Autism, Psihologie

A.B.A. Ana Cristina Babita

Moriel Sibenstain, despre Psiholog Ana Cristina Babita: aerul proaspat al diminetii te face sa te gandesti la dedicarea si energia Anei, in timpul lucrului cu copii TSA. Parintii ce au copii suspecti de autism, o pot contacta pe Ana direct! Parintii ce au primit deja un diagnostic complet, se pot consulta si cu Ana! 

1.ABA – Terapie magică și eficientă?
1.1. Concept nou explicat din viziunea unui terapeut ABA
1.2. Tips&Tricks pentru părinți ideali

Fiecare copil este unic în felul său, precum și părintele este unic pentru copilul lui.
Ce înseamnă un copil “special” și cum se comportă el?
La o prima înțelegere, autismul manifestat asupra copiilor a fost explicat ca fiind o formă de interiorizare, prin retragerea în sine, ca răspuns la frustrări excesive provocate de o lume ostilă, mai ales de o relație defectuoasă cu mama, cu părinții. Astăzi se consideră că autismul este cauzat de o disfuncție fizică la nivel cerebral, o tulburare centrală din cadrul unui întreg spectru de tulburări de dezvoltare, cu foarte probabile rădăcini genetice, și nu de problemele emoționale ale copilului crescut într-un mediu ostil. Autismul este considerat una dintre cele mai severe tulburări neuropsihiatrice ale copilăriei.
Copiii marcați de aceste tulburări prezintă dificultăți în mai multe arii de dezvoltare, nu doar in anumite zone specifice.

Pentru mine, atât la nivel semnifivativ și explicativ, autismul este necunoscut, dar reprezintă în același timp o „provocare” prin a-i da o semnficație diferită și personalizată.
Câteva caracterisitici comune ale copiilor cu spectru TSA:
– menținerea rutinieră într-un mod exagerat a obiectelor, activităților și a suprafețelor
(exemplu: au fixații pe anumite părți ale corpului – flutură mâinile, rotesc capul; tind să frece suprafețe în mod excesiv – masa, textura de stofa a canapelei, un obiect anume; învârt obsesiv obiecte – roțile de la mașina de jucărie etc).
– contactul doar cu sine (interiorizarea extremă), depărtându-se de mediul social, uneori, chiar și de familie;
– relaționarea, mai degrabă cu obiectele, în detrimentul socializării cu persoanele ce vin în contact cu ei (părinții, alți copii de vârsta lor, invitați sau rude).

Autismul este prezent încă de la naștere și se păstrează, evoluează de-a lungul întregii vieți. Acestă tulburare prezintă două forme de debut și anume:
poate fi observat încă din primul an si jumătate de viață sub o formă ușoară sau mai accentuată
copilul se poate dezvolta normal până in jurul vârstei de 2-3 ani, atunci când intervine pierderea achizițiilor acumulate până atunci de ordin cognitiv, social, de comunicare, relaționare și încep să apară comportamente de tip repetitiv, depărtarea față de mediu, interiorizare etc.
De ce am ales să lucrez cu copiii cu spectru TSA sau cei “speciali”?
Copiii ne întregesc viața și ne scot din “normalul” vieții. Mulți oameni m-au întrebat de ce lucrez cu copiii și mai ales, cu cei atipici. Într-un cuvânt : EVOLUȚIE.
Pentru mine, ei sunt ca o oază și o comoară de creativitate, inovație și curiozitate. Pe lângă asta, mai sunt sinceri și îți mai trântesc câte o afirmație: “azi nu te-ai aranjat la păr asa cum erai ieri”, “Telefonul s-a spart”, “Mi-ai adus dulciuri?” etc.
Cum am spus și într-o emisiune dedicată copiilor, lucrul cu ei te ajută să-ți conștientizezi sarcinile rutiniere și să le transformi în unele personalizate pentru fiecare, să-ți dai seama cât de diferiți sunt și să te gândești că cele 10h/zi petrecute cu ei zboară foarte repede. Ajungi acasă cu un bagaj mare de informații și știi că le poți aplica și în viața “adulților”.

Cum văd eu terapia ABA?
Este adevărat că această terapie se bazează pe formarea unui prototip și a unui mecanism cognitiv repetitiv si atunci unde descoperim EMOȚIILE? Ei nu au emoții la fel ca noi?
Bineînteles că DA. Fără emoții nu ne putem dezvolta în lume.
La ei predomină emoțiile frecvente precum: supărare, bucurie, mâhnire, mirare. În viziunea mea, nu ar trebui categorizate ca emoții pozitive sau negative deoarece nu ne putem dezvolta corect și armonios fără experimentarea acestora. Cunoscând emoțiile negative, copilul poate fixa supărarea ca fiind una necesară în viața lui, ceea ce nu este benefic.
În experiența mea ca terapeut ABA văd tot felul de reacții: “Lasă-mă”, ”Pleacă, nu vreau să colorez”, “Nu vreau să stau cu tine” etc.
Cum putem transforma emoțiile distructive în cele benefice în activitățile copilului?
Putem inventa jocuri distractive în care ne arătăm emoțiile, dăm exemple de situații în care am fost bucuroși, supărați sau uimiți. Atunci, putem accepta emoția mai puțin benefică, atât pentru noi cât și pentru mediu și o abordăm pe cea care este sănătoasă (bucurie, surprindere etc). De asemenea, copilul trebuie să exploreze emoția atât în mediu, cât și cu familia.
EX: David a fost vesel azi. De ce ai fost vesel azi?
Andrei s-a supărat pe mama lui pentru că nu a vrut sa-i dea dulciuri înainte de masă. Ce s-a întâmplat Andrei?
Cine te-a supărat?
De ce ești supărat?

