Cristina Chiru, Psihologie

CUPLUL PERFECT – INTRE MIT SI REALITATE

“Cine decide asupra dragostei noastre? De ce trebuie mereu sa ne justificam? Cine suntem noi si cine sunt cei din jurul nostru? Alege sa privesti cuplul, corect. Nu adauga emotie acolo unde nu are sens.” – Moriel Sibenstain

CUPLUL PERFECT – INTRE MIT SI REALITATE
“Pana nu simtim cu adevarat ca barabtii si femeile sunt in egalitate […], vom avea un mare obstacol spre succesul in cuplu, in casatorie. O persoana care este exclusiv centrata pe sine nu este pregatita pentru a fi o jumatate dintr-un cuplu” – Alfred Adler.
Am inceput acest articol cu o viziune adleriana asupra notiunii de cuplu pentru a sublinia faptul ca atunci cand decidem sa intram intr-o diada este foarte important sa il vedem pe celalalt ca si egalul nostru, si sa incepem sa ne centram interesul nu doar inspre propria persoana ci sa aratam suficient interes catre partener. Adlerienii considera relatia de cuplu ca fiind o sarcina a vietii pe care ori invatam sa o dezvoltam si sa o armonizam asa cum ne-o dorim ori este sortita esecului. Depinde de fiecare dintre noi cum ne cladim si gestionam relatia de cuplu. Sa fie un Yin si Yang unitar. Nu este usor dar nici imposibil!

Actul de a alege pe cineva sa faca parte din viata noastra este un test decisiv cu privire la notiunea noastra despre iubire, cuplu si in final casatorie. Acest act, nu este doar foarte important, dar si extrem de semnificativ pentru ceea ce va urma in relatia de cuplu atat pe latura psihologica cat si pe cea socio-umana.
Cateva repere de care ar trebui sa tinem cont si care sunt inter-dependente una fata de cealalta pentru dezvoltarea unei relatii de cuplu armonioase ar fi :
– Credinte si valori personale : in cuplu, fiecare persoana vine in spate cu un “bagaj” personal pe care si l-a insusit si dezvoltat in copilaria timpurie, in cadrul familiei de origine. Aici, in cadrul familiei experimentam prima relatie de cuplu mama-tata. Ceea ce am observat in relatia lor, in viata adulta tindem sa aplicam si in realtiile noastre, evident intr-un mod inconstient.
– Valorificare si acceptare : omul are nevoie sa se simta valorificat pentru ceea ce este si ceea ce face, fara a fi judecat. Ce putem face? Uneori sa nu asteptam ca partenerul sa actioneze asa cum ne dorim noi, sa intelegem si sa acceptam “miscarea” lui vis-à-vis de anumite situatii.
– Unicitate: sa acceptam unicitatea celuilalt, fiecare are modul si ritmul personal de a se misca prin viata.
– Respectul mutual: respectarea dorintelor, alegerilor, intimitatii, actiunilor celuilalt.
– Comunicare eficienta: stim cu totii cat de important este acest aspect in relatia de cuplu si nu numai. Sa invatam sa ascultam ceea ce are de zis partenerul si sa reusim impreuna cu el sa gasim solutii la eventualele probleme ce pot aparea in cuplu.

Adlerienii spun ca o problema, o dilema poate avea cel putin trei solutii de rezolvare. Important este sa le dezbati cu partenerul si sa gasiti solutia care vi se potriveste.
– Libertate si intimitate personala : sa respectam libertatea celuilalt si uneori, avem nevoie de timp pentru noi. Avem nevoie sa fim doar cu noi insine. Sa nu “sufocam” partenerul.
Atunci cand nu reusim sa intelegem, cand consideram ca avem anumite probleme in cuplu ar fi benefica interventia unui specialist care este format in directia aceasta. Impreuna cu acesta puteti remedia si ameliora situatiile inconfortabile din relatia de cuplu. Specialistii recomanda sa apelam la servicile lor chiar si inainte de a intra intr-o relatie de cuplu.
Cand ne gandim la notiunea de cuplu ne imaginam doua persoane care au ales sa realizeze ceva impreuna, care isi doresc sa isi petreaca mult timp impreuna pentru a se cunoaste cat mai bine unul pe celalalt. La inceput este atractia fizica, impactul vizual, este “acel ceva” de care auzim destul de des : Ce te-a atras la el/ea? Avea acel ceva…
Inceputul este frumos, incitant, in urma acelui “ceva” devenim curiosi sa ni se dezvaluie si sa descoperim cit mai multe parti frumoase, asteptam sa fim surprinsi in moduri cat mai placute pentru a ne intari alegerea facuta asupra eventualului partener de viata. Tot la inceput de drum putem aminti si de zicala “dragostea este oarba”. Oare de ce este “oarba”? Sa fie faptul ca nu luam in considerare, ca nu ne pasa de “intregul” celui cu care venim in contact? Oare ca ne oprim doar la ceea ce ne-a atras in primul minut si devenim orbi, pentru o perioada de timp, sa observam persoana in ansamblul ei si pe parcurs ce il descoperim, incepem sa deschidem ochii si sa vedem si parti care nu ne sunt pe plac. Ce putem face si cum gestionam situatiile cand dupa aceasta perioada de inceput, partenerul/a nu se mai ridica 100% la nivelul asteptarilor si la nivelul acelui “ceva” care la inceputuri ne-a atras? Suntem pregatiti sa acceptam ca nu este totul roz si ca ceea ce ne-am imaginat , nu se intampla total? Oare partenerul tau nu are asteptari si dorinte vis-à-vis de persoana ta?
Stim cu totii ca atunci cand asteptarile sunt prea mari si dezamagirile sunt pe masura. Do ut des – spune o maxima latina care ne sugereaza ca, la un moment dat primesti ceea ce dai in schimb. Nu e deajuns doar sa vrei sa primesti ci este nevoie sa inveti sa si dai.

