Ultrapsihologie

Workshop strict secret

Oamenii obisnuiti au dreptul sa inteleaga in decursul a cinci zile de exercitii, cum functioneaza interacțiunile psihice la distanță. De stiut faptul ca obiectul de studiu al psihotronicii îl constituie fenomene parasenzoriale (paranormale), denumite și fenomenele PSI.

Un ALTFEL de ANTRENAMENT pentru CREIER. Antrenament strict secret.
1-7 iulie Bucuresti.

1 iulie – Ne cunoastem si ne testam aptitudinile
2 Iulie Tehnici de influentare. Verbale. Emoționale. De la distanță (1)
3 iulie Tehnici de influentare. Verbale. Emoționale. De la distanță (1)
4 iulie Tehnici de manipulare (inclusiv psihotronice) (1)
5 iulie Tehnici de manipulare (inclusiv psihotronice) (2)
6 iulie Profiling si Limbajul nonverbal
7 iulie – SARBATORIM

Numar limitat de Locuri 10x
Numar fix de întâlniri 5x
Numar fix de întâlniri individuale Doua
Ce studiem?
● Tehnici de influentare. Verbale. Emoționale. De la distanță
● Tehnici de manipulare (inclusiv psihotronice)
● Profiling si Limbajul nonverbal
● Tehnici de Hipnoza la distanță
● Explicarea Tehnicilor de manipulare emoțională în prezenta difuzării de Hz.
Pret: 1500 lei
Pentru înscrieri, sunați la 0741.101.881
L-V 09:30 – 17:00
°°°În cadrul întâlnirilor nu aveți permisiunea de a aduce aparate telefonice sau alte aparate electronice.

