Psihologie

Relatia Mama-Copil (2)

RELATIA MAMA-COPIL:

Cu siguranta pentru o mama este extrem de important sa faca ceea ce simte.Atitudinea de iubire,dar si de responsabilitate sunt inerente in asigurarea indrumarii;
Copiii au nevoie sa simta ca dorintele,emotiile si parerile lor sunt bine primite.Avem nevoie ca o gama intreaga de reactii instinctive si emotii sa fie pastrate,daca urmeaza ca mai tarziu sa ne dezvoltam capacitatea de a le identifica si controla.
Este nevoie de altii la rand pentru ca o persoana sa isi dezvolte capacitatile de identificare si control,dar primul pas necesar este sa lasam sa curga neingradit fluxul emotional.Fluxul emotional necesita permisiunea de a-si desfasura schimburile naturale din lumea noastra launtrica si sa ne stimuleze si sa ne pregateasca pentru un nou flux al actiunii.Emotia poate fi inteleasa ca “energie” tradusa in miscare.Cand copilul nostru este incantat de placerea de a savura o prajitura,aceasta este o emotie “in desfasurare”.Putem observa starea de incantare si dorinta intiparita pe chipul copiilor,precum si nerabdarea produsa de emotii din miscarile copilului si auzite din inflexiunile vocii sale.Este foarte important sa ne lasam copiii sa-si manifeste dorinta pentru a pastra pasiunea si vitalitatea in viata lor.Daca le vom transmite mesajul ca nu le agream incantarea,enervarea,mania,copiii nostrii vor fi tentati sa isi refuleze aceste emotii pentru a-si pastra relatia de conectare cu noi.Acest lucru impiedica dezvoltarea inteligentei emotionale si a rezistentei copiilor in timp si este motivul pentru care relatiile autoritare au tendinta sa nu sustina o autodisciplina sanatoasa.
Educatia autoritara conduce de foarte multe ori la o intrebare nesanatoasa a instinctelor si a emotiilor.Dar,a permite manifestarea fireasca a fluxului emotional nu inseamna ca le este ingaduit copiilor sa faca orice vor ei.Este foarte important pentru copii sa inceapa sa inteleaga diferenta dintre ce simtim in adancul finite noastre-cum suntem miscati de emotiile noastre si ce este si ce nu este o exprimare adecvata a impusulsurilor in medii diferite.
Este nevoie,desigur,de ani pentru a dezvolta aceasta aptitudine.In primii ani de viata,in cea mai mare parte este responsabilitatea sa ne ajutam copiii sa isi controleze emotiile si sa-l ghidam spre modalitatile de exprimare adecvate.Pe masura ce copiii cresc,putem sa le explicam mai bine(si,din fericire,sa-I modelam) asteptarile noastre cu privire la comportamentul lor.Cand copiii incep sa inteleaga principiile de baza pentru un mod de viata sanatos,ei pot sa practice autocontrolul si sa simta un anumit grad de autoeficienta in diverse medii.Acesta este un aspect de stima de sine,care nu necesita lauda noastra permanenta,dar devine o sursa de autogenerare.Increderea se naste in mod natural si fara vreo indrumare referitoare la normele culturale si asteptari,copiii sunt neputinciosi in aceasta privinta(Cand unui copil i se permite sa continue sa-si afiseze atitudinea de “orice este permis” prea multa vreme,el incepe sa suporte consecintele firesti ale felului sau de a fi:impulsiv si egocentrist.)
Pe langa faptul ca permitem si oglindim fluxul emotional al copilului nostru,ca l ghidam spre o experienta adecvata a sentimentelor,mai exista un al treilea dar pe care trebuie sa l oferim copiilor nostrii:sustinerea pentru cultivarea autonomiei si a competentei.Copiii au nevoie de spatiu pentru a practica aptitudinile care ii vor ajuta in viata cand vor fi pe cont propriu sau cu suficient sprijin incat sa simta,si ca este randul lor sa urce la volanul vietii.
Si as veni din nou cu un mic exemplu-“mama ursoaica” isi lasa puii sa se zbenguie,sa intre cate putin in bucluc,intervenind cand lucrurile iau o intorsatura periculoasa.Una din provocarile cu care se confrunta parintii din zilele noastre,avand efecte nesanatoase pentru copii asa numitul parinte foarte protector.Acest gen de parinte(mama)apare atunci cand parintii stirbesc prea mult din autonomia copilului lor protejandu-l in fiecare situatie astfel incat copilul nu mai traieste niciodata experienta esecului.A ne proteja copiii astfel incat sa nu faca niciun fel de greseli ii lasa adesea nepregatiti pentru a face fata provocarilor vietii.Acesti copii se simt de foarte multe ori fragili si relative neputinciosi,iar acest lucru se explica pe deoparte printr-o lipsa de experienta in lumea reala sip e de alta parte prin mesajele implicite primite de la parintii lor.
Ierarhia bazata pe iubire ofera echilibru dandu-le spatiu puilor nostrii sa experimenteze viata in toate aspectele ei cu succese si esecuri,in timp ce va veti asigura intotdeauna cat mai bine cu putinta ca ei sunt in siguranta si la adapost in orice posibila amenintare serioasa.

Articol realizat de catre Psiholog Monica Enache