Psihologie

Motivatia consumului de substante si comportamentele adictive

Un articol document. Realizat special pentru cei ce vad adictia, asa cum este ea in mod real. Fara manusi Psiholog Cristina Chiru, revine in fata dvs, cu un super articol. Mediatic, articolul o sa fie foarte bine primit de public. Emotional, exista controverse. Asteptam feedback.

Motivatia consumului de substante si comportamentele adictive – metode de combatere/ solutionari

“Asa cum oamenii devin dependenti, ei pot invata sa se recupereze” –
Rosalie Holder, consilier pentru adictii, NCAC, nivel II
In termen comun, adictia inseamna dependenta. Termenul adictie se foloseste in domeniile de specialitate precum: psihologie, psihiatrie, in centrele de dezintoxicare, etc. Daca ar fi sa dam o definitie adictiei am putea spune ca este “ceva” care prin consum, furnizeaza acea stare de bine, relaxare fizica si psihica.
O alta viziune asupra adictiei (sau dependenta): este o obijnuinta care pe parcurs devine inconstienta; un ritual compulsiv care a depasit stadiul de optiune; un atasament psihologic sau fizic fata de un “obiect” care, atunci cand este retras provoaca repliere sau intensifica simptomele.
Specialistii spun ca adictiile sunt de fapt niste “pansamente” pe care oamenii le folosesc in mod inconstient cu scopul de a-si umple “golurile” personale, neimpliniri, nemultumiri ce pot aparea intr-una sau in toate sarcinile vietii. Din punct de vedere adlerian , cele trei sarcini principale in viata unui om sunt: 1. relatia de prietenie, 2. relatia cu job-ul , 3. relatia de cuplu. In cazul in care una dintre ele “scartaie”, persoana ar putea recurge la o adictie pentru a-si umple “golul”. De aceea este necesar sa incercam sa gasim echilibrul in fiecare dintre sarcini si daca nu reusim singuri sa apelam la servicile specialistilor.
Definitia oarecum academica a dependentei ar suna asa: afectiune ce rezulta in urma ingerarii unei substante ( ex: alcool, droguri, tigari) care pe moment creeaza placere, dar atunci cand se utilizeaza in mod frecvent se transforma intr-un comportament compulsiv si interfereaza cu functionarea psiho-sociala, profesionala a individului, si in final afecteaza chiar si starea de sanatate a persoanei. In general, persoanele adictive nu realizeaza si nu sunt constiente ca prin aceste comportamente se afla in afara controlului lor si creeaza probleme atat lor, cat si celor din jur. Exemple de adictii: alcool, tutun, droguri, jocuri de noroc, job-ul, cafeina, jocuri pe calculator, pornografia, shopping-ul, tulburarile de alimentatie.
Nevoia de adictie apare atunci cand organismul este obijnuit cu o anumita substanta , iar in timp aceasta substanta isi pierde efectul initial. Aceasta situatie se numeste “toleranta” la o anumita substanta, stimul, situatie, etc. In aceasta faza organismul cere sa consume o cantitate mult mai mare din substanta cu care este obijnuita pentru a putea obtine acelasi efect ca si pina atunci. Am auzit cu totii de starea de sevraj. Ea se produce atunci cand corpul este deprivat de aceasta substanta consumata si astfel are loc sevrajul. Nevoia de a consuma o anumita substanta, sau de a exercita un anumit comportament poate fi declansata si de anumiti stimuli din mediu: de exemplu, un alcoolic care incearca sa renunte la acest viciu intra intr-un bar, si simte nevoia sa bea alcool, la fel se intampla si in cazul fumatorilor care incearca sa se “lase”- atunci cand simt fum de tigara nu se mai pot abtine si eventual recidiveaza.
Aceste dependente nu sunt legate doar de nevoia de natura biologica sau de stimulii din mediu. Precum am spus comportamentele adictive sunt de cele mai multe ori rezultatul unor probleme de ordin emotional ce nu au fost rezolvate in timpul copilariei si astfel se manifesta ca un fel de compensare a “lipsurilor” care nu au fost, nu sunt satisafacute. Auzim destul de des sintagma :” si-a gasit un refugiu” in alcool, tutun, jocuri, etc. Mare atentie! Dependentele pot fi inlocuite cu alte dependente.