78

Ultrapsihologie

Permisivitatea greşelilor în orientarea în carieră

Permisivitatea greşelilor în orientarea în carieră
„Gigel, spune tu lu’ Tanti Nuţi ce vrei să te faci când vei creşte mare?” îşi întreabă mama puiul de aproape 4 ani….Răspunsul vine imediat şi cu voie bună în glas: „Ştrumf, mami!” Perplexă, mami, deşi ar trebui să se bucure că puiul ştie ce vrea, evident, la vârsta lui, se oţărăşte la el: „De ce nu poţi să fii şi tu ca ceilalţi copii cuminţi? Cum adică ştrumf? De ce mă faci de râs?” Cu toţii ştim aceste replici… Copilul se uită uimit la mamă: dar e mişto să fii ştrumf!!!!!!!!!!!!! La nivelul lui de experienţă, de 3 ani şi aproape 9 luni, a fi ştrumf e ceva super: ai puteri aparte, nu se întâmplă niciodata nimic rău şi toate ies bine!!! De ce e greşit?
Lăsând deoparte gluma, la fel se întâmplă şi mai târziu, în viaţă. Cei mai mulţi habar nu au încotro să se îndrepte şi nici nu ştiu dacă ceea ce îşi doresc le va aduce sau nu o stabilitate financiară sau măcar un echilibru sufletesc. Mulţi dintre ei îşi dau seama (uneori prea) târziu că au făcut o facultate care nu le asigură nici un viitor şi se apucă, din dorinţă proprie sau la sugestia celor din jur, fie de făcut o a doua facultate, fie de mastere fără număr, transformându-se în eternii studenţi fără experienţă reală în câmpul muncii…La final, apar şi diplomele trecute victorios în CV, dar fără rezultatul scontat în găsirea unui job pe măsura efortului depus! Se aud, tot mai des, replici de genul „ nu pot să accept aşa ceva…. am două facultăţi, nu mă cobor la munca de jos” sau „am un master în X şi încă unul în Y”. Replica unui angajator, care nu doreşte doar hârtii, va fi inevitabil : „Bine, înţeleg, dar ce ştii, concret, să faci?”
Unde sunt, totuşi, breşele în acest circuit al orientării către o carieră în care realitatea are prea multe faţete, iar oamenii nu reuşesc şi nici nu caută să le distingă pe toate?
Alegerea unui job, indiferent de vârsta celui impactat, trebuie să fie făcută cu maximă seriozitate şi nu doar de dragul de a avea un loc de muncă, pentru că e la modă sau pentru a avea un venit. Poate fi o soluţie de compromis, însă doar pe termen scurt. Pe termen lung, acest lucru echivalează cu plictiseala şi plafonarea ca om şi ca profesionist, devenind demotivat şi stresat, factori ce au impact în ceea ce priveşte sănătatea, dar şi în ce priveşte performanţele la locul de muncă.
Performanţa profesională vine atunci când angajatul îşi desfăşoară cu plăcere activitatea, fiind motivat şi pasionat de ceea ce face. O persoana proactivă, care aduce bani într-o companie sau rezolvă problemele angajatorului poate negocia mult mai uşor o mărire de salariu sau o poziţie mai bună decât o persoană care doar îşi rezolvă sarcinile primite.
În momentul în care ajungi în această ultimă situaţie, este nevoie de o schimbare în viaţa profesională, o schimbare a companiei pentru care lucrezi, a jobului sau chiar şi a domeniului de activitate, mai exact este vorba de (re)orientare în carieră.
În cazul testelor vocaţionale, date în şcoală sau preliminar interviurilor de angajare, se poate constata că toţi subiecţii sunt lideri, executanţi… sau doar un număr. Şi cam atât! Puţini sunt cei carora le şi pasă de impactul sau rezultatul verdictului pe care il trasează. Mai în glumă, mai în serios, mulţi dintre cei care trec, măcar o dată în viaţă printr-un test de orientare în carieră făcut că aşa trebuie, au senzaţia, în cel mai bun caz, că îşi citesc horoscopul într-un ziar de mare tiraj…Toţi Leii sunt leaderi, toţi Gemenii sunt duplicitari, iar Capricornii….cine mai stie ce fac şi ei pentru că toata lumea ştie, nu-i aşa, că sunt introvertiţi!?!? Totuşi, dacă ai cât de cât habar de astrologie, ştii că, atât timp cât nu faci o astrogramă personalizată, cu atenţie la detalii, dar şi cu seriozitate, nu poţi să ai pretenţia că interpretarea este una corectă şi completă!

meetings-1149198_960_720
Când vorbim de (re)orientare în carieră, trebuie totuşi să se ţină cont de faptul că alegerea e o stradă cu mai multe sensuri (putem vorbi de început sau final de drum, reorientare profesională pe verticală, pe orizontală, etc.), că trebuie să existe transparenţă concretă în creionarea şi gestionarea unui drum, dar mai ales că este un proces de durată! Orientarea în carieră se poate face în baza unor discutii şi teste personalizate aplicate, dar pentru ca alegerea finală să fie ceva benefic, asumat şi care să aducă rezultatele dorite, trebuie să existe o mare doză de (auto)cunoaştere, responsabilizare şi asumare a tuturor părţilor implicate.