Atunci cand intram intr-o relatie de cuplu, avem tendinta sa credem ca celalalt, pentru ca ne-a jurat iubire, ar trebui sa stie in fiecare moment ceea ce ne dorim, sa stie tot ce ne place si sa actioneze ca atare. Aceasta gindire este eronata prin prisma faptului ca nimeni nu poate citi gandurile celorlalti. Ce poti face? Foarte simplu … comunici cu partenerul. Doar asa partenerul va putea sti ce iti place si ce nu.
In urma celor scrise mai sus, probabil ca deja am pus intr-un con de umbra mitul cuplului perfect… sa vedem… Conform dictionarului, “perfect” inseamna: ”ceva/cineva care intruneste toate calitatile cerute, care nu lasa nimic de dorit, lipsit cu totul de defecte, desavarsit.” Daca suntem persoane echilibrate si rationale putem accepta ca nu exista perfectiune 100%. Un indemn adlerian suna cam asa: ai curajul de a fi imperfect!
Daca ne imaginam ca avem in fata noastra doua cuburi: unul este perfect iar celalalt are un colt rupt… care credeti ca va atrage atentia prima data? 99% probabil ca cel “defect”. Adler spunea ca la un moment dat, intr-o relatie de cuplu este posibil ca, atuurile apreciate la inceputul relatiei sa devina “defecte” si vice versa.
Cuplul perfect este o stare. O stare pe care atat femeia cat si barbatul implicat in cuplu o resimte prin propriul filtru de valori, credinte, etc. Fiecare dintre noi vede perfectiunea prin prisma convingerilor si valorilor personale pe care le-a experimentat in trecut. Pentru tine, poate fi perfecta o situaie anume iar pentru partenerul tau, de exemplu, aceeasi stare de fapt sa i se para de neconceput, sa nu accepte nimic din ceea ce tie ti s-a parut a fi situatia ideala. Perfectiunea ca si modul de a iubi este ceva subiectiv. Perfectiunea ti-o creezi singur. In cuplu, pentru a ajunge impreuna la “perfectiunea” potrivita relatiei voastre este nevoie de acceptarea si eventual negocierea dorintelor, a pretentilor ce apar pe parcurs. Doar asa, exista sanse de a atinge sintagma de cuplu perfect. Eu as spune perfect in armonie. Nu exista o reteta standard pentru a avea o relatie de cuplu asa cum o doriti. Ingredintele amintite la inceput cat si cantitatile folosite va apartin pe deplin si astfel veti obtine o reteta personalizata. Retineti ca reteta aceasta functioneaza doar pentru relatia voastra!
Astfel, realitatea este ceea ce traim fiecare prin prisma perceptiei persoanale, iar mitul este ceea ce au spus si spun ceilalti ca ar trebui sa fie un cuplu perfect. In consecinta, tu stii cel mai bine de ceea ce ai nevoie, tu esti mesterul Manole al relatiei tale de cuplu. Cum o construiesti impreuna cu partenerul , inca de la inceput, asa va functiona pana la final.
Cuplurile armonioase nu sunt rezultatul unei intamplari ci cu siguranta cei doi parteneri au muncit impreuna la construirea unei relatii bazate pe incredere, egalitate, respect, acceptare reciproca plus toate ingredintele necesare pentru a se simti confortabil si completi in diada lor.
“cu cit omul este mai perfect la exterior, cu atit mai multi demoni are in interior” – Freud

Psihoterapeut adlerian Cristina Chiru