Ce este terapia ABA?
Acest tip de terapie a fost întemeiată pentru a ajuta și coordona atât din punct de vedere cognitiv, cât și comportamental copiii cu autism și cu alte tulburări adiacente. Copilul trebuie să înțeleagă în terapia de tip 1 la 1 din perspectiva lui prin joc, asocieri de cuvinte și imagini, astfel încât, acestea masterate, să le poată mastera în mediul familial și social.
Această idee a fost lansată în America de către Lovaas, în anii ’70, bazându-se pe principiul că aceste comportamente pot apărea sau nu în funcție de mediul în care trăiesc. Bazate din punct de vedere ale teoriilor cognitive-comportamentale, aceste tipuri de comportamente se schimbă în mediu.
În limba engleză, prescurtarea vine de la “Applied Behaviur Analysis” , adică în traducere – Analiza Comportamentală Aplicată. Este o abordare a înţelegerii comportamentului şi a modului în care poate fi afectat de către mediul înconjurător.
Terapia ABA își propune să schimbe comportamentul disfuncțional (afectează mediul și persoanele din jurul nostru) în unul funcțional , în mod sistematic, logic și intensiv. Aceasta este bazată pe programe de intervenție bine stabilite și gândite în pași anticipativi de tip cauză-efect. Terapia poate dura de 2h/zi pana la 8h, intensiv, depinzând de gradul de afectare.
Ex de comportament afectat: Dacă copilul are fixatie de tipul: Andreea, 11 ani bagă mâna în gură atunci când stă la masă, atunci o putem redirecționa spre o activitate în care își folosește mâinile în programele ABA majoritare (jocuri sociale – joc de papusi, jocuri independente: puzzle, potrivit imagini etc).
Tipurile de obiective diferă de la copil la copil, în funcție și de cerințele specialistului și de cele ale familiei. Acestea trebuie să fie precise, clare și să se reflecte în programele terapiei, astfel se poate fixa pe anumite obiecte sau acțiuni cu obiectul. Cum am spus, copilul se poate fixa în anumite cerințe ale terapiei, tocmai de aceea se reevaluează terapeutul și copilul cel puțin 1 dată/lună.

Cum privește părintele terapia și care este comportamentul benefic?
În mod general, încă de la detectarea primelor semne, părintele începe să-și facă griji pentru copilul său. Însă, stările emoționale și totodată reacțiile încep să “deraieze” de la normal, în majoritatea cazurilor. Apar primele semne ale negării ”Copilul meu nu are autism”, “Nu este posibil să fie diferit față de ceilalți”, “Copilul meu este normal, văd că se descurcă la activități de vârsta lui”.
Este “normal” să apară semne ale șocului, a disperării, a traumei. Prima fază este cea a negării, iar ulterior, cu atenția specialistului, să apară și acceptarea. Încă o dată, afirm : “Tot ceea ce ne este dat de la Dumnezeu, putem suporta”- vorba adaptată din popor.

Procesul adaptat și confirmat din specialitatea și experienta mea este:
pregătirea părintelui pentru intrarea copilului în terapie (pre-terapie) se numește în viziunea mea “consiliere de acceptare și determinare”;
formarea echipei ideale de intervenție, unde sunt cei patru piloni importanți: diagnosticarea timpurie, părinti implicați, terapeutul implicat și evaluatorul observator și atent.
urmeaza pre-terapia efectivă (unde descoperim activitățile preferate ale copilului, tips&tricks eficiente în terapie, recompensele preferate) ;
terapia ABA, stabilită de evaluator și construirea programelor comportamentale, ce reprezintă componenta principală în ameliorarea comportamentală a copilului și stabilirea unei relații sănătoase între el și terapeut.
feedback-ul terapeutului după fiecare sedință este un ”must” (obligatoriu), atât pentru experința lui cât și pentru părinte.

Aspectele la care părinții ar trebui să fie vigilenți, observatori și ascultători activi.

Modul în care terapeutul lucrează cu copilul. Nu orice tip de abordare este eficientă pentru un copil să-și poată exprima “neînțelegerile”. Odată cu ascultarea eficientă a terapeutului, acesta îl poate determina pe cel mic să exploreze activ, sa înțeleagă ce e bine, să-și exprime emoțiile într-o manieră adecvată și mai ales să coopereze cu acesta;
Ce activități îi place să facă cu părinții și cum se simte. Dezvoltarea prin prisma jocului este cea mai importantă pentru el. Prin joc, îi poți analiza comportamentul și raportarea la oameni. Din punctul meu de vedere, este cea mai eficientă metoda cunoscută prin care copilul poate înțelege, schimba și evolua prin comportament benefic pentru el, ceilalți și în mediu.
Integrarea scolara. Informează-te despre copilul tău ce face la școală, cu cine relaționează și cum se simte. De acolo, poți identifica abilitățile lipsă sau cele ce trebuiesc dezvoltate în terapie și ulterior, generalizate la școală, în parc sau la locuri de joacă.
Fă-l să se simtă ca un copil normal. Atunci când ești tratat diferit, simți. Tocmai de aceea, chiar și la ei, care nu se pot exprima adecvat, au instictul acela de “luptă” sau “fugi”. Mai degrabă “fugi”.
Ascultă-l când îți spune sau povestește ceva. Ascultându-l , copilul își satisface nevoia de afectivitate care este primordială pentru dezvoltarea personală și în familie.
Lasă-l liber să se joace, însă cu măsură. Lasă-ți copilul să experimenteze, să cunoască locuri, activități, persoane noi. Astfel, partea emoțională este ținută în minimum de echilibru.

Împreună putem face lumea mai bună !
Babiță Ana-Cristina
Psiholog clinician și evaluator, terapeut ABA și trainer în relații socio-emoționale