Cea mai mare dintre greşelile frecvente care se fac în orientarea sau reorientarea în carieră este legată de insuficienta (auto)cunoaştere a celui care trece prin acest exerciţiu. Este o eroare uzuală, dar, din păcate, şi cu rezultate pe măsură: candidaţii se supraestimează sau se subevaluează, nu îşi cunosc abilităţile şi aptitudinele pe care le au sau nu deja, nu reuşesc să îşi identifice concret punctele forte şi pe cele slabe, fără a mai vorbi de oportunităţi şi ameninţările aferente, şi nici nu întreprind nici un efort în acest sens!
Cu puţin ajutor, în special de tip coaching, după identificarea şi calibrarea acestor aspecte (abilităţile dezvoltate de-a lungul timpului, abilitatea de analiză şi sinteză, etc.), se pot stabili cu uşurinţă obiective realiste şi implicit transferul într-un nou domeniu de activitate.
Autocunoaşterea aduce cu ea şi capacitatea de a gestiona echilibrat ieşirea sau rămânerea din şi în zona de confort, învăţarea din zbor, folosirea resurselor atât într-o primă fază de orientare, cât şi ulterior, ş.a.m.d. În companiile mari, în cazul persoanelor considerate ca având potenţial de dezvoltare ( o orientare pe verticală sau orizontală sau, inclusiv, on-the- job training), sesiunile de tip coaching sunt însoţite de analize de tip 360º, menite să întregească imaginea şi să ofere o imagine panoramică atât persoanei,cât şi companiei.
La o scară mult mai mică, aceeaşi metodă se aplică la „şedinţele de familie” în care microcosmosul genetico-ereditar „complotează” la adresa direcţiei pe care o ia sau o va lua în viaţă odrasla familiei.
Trebuie, însă, precizat că, pentru acest tip de orientare, e bine să se apeleze la persoanele potrivite sau bine intenţionate. Există de foarte multe ori persoane care dau sfaturi sau emit păreri în necunoştinţă de cauză şi, de aceea, este foarte important să se discute cu persoane care lucrează şi/sau au experienţă în domeniul care interesează. În acest fel se poate efectua documentarea suficientă, cunoscând astfel atât plusurile, cât şi minusurile domeniului de interes. Se pot calibra experienţele, modul de lucru şi satisfacţiile profesionale dacă sunt în acord cu obiectivele stabilite.

O altă eroare este aceea că majoritatea candidaţilor, în special cei tineri, dar nu numai, au impresia că le ştiu pe toate, ego-ul lor devenindu-le duşman. Aici, principalul aliat în calibrare este darea şi primirea de feedback asumat. Omul trebuie să poată şi să vrea să decanteze informaţiile şi să îşi creeze o imagine de sine, cât mai aproape de adevăr.
De asemenea, multe persoane care încearcă o (re)orientare în carieră uită să îşi adapteze CV-ul în funcţie de specificul job-ului pe care îl au în vedere (în decursul timpului o persoana dobandeste o serie de abilitati si aptitudini, teoretice si practice, şi exista abilităţi transferabile, căutate de majoritatea angajatorilor, dar şi abilităţi şi aptitudini specifice doar anumitor domenii de activitate ce pot fi dezvoltate participând la anumite programe de training şi/sau cursuri de specializare, de asemenea pot fi dezvoltate şi prin participare la internshipuri sau voluntariat într-o organizaţie ce îşi desfăşoară activitatea în domeniul de interes).
Atentie, însă…. A fost luată decizia în ce priveşte reorientarea în carieră, a fost documentat domeniul de activitate şi joburile ţintă. S-a stabilit un plan în carieră şi s-a conturat o viziune de ansamblu şi o serie de obiective de atins. Sunt extrem de importante disciplina şi perseverenţa cu care se lucrează în direcţia acumulării cunoştinţelor şi formarea unor deprinderi practice care joacă un rol determinant în atingerea obiectivelor. Este important să “nu se ardă” etapele importante ale procesului de (re)orientare în carieră (acesta putând dura între şase luni şi doi ani de zile).
Reorientarea în carieră este un proces de durată, de autotransformare, de schimbare a tiparului mental, de cele mai multe ori. Se pot face erori, se testează, se experimentează, alocându-se resurse suficiente de motivaţie, timp, răbdare şi voinţă, dar niciodată scăpând din ochi obiectivul final. Ulterior, însă, nici rezultatele şi nici satisfacţia nu vor întârzia să apară.

