Probatiune

ACTORUL ȘI REGIZORUL DIN UMBRĂ CRIMINALUL ÎN SERIE

Autor Cristina Popescu!

ACTORUL ȘI REGIZORUL DIN UMBRĂ- CRIMINALUL ÎN SERIE

,,Diferenţa dintre un criminal în serie şi un sfânt este mediul în care a fost crescut. Acesta este un lucru foarte greu de acceptat pentru că ridică o mulţime de întrebări.’’ Jacque Fresco

Încă de la debuturile sale ca știință Criminologia a vizat studierea unor cazuri de ucigași sadici cu victime multimple. Definirea ucigașului în serie nu este o sarcină ușoară însă prin utilizarea unui set de elemente obiective și subiective se poate schița un portret general.

probatiuneaElementele obiective specifice criminalului în serie:

Conform literaturii de specialitate există două elemente obiective urmărite în vederea identificării unui criminal în serie. Primul este reprezentat de pluritatea de victime, din acest punct de vedere specialiști consideră că putem defini un individ ca fiind ucigaș în serie începănd cu al treilea omor comis.
Cel de-al doilea element obiectiv constă în momentul comiterii faptei, deoarece pluritatea de victime nu este un criteriu suficient pentru a certifica existența unui ucigaș în serie
Specialiștii din domeniu fac o distincție clară între ucigașul în masă și ucigașul în serie. Acțiunea criminalului în masă vizează uciderea unui număr de persoane cu aceiași ocazie sau pe baza unei rezoluții infracționale unice, desfășurată într-un timp foarte scurt.
Specificitatea acestei tipologi constă în pluralitatea simultană de victime și de cele mai multe ori irepetabilitatea actului, cu alte cuvinte actul infracțional comis coincide de cele mai multe ori cu finalitatea carierei criminale.
În cele mai multe cazuri de acest gen făptuitorul alege să se predea sau să se sinucidă după finalitatea actului care i-a satisfăcut într-un timp foarte scurt dorința de ,,notorietate”.
Un alt element definitoriu al acestei categorii constă în atitudinea de nepăsare și sfidare a celorlalți, nu este preocupat de ascunderea faptei sau de punerea în aplicare a unor tehnici care să-i faciliteze sustragerea de la răspunderea penală.
Criminalul în masă conform lui Lunde acționează singur și asupra mai multor victime într-un singur loc și într-un singur moment. Drept urmare putem spune că diferența esențială între criminalul în masă și criminalul în serie constă în pluritatea succesivă de victime și caracterul repetabil al acțiunilor.

Elemente subiective caracteristice criminalului în serie:

Principalul element subiectiv ce definește conduita criminalui în serie constă în faptul că acesta acționează în conformitate cu anumite impulsuri specifice.Criminalul în serie nu omoară din cauza furiei generate de un conflict cu cel care i-ar putea deveni victimă sau stimulat de o pasiune puternică nestăpânită.
În vederea evidențieri cauzelor ce determină un criminal în serie să acționeze voi reda descrierea elocventă emisă de Robert Ressler, unul dintre primii investigatori recunoscuți ai acestei tipologi criminale: „Ei sunt obsedaţi de propriile fantasme şi tentativa lor de a trece de la fantasmă la realitate, printr-un act neterminat, s-ar putea spune, se traduce prin obligaţia de a reproduce acelaşi act până când acesta se suprapune perfect fantasmei.”
Prezența acestor fantasme se completează adesea cu senzații extreme de dominare, manipulare și stăpânire a victimei, generate de impulsurile sadice ale persoanei.

,, Semnătura” criminalului în serie- caracteristici specifice criminalului în serie

„Semnătura” s-ar putea descrie ca fiind ceea ce a făcut un criminal, ce acte a comis care au fost inutile pentru a ucide victima, cum ar fi tortura, mutilarea, violul etc., acte ce reprezintă o parte a mărcii sale psihologice, ceva ce nu trebuia să facă, în mod necesar.

Profilerii FBI, au descris „semnătura” ca fiind „realizarea fanteziilor unui
criminal violent”. Depențența permanentă de propriile fantezii gemerează o necesitate stingentă de a le expune în realitate. Transpunând toate aceste fantezii în acțiumi criminalii în serie transmit indici despre ideile și dorințele lor unice ce constituie în final ego-ul personal.
În cadrul diverselor cercetări demarate în domeniul criminologiei s-a urmărit portetrizarea de ordin fizic și comportamentală a criminalilor în serie. Aceștia sunt descriși adesea ca fiind inteligenți, încântători, arătoși, posedă o mobilitate considerabilă în vederea identificări tipului de victimă dorit, de cele mai multe ori persoanele ce ajung să fie victime fac parte din acele tipologii percepute de sexul opus ca fiind slabe, ușor de manipulat, asupra cărora își pot manifesta în totalitate dominația.
După ce-și identifică victimile criminalii caută să le aducă cât mai aproape de spațiul perceput drept zonă de control, putând să-și manifeste astfel dominația asupra celei fără apărare care a răspuns pozitiv șcenariului aplicat. Ideea de superioritate și control temprar asupra victimei îl ajută pe criminal să-ți mascheze nesiguranța.
O altă caracteristică definitorie a criminalilor în serie este interesul crescut față de procedurile utilizate de polițiști, pe care le urmăresc captivați, le analizează în scopul perfecționării propriului mod de operare, dar și în vederea simulării unor situații care să ducă în eroare eventualele cercetări. Urmăresc în detaliu mediatizarea actelor intreprinse fapt ce stimulează grandomania și satisfacția conștientă de triumf asupra celorlați.

