navetist cuminte care merge pe jos, puţin aplecat, să poată trece pe sub Lună. Până şi umbrele lor sunt diferite. A poetului are viaţa ei personală, iar a omului abia mai ţine pasul cu trecerea zilelor. Când stai de vorbă cu poetul, ai sentimentul că se întregeşte mozaicul Universului, iar dacă îl asculţi pe om, deşărtăciunea lucrurilor ţi se pare cea mai sublimă trăire. De când i-am citit poemele mă întreb dacă damnarea poetului nu înseamnă fericirea lui Miron Manega. Pentru că numai aşa fiecare poate să-şi vadă de viaţa lui. Şi poetul, şi omul».
În 2013, Miron Manega este amplu prezentat într-o enciclopedie a personalităților, apărută în Iași, la Editura StudiS: ”Personalități române și faptele lor 1950-2010”, de Constantin Toni Dârțu. Tot în 2013, scriitoarea și publicista Mariana Cristescu de la Tg. Mureș scrie despre el cartea „Miron Manega, rebelul dogmatic”, Editura Nico, Tg.Mureș. Este prima monografie despre persoana și personalitatea sa.

PROGRM CULTURAL

Avându-l ca model total pe MIHAI EMINESCU, Miron Manega se raportează atât teoretic, cât şi faptic, la acest model, inclusiv şi mai ales ca jurnalist. Două sunt direcţiile sau componentele acestui tip de implicare: civismul şi resuscitarea valorilor naţionale. În acest sens şi cu acest scop a creat platforma online CERTITUDINEA, pe care o defineşte ca fiind „publicaţie de cultură, spiritualitate şi atitudine” şi al cărei „coordonator editorial şi moral” este MIHAI EMINESCU (el, Miron Manega, incluzându-se în echipă ca simplu „ispravnic de concept”).

ACTIVITATEA CIVICĂ. PROMOTOR AL „MODELULUI DE ŢARĂ”

Miron Manega nu este doar scriitor şi jurnalist, ci şi factor activ, militant, al iniţiativelor de politici publice care, consideră el, în România, sunt simple etichete. Pe lângă faptul că este membru fondator, în 2011, al Consiliului Naţional al Societăţii Civile, el susţine, încă de la deschiderea site-ului CERTITUDINEA (2009), un proiect de mare anvergură, conceput după toate regulile şi exigenţele mondiale ale domeniului. Autorul acestui proiect, care se numeşte MODELUL DE ŢARĂ, este Prof. Dr. Florian Colceag, o personaluitate creditată şi acreditată mondial în comunitatea specialiştilor în managementul crizelor.
Convingerile lui Miron Manega privind revenirea României în matca firească a spiritualităţii sale este totală şi definitivă, chiar dacă această revenire nu se va întâmpla în timpul vieţii sale, chiar dacă « ieşirea din coşmar va fi o victorie „à la Pyrus”. «România în care trăim este o ficţiune – spune el. Un coşmar. România reală există, dar n-o vedem. Este o Românie a valorilor subterane, debranşate de la interfaţa numită, pretenţios şi ilicit, sistem. Există o Românie în aşteptare. În aşteptarea unui moment favorabil ca să se exprime. Se pare că acest moment a cam venit».

DE LA „NAIVUL BLINDAT” la „REBELUL DOGMATIC”
Dimensiunea esenţială a personalităţii lui Miron Manega rămâne însă cea de poet, calitate în numele şi în jurul căreia şi-a gândit şi şi-a proiectat întreaga existenţă. De altfel, aşa a şi fost perceput de cei din jur care, mai cu blândeţe, mai cu sarcasm, n-au încetat să-l taxeze pentru idealismul său. «Imaginea mea exterioară e falsă – spune el – , nu sunt idealist, pentru că ideile în care cred nu sunt proiecţii imaginare, sunt repere fundamentale întru care au trăit mulţi, înaintea mea, iar alţii îmi sunt chiar contemporani. Sau eu le sunt contemporan. Ca să fiu concesiv, totuşi, cu cei care mă exclud din realitate, pot spune că aşa-zisele mele utopii sunt utopii pragmatice, aflate, în cel mai rău caz, în adormire. Iar porecla care mi s-a dat în tinereţe, „naivul blindat”, deşi ironică, mă onorează şi mă defineşete. Sau mai bine zis, mă definea, pentru că acum cred că mi se potriveşte mai bine „rebelul dogmatic”. Mai târziu nu ştiu ce va fi, dacă va mai fi».

Miron Manega

Leave a Reply