Elena-Mirela Ciuchea
CEVA Logistics Romania
HR Business Partner for Romania

https://www.google.com/about/careers/fields-of-work/people/

Photo source:

https://pixabay.com/en/entrepreneur-startup-start-up-man-593371/

https://pixabay.com/en/meetings-coffee-shop-people-cafe-1149198/

 

Ultrapsihologie

PIERDERILE CARE APAR ODATA CU INFERTILITATEA

PIERDERILE CARE APAR ODATA CU INFERTILITATEA

Elena Carmen Tuca
Elena Carmen Tuca

In infertilitate, pierderea este mai mult decat a nu fi capabil de a concepe un copil. La toate acestea, se adauga pierderea lumii in care pana nu demult traiai, pentru ca odata cu procedurile de fertilizare intri intr-un alt tarm tesut din teste, medicamente si alte proceduri medicale. Tratamentul preia controlul asupra vietilor celor implicati, astfel incat pare ca nu mai exista nimic in afara procedurilor de fertilizare.
Conform cercetarilor facute in domeniu, s-au identificat opt tipuri de pierderi aociate pacientilor cu infertilitate: pierderea stimei de sine , pierderea statutului , pierderea relatiilor importante, pierderea sanatatii sau a imaginii corporale, pierderea controlului, pierderea securitatii/sigurantei, pierderea imaginii de a fi parinte, pierderea la nivel simbolic a copilului. Efectul cumulativ al acestora este profund, putand genera o criza existentiala ale carei efecte scad capacitatea unei persoane de a face fata situatiei, o situatie care sta sub semnul incertitudinii reusitei de a avea un copil. Continue reading “PIERDERILE CARE APAR ODATA CU INFERTILITATEA”

Elena Carmen Tuca, Sindrom Down, Ultrapsihologie

INTERVENTIE TIMPURIE IN RANDUL COPIILOR CU SINDROMUL DOWN: TERAPIE OCUPATIONALA (4)

INTERVENTIE TIMPURIE IN RANDUL COPIILOR CU SINDROMUL DOWN: TERAPIE OCUPATIONALA (4)

Atunci cand este mic, copilul este dependent de parintii lui sau de cei care il ingrijesc. Insa, treptat, micutul invata sa faca anumite lucruri singur, fara ajutor, ceea ce ii va aduce un prim contact cu independenta.
In cazul copilului cu sindromul Down, care are un tonus muscular general redus, capatarea independentei este mult mai greu de atins. In acest sens, terapia ocupationala este cea care il va ajuta sa-si dezvolta competentele necesare pentru independenta. Aceste competente includ: motricitate fina (miscarea si dexteritatea muschilor mici din maini si degete); motricitate grosiera (miscarea muschilor mari din brate si picioare); abilitati oral-motorii (miscarea muschilor din gura, buze, limba si maxilar, incluzand suptul, muscatul, mestecatul si linsul); abilitati de auto-ingrijire (imbracat, hranit si mersul la toaleta); abilitati de integrare senzoriala (abilitatea de a primi, sorta si raspunde la informatiile primite din mediu); abilitati de planificare motorie (abilitatea de a planifica, implementa si imparti secventele sarcinilor motorii).

Un terapeut ocupational va lucra cu copilul pentru a-l ajuta la exersarea motricitatii bratului si mainii. Acest lucru pune bazele dezvoltarii abilitatilor motorii fine, cum ar fi atingerea, apucatul, eliberarea și manipularea jucariilor. Dezvoltandu-se abilitatile motrice fine, pe viitor, copilul va putea sa scrie fara probleme, sa deseneze si sa taie, astfel incat sa participe cu succes la toate activitatile scolare pe care le va avea.
Terapia ocupationala, ce este recomandat sa inceapa de la o varsta frageda, il va ajuta pe copilul cu Sindrom Down sa isi desfasoare fara probleme activitatile pe care le are de facut. Indrumandu-l sa gaseasca modalitati de a ajusta sarcinile de zi cu zi, pentru a-si implini nevoile, micutul va invata sa interactioneze cu membrii familiei si sa dezvolte relatii sociale cu alti copii si parteneri de joc.

Dar sa o luam treptat…

Atunci cand copilul este bebelus, atentia ta se indreapta catre sanatatea si dezvoltarea lui armonioasa. In acest stadiu, datorită hipotoniei si slabiciunii muschilor din obraji, limba și buze, hranitul este dificil pentru copilul cu sindromul Down.
Terapia ocupationala le poate arata parintiilor care sunt cele mai bune pozitii in care trebuie sa stea copilul ca sa poata manca si ii poate invata tehnici de hranire a acestuia. In aceasta etapa, terapia ocupationala ajuta copilul sa dezvolte motricitatea bratului si mainii, care pune bazele pentru mai târziu la dezvoltare abilitati motorii fine .