Tipologii ale criminalilor în serie:

1. În funcție de starea psihică:

a) Criminal în serie psihotic: prezintă o tulburare gravă a funcțiilor mintale, care conduce la lipsa de discernământ;

b) Criminal în serie psihopat: alterare gravă a simțului moral cu capacitatea de conservare a capacităților mintale ceea ce determină de cele mai multe ori comiterea de crime cu discernământ.

2. În funcție de comportament:
a) criminalul în serie organizat
b) criminalul în serie neorganizat
c) criminalul în serie mixt

Criminal în serie organizat- acordă o atenție deosebită modului de alegere a victimei, timpul și locul unde va acționa, a instrumentelor utilizate precum și a modului în care va elimina orice urmă care ar putea duce la prinderea lui. Aceast mod de acțiune corespunde din punct de vedere psihologic psihopatului.

Criminal în serie neorganizat- tipologie specifică psihoticului, tinde să acționeze pe baza impulsurilor, fără o pregătire minuțioasă, manifestând o arecare nepăsare în legătură cu faptul că ar putea fi prins. Posedă o capacitate dezvoltată de improvizație ceea ce îl ajută de cele mai multe ori să se facă dispărut.
Criminal în serie mixt (borderline) „aparţine în principiu categoriei ucigaşilor organizaţi, dar anumite situaţii sau condiţii îl vor conduce să-şi piardă sângele rece şi să acţioneze de o manieră neorganizată. El poate, de asemenea, încă de la debutul trecerii la act, să oscileze între comportamente ce ţin de ambele categorii precedente”.
Un ultim aspect pe care aș dori să-l aduc în completarea celor prezentate anterior constă în particularitățile de ordin psihologic a criminalilor în serie:

• Instabilitatea emotiv-acţională:

Pe baza experențeloe negative, a unei educații deficitare primite în mediul familial, a deprinderilor de factură antisocială. Criminalul în serie este caracterizat ca fiind un individ instabil la nivel emoțional și acțional, trecând cu ușurință de la o stare la altă

• Inadaptarea socială:

Conform specialiștilor din domeniu criminalii în serie sunt inadaptați social, fapt datorat preponderent unui mediu familial dezorganizat, în care rolurile nu erau clar definite, fapt ce stimula în permanență adâncirea unor carențe de ordin emoțional. Lipsa sustenabilității din partea altor persoane de referință sau a mediului social reprezintă o altă componentă ce generează și menține inadaptarea viitorului criminal;

• Sensibilitatea deosebită:

Posesor al lipsei de inhibiției și de răspundere socială. Tinde spre atingerea propriilor interese indiferent de consecințe pri utilizarea tuturor resurselor existente în proximitate;

• Duplicitatea comportamentului:

Din dorința de a-și ascunde caracterul socialmente distructiv al actului infracțional. Stimulează comportamentul unui om corect, preocupat de starea celor din jur, însă această duplicitate nu poate fi menținută în permanență, lucru detestabil de cei ce au cunoștințe cu privire la această tipologie;

• Imaturitatea intelectuală:

Criminalul în serie nu este incapabil să prevadă consecințele acțiunilor sale pe termen lung. Este centrat pe timpul prezent acordând o importanță scăzută viitorului.

• Imaturitate afectivă:

,,Nu are o atitudine consecventă faţă de problemele reale şi importante, este lipsit de o poziţie critică şi autocritică autentică, este nerealist, instabil emoţional. Imaturitatea afectivă asociată cu imaturitatea intelectuală predispune criminalul în serie la manifestări
şi comportamente antisociale cu urmări deosebit de grave”

• Frustrarea:

Stare de ordin emoțional resimțită îm mmentul privării de un set de drepturi și îngreunarea procesului de bținere a unor recompense satisfacții. Cei puternic frustraţi au tendinţa să-şi piardă pe moment autocontrolul, acţionând haotic, inconstant, atipic, agresiv şi violent, cu urmări antisociale grave.

• Complexul de inferioritate:

Stare generată de sentimente de incapacitatea proprie prin comparație cu ceilalți față de care manifestă o atitudine de dispreț pe baza unor evenimente reale s-au imaginare.
În concluzie tipologile prezentante în cadrul acestei lucrări cu privire la criminalii în serie reprezintă niște modele de portretizare prin prisma literaturii de specialitate și nu vizează oferirea de argumente și tipologi absolute.

Bibliografie utilizată:

• Bogdan T., Probleme de psihologie judiciară, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1973;
• Dr. Viorel Vasile, Investigarea crimelor și criminalilor în serie, Editura Ministerul Afacerilor Interne, București 2013;