O persoana poate renunta la fumat, reuseste sa “scape” de acest viciu si dupa o perioada de timp da in patima jocurilor de noroc, de exemplu. Acest lucru se produce in mod inconstient, prima nevoie “tutunul”, este inlocuita usor cu o alta adictie , jocurile de noroc. Aici intervine cea mai grea parte a consilierului/psihoterapeutului vis-à-vis de aceste persoane : sa il faca pe adictiv sa constientizeze, sa-l responsabilizeze si sa-si asume alegerile facute cu tot ceea ce implica ele. Adictiile nu se rezuma doar la consumul de substante. Oamenii pot dezvolta adictii comportamentale cum ar fi – angajarea in activitati ca: jocuri de noroc, mancatul compulsiv, shopping-ul ori jocuri video, pentru ca aceste activitati ofera recompense imediate, ele cresc nivelul de dopamina (acesta este un neuro-transmitator ce este responsabil cu placerea si recompensa din creier).
James Holder, a creat Psihoterapia Ajustarii Perceptuale (P.A.P) care este spune el, “o abordare pozitiva a tratamentului adictiilor” . Holder considera ca in prezent, psihoterapia adictiilor are o abordare negativa, concentrandu-se pe ceea ce nu trebuie facut. La polul opus este P.A.P care se “adreseaza perceptiilor clientului si modului de schimbare a acestora.” Aceast gen de psihoterapie pune accentul pe elementele pozitive care se afla in spatele consumului de substante, al comportamentului adictiv, si pe care psihoterapeutul impreuna cu dependentul le descopera pe parcursul sedintelor de terapie. Adlerienii sustin ca orice comportament are un scop. In orice situatie trebuie sa aflam scopul persoanei in cauza.
Posibile simptome in cazul unui dependent:
• Incapacitatea de a limita folosirea unei substante sau efectuarea unei activitati, desi aceasta poate avea efecte distructive si semnificative in functionarea individului
• nevoia intensa/ compulsiva de a utiliza substanta/ de a efectua activitatea adictiva
• Cresterea cantitatii de substanta sau frecventa efectuarii activitatii pentru a obtine efectul dorit = deja s-a instalat toleranta
• Incercari de limitare a comportamentului adictiv ceea ce duce la starea de sevraj – iritabilitate, anxietate, tremor, greata.
• Recidiva acestor comportamente influenteaza individul in toate domeniile importante, creeaza probleme psihologice/ interpersonale, are efecte negative asupra sanatatii, dispozitiei, scade stima de sine.
• Poate induce anumite sentimente: rusine, culpa, neajutorare, nulitate, stima de sine foarte scazuta, etc; de aceea, anxietatea si depresie se afla in stransa legatura cu adictiile.
Cine poate dezvolta o dependenta?
Studiile arata mai multi factori de risc ce pot dezvolta diferite tipuri de adictii:
• Factor genetic – sansele de a deveni dependent cresc de 4 ori atunci cand un parinte este dependent
• Tulburarile mentale – adictiile sunt legate de depresie, anxietate si tulburarile de dispozitie
• Folosirea timpurie de substante – cu cat o persoana incepe mai timpuriu sa utilizeze o anumita subtanta/ activitate, cu atat creste gravitatea adicitei si a abuzului.
• Factorul social – expunerea la un mediu care incurajeaza consumul de anumite substante, comportamente adictive.
• Situatii critice in copilarie – traumele fizice, psihice, din copilaria timpurie pot modifica biochimia creierului si astfel creste sensibilitatea si vulnerailitatea la adictii.
In general, avem tendinta sa credem ca orice comportament in exces duce la dependenta, insa, aceasta are de a face, mai degraba, cu impactul obiectului adictiei asupra vietii personale pe toate planurile decat cu cantitatea acelui “ceva” (consumat sau trait) care ne ofera placere de moment. Delimitarea dintre dependentele sanatoase si cele nesanatoase este data de aparitia suferintei psihice. Dependentele nesanatoase au motivatii psihologice, iar tratarea lor necesita mai intai identificarea acestora.