Insa si tu ca parinte poti ajuta copilul cu sindromul Down, facand cu el acasa activitati ce tin de terapia ocupationala. Iata doua sugestii:
1. Cat mai mult pe burtica!
Tuturor bebelusilor le place sa stea pe burtica. Insa pentru cei cu sindromul Down, este recomandat sa stea cat mai mult in aceasta pozitie, pentru ca astfel se mareste forta musculara a bebelusului (este bine stiut faptul ca tonusul muscular scazut este asociat sindromului Down).
2. Joaca cu zornaitoarele
Pentru a pune bazele dezvoltarii motricitatii fine, incurajeaza-ti bebelusul sa apuce jucarii precum zornaitoarele si cele care au o forma rotunda. Pentru ca are maini micute, asigura-te ca jucaria este suficient de subtire pentru ca micutul sa o poata prinde.
Dupa ce copilul trece de stadiul de bebelus, terapia ocupationala vizeaza dezvoltarea motricitatii fine. In acest sens, in activitatile terapiei ocupationale, copilul inchide si deschide obiecte, ia si da drumul jucariilor, darama si construieste, manuieste nasturi si cuburi, experimeteaza coloratul cu creioane colorate.

Acasa, cu copilul poti face urmatoarele activitati:
1. Bea printr-un pai
Deoarece tonusul muscular scazut afecteaza fiecare muschi de la cap pana in picioare, sa bea cu paiul va contribui la intarirea muschilor gurii și fetei copilului.
2. Rezolva puzzle-uri
Dezvolta in continuare abilitatile motorii fine cu jucarii simple adecvate varstei, cum ar fi puzzle-uri cu 4-6 piese.
3. Mergi pe jos !
Copilul cu sindromul Down de obicei invata sa mearga in jurul varstei de doi ani. Un mod de a dezvolta abilitatea motorie grosiera, de exemplu, este sa mearga la plimbare prin parc.
Incepand cu varsta de 4-5 ani, dezvoltatea abilitatilor de autojutorare si a activitatilor de zi cu zi sunt o alta arie asupra caruia se focuseaza terapia ocupationala. Acestea se refera la hranirea de unul singur a copilului, la imbracarea fara ajutor, la joaca în mod corespunzator cu jucarii si la interactionarea cu alti copil. De exemplu, un micut se poate hrani singur mult mai usor daca foloseste un tip special de lingurita sau un vas ori va putea scrie fara mari dificultati daca va prinde intr-un anume fel creionul.

Dintre activitatile pe care le poti face acasa cu copilul tau, amintesc:
1. Trage fiermoarul
Copilul cu sindromul Down are nevoie sa faca activitati care necesită dexteritate: tragerea fiermoarului la jacheta, incheierea nasturilor la pantaloni și legarea sireturilor pantofilor. Aceste activitati necesita multa exersare. Este cel mai bine sa se lucreze la abilitatile de autoajutorare pe rand.
2. Decupeaza
Dezvoltarea abilitatilor de a folosi foarfeca poate cere practica in plus la copilul cu sindromul Down din cauza faptului ca are degetele mai scurte. Practicarea miscarii deschidere / inchidere necesare pentru taiere se poate face prin decuparea unor imagini. De asemenea, este important ca micutul sa foloseasca ambele maini in activitati precum insirarea margelelor sau in indeltniciri care necesita ruperea in bucati mici a hartiei.
3. Tine creionul
Copilul cu sindrom Down are degete scurte, care pot face o provocare din a tine un creion in mod corespunzător. Pentru a-l ajuta sa tina creionul, incurajeza micutul sa tina cu degetul mic si inelarul o jucarie mica sau o radiera in palma lui, in timp ce apuca creionul cu celelalte trei degete.
4. Mergi pe bicicleta
Daca mersul este foarte bine stapanit, incurajeaza copilul sa miste alternativ picioarele la urcatul pe scari sau sa inceapa sa invete sa mearga pe bicicleta cu roti ajutatoare.

Alaturi de kinetoterapie si logopedie, terapia ocupationala il va ajuta pe actualul copil cu Sindormul Down sa devenina adultul de maine capabil sa se bucure de o viata aproape normala, sa poata avea grija de el insusi si sa se bucure de independenta.

Elena-Carmen Tuca
Psihoterapeut integrativ

Elena Carmen Tuca, Psihologie Integrativa, Sindrom Down, Ultrapsihologie

INTERVENTIA TIMPURIE IN SINDROMUL DOWN (1)

Sindromul Down poate fi considerat un accident genetic. Insa dincolo de a fi un accident, este viata a mii de oameni, o viata altfel decat a celor considerati perfect sanatosi.

Dar revenin la “nasterea” sindromului Down…
In fiecare celula a corpului uman exista un nucleu, unde materialul genetic este depozitat. Genele sunt cele care contin codurile responsabile pentru toate caracteristicile pe care le mostenim si sunt grupate in structure numite cromozomi. In mod normal, nucleul fiecarei celule contine cate 23 de perechi de cromozomi de la mama si 23 de perechi de la tata. Confrom lui Jerome Lejeune (1959), un genetician francez, sindomrul Down apare datorita unui cromozom 21 in plus. Materialul genetic aditional altereaza cursul dezvoltarii, ceea ce duce la caracteristicile asociate sindromului Down.

Astfel, la nivel fizic se observa:
– statura mica: copilul are un ritm de crestere mai lent, iar la varsta adulta, inaltimea este mai mica decat media
– tonusul muscular scazut, avand mai mai putina forta musculara decat alti copii de aceeasi varsta;
– capul mic si rotund, cu fruntea bobata, cu profilul plat
– gura mica si deschisa, iar limba mare, brazdata de santuri
– irisul poate avea aspect patat: aceste pete Brushfield sunt mici, albicioase, rotunde sau neregulate, care insa nu afecteaza vederea.
– urechile plasate mai jos, fiind mici si rotunde, iar 50% dintre cei cu sindromul Down pot suferi de surzenie.
– gatul scurt, gros cu piele in exces (aceasta trasatura devine mai putin evidenta pe masura ce copilul creste);
– bratele si picioarele scurte si indesate: unii copii pot prezenta un spatiu mai larg intre degetul mare si al doilea degetul de la picior
– palmele cu un singur pliu de la nivelul partii centrale
De asemeanea, 40-50% dintre persoanele cu Sindromul Down pot suferi de malformatii cardiovasculare si de boli precum hipotiroidism, boala celiaca si afectiuni oculare.
La nivel intelectual, persoanele cu sindromul Down,
au un nivel de inteligenta sub normal, punandu-se de cele mai multe ori problema unui retard usor pana la moderat, retardul mintal sever fiind rar.
Insa fiecare persoana cu sindormul Down este unica, si carateristicile mai sus mentionate pot fi prezente in grade variabile, de la o persoana la cealalta.

Interventia timpurie

Primii ani din viata copilului sunt cruciali in dezvoltarea lui. In aceasta perioada, au loc cele cele mai importante schimbari: se deprinde limbajului, se dezvolta latura cognitiva, au loc o serie de transformari la nivel fizic, se deprind aptitudinile sociale si usor, usor, micutul invata sa fie independent, reusind sa faca de unul singur activitati in care la inceput avea nevoie de ajutor.
In schimb, copilul cu sindromul Down intampina dificultati in toate aceste arii ale dezvoltarii, dezvoltandu-se mult mai incep decat ceilalti micuti sanatosi de varsta lui. Pentru a putea recupera aceste diferente, se recomanda interventia timpurie, care este de preferat sa inceapa imediat dupa nastere.
Interventia timpurie este un program de terapie, ce cuprinde exercitii si activitati ce au ca scop recuperarea intarzierilor in dezvoltarea copiului cu sindromul Down, dar vizeza si ajutarea parintilor in a- si inteleaga copilul, pentru ca astfel, sa-i implineasca nevoile micutului lor.
Aceasta interventie timpurie merge de obicei pe 3 directii:
1. kinetoterapie ( copilul este invatat sa mearga corect)
2. logopedie ( micutul invata sa vorbeasca bine)
3. terapie ocupationala ( copilul deprinde abilitati cognitive).

Cu astfel de interventii, micutul cu Sindrom Down are mult mai multe sanse sa se dezvolte corect si sa se integreze in societate.

Dar, voi lua pe rand aceste directii pe care merge interventia timpurie.

Kinetoterapia

Copii cu sindromul Down vor sa faca ce fac si ceilalti copii: sa stea, sa mearga, sa exploreze si sa interactioneze cu oamenii din jurul lor. Insa, pentru a putea face asta, au nevoie sa isi dezvolte deprinderile locomotorii,
Din cauza unor caracteristici fizice, ce includ un tonus scazut al muschilor, ligamente slabite care reduc flexibilitatea articulatiilor si o forta fizica scazuta, copii cu Down nu devolta abilitatile locomotorii la fel ca ceilalti micuti de varsta lor. Acestia dinatai gasesc diferite metode de a compensa aceste intarzieri, compensari care pot duce pe teremen lung la complicatii, cum ar fi durerea de picioare sau dezvoltarea unui mod incorect si greoi de a merge.
Kinetoterapia are un rol important in dezvoltarea mersului copilului cu sindrom Down. Aceasta previne aparitia unui comportament compensatoriu, care poate duce la probleme de ordin ortopedic, daca nu sunt corectate.
Scopul terapiei prin miscare nu este sa accelereze recuperarea diferentelor de dezvoltare, ci sa faciliteze dezvoltarea optima a deprindeilor locomotor. Asta inseamna ca in timp, copilulu va avea un aliniament si o postura corecta a corpului, va merge corect si va fi bine dezvoltat fizic.
Copii cu sindromul Down au un mod unic de a invata, motiv pentru care este important felul in care se lucreaza cu acestia sa fie ajustat in functie de fiecare micut in parte, Orele de kinetoterapie trebuie sa asigure un mediu placut de invatare pentru copil. Micutul va fi provocat usor in achizitia noilor deprinderi locomotorii pentru a nu deveni rezistent la invatare,
Insa, pe langa munca unui specialist in kinetoterapie, este important ca si parintii cu copii cu Sindromul Down sa continue sa exerseze acasa noile deprinderi locomotorii. Iar pentru a sti cum sa lucrezi acasa cu copilul tau,. prezint in continuare cateva sugestii pe care sa le iei in calcul:

1.Considera activitatea ca pe un joc
E indicat sa consideri ca tot ceea ce il inveti pe copilul tau este un joc. Primul pas este sa , introduci jocul, astfel incat micutul tau sa tolereaza miscarea. Al doilea pas consta in a ajuta copilul sa devina familiar cu jocul si sa inteleaga ce vrei ca el sa faca, Al treilea pas este sa practici jocul impreuna cu el si usor, usor redu din suportul tau. Al patrulea pas se refera la a practica pana cand reuseste sa faca totul singur.

2 .Afla ce il motiveaza pe micutul tau.
Copilul tau se va misca doar daca ceva il motiveaza. De exemplu, se va misca doar daca va vrea sa isi ia jucaria preferata. Atunci cand exersezi deprinderile de miscare, succesul executarii miscarii dorite si incantarea cu care o va face, depind de felul in care te joci cu micutul tau, de tipurile de jucarii pe care le folosesti si de locurle in care le vei plasa.

3. Gandeste asa cum gandeste copilul tau
Incearca sa iti dai seama ce miscari prefera sa faca copilului tau si apoi construieste activitatea pornind de la ele. De exemplu, daca micutului tau ii place sa stea pe burta, invata-l sa se tarasca, sa se catere si sa se roteasca. Daca ii place sa stea in sezut, invata-l sa se miste astfel incat sa poata sa stea in sezut de unul singur.
Este important sa urmezi ceea ce iti indica copilul tau si sa lucrezi urmand directia spre care este pregatit si vrea sa invete.

4.Pozitioneaza-ti copilul spre success
Practica deprinderea pe care vrei sa o insuseasca copilul tau, atunci cand este intr-o forma fizica buna, adica atunci cand are mai multa energie, putere de concentrare si rabdare sa lucreze pentru a-si asuma o noua deprindere. Este important sa stii cum sa il pozitionezi si cum sa il motivezi ca sa atinga obiectivul. Si nu in ultimul rand, este necesar sa stii cand sa renunti. Ce conteaza cu adevarat este sa faca correct de cateva ori deprinderea noua pe care vrei sa o insuseasca, decat sa o practice ore intregi, ceea ce ar duce la oboseala, frustrare si suparare.

5. Citeste indiciile pe care ti le ofera copilul tau
Acorda atentie cum raspunde copilul tau la practicarea noilor deprinderi. Daca este prea greu, fa totul mai usor prin schimbarea felului in care va jucati sau oferindu-i mai mult ajutor.
Practica atata timp cat copilul tau face bine nou deprindere. Calitatea timpului acordat practicii e mult mai importanta decat cantitatea

Dezvoltarea deprinderilor locomotorii este primul obiectiv pe care parintii cu copii cu sindormul Down il au de atins. Insa importanta este si deprinderea limbajului, despre care voi vorbi pe larg in articolul urmator

Elena-Carmen Tuca
Psihoterapeut integrativ

INTERVENTIA TIMPURIE IN SINDROMUL DOWN

cover 1

SINDROMUL DOWN

Ultrapsihologie

ADHD sau doar un copil energic

Manifestarile ADHD la copii

Multi parinti se intreaba daca copilul lor activ, pe care il descriu mereu ca functionand “pe baterii”, este doar un copil energic sau este vorba de ceva mai mult.
Tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atentie, cunoscuta subacronimului ADHD (Attention Deficit Hyperactivity Disorder) este o tulburare a dezvoltarii neurologice diagnosticata tot mai des la copii. Ca o descriere generala, un copil cu ADHD are dificultatii in a se concentra si a controla anumite manifestari impulsive. Continue reading “ADHD sau doar un copil energic”

Ultrapsihologie

Press release

header

Journal of Psychology and Coaching, www.UltraPsihologie.ro, with student Associations Yaimm, UNSR and Junii, invite you on June 27th 2015, starting at 11:00, in the Bucharest Polytechnic Rectorship, to European Educational Conference “Methods and Techniques Applied for Discrimination”.

The event is transmitted online on streaming live, is recorded and converted to DVD. The conference is informational supported by: Radu Leca Psychologist, Copsi.ro – Psychologists College of Romania, Zivac.ro – Behavioral Research Center and the Prime Minister Chancery by State Councilor Dana Varga.

For 4 hours, 25 professionals in psychology and education field will present materials with and about DISCRIMINATION.

We invite you to participate to this event. With speaker and your brand. No financial obligations.

Romania, first country in Eastern Europe, Pro European Education!

Together we support from informational point of view, the Pro European education.

Sincerely,
Radu Leca
Principal Psychologist UltraPsihologie.ro

Ultrapsihologie

Triada durere psihologica – somatizare –depresie

Conceptul de durere psihologica in depresie
Triada durere psihologica – somatizare –depresie

Conform I A S P ( International Association for the Study of Pain ):,durerea este – experienta senzoriala si emotionala neplacuta , determinata sau relationata cu leziuni tisulare reale ori potentiale,sau descrisa in termeni ce se refera la astfel de leziuni.” Continue reading “Triada durere psihologica – somatizare –depresie”