Elena Carmen Tuca, Sindrom Down, Ultrapsihologie

INTERVENTIE TIMPURIE IN RANDUL COPIILOR CU SINDROMUL DOWN: TERAPIE OCUPATIONALA (4)

INTERVENTIE TIMPURIE IN RANDUL COPIILOR CU SINDROMUL DOWN: TERAPIE OCUPATIONALA (4)

Atunci cand este mic, copilul este dependent de parintii lui sau de cei care il ingrijesc. Insa, treptat, micutul invata sa faca anumite lucruri singur, fara ajutor, ceea ce ii va aduce un prim contact cu independenta.
In cazul copilului cu sindromul Down, care are un tonus muscular general redus, capatarea independentei este mult mai greu de atins. In acest sens, terapia ocupationala este cea care il va ajuta sa-si dezvolta competentele necesare pentru independenta. Aceste competente includ: motricitate fina (miscarea si dexteritatea muschilor mici din maini si degete); motricitate grosiera (miscarea muschilor mari din brate si picioare); abilitati oral-motorii (miscarea muschilor din gura, buze, limba si maxilar, incluzand suptul, muscatul, mestecatul si linsul); abilitati de auto-ingrijire (imbracat, hranit si mersul la toaleta); abilitati de integrare senzoriala (abilitatea de a primi, sorta si raspunde la informatiile primite din mediu); abilitati de planificare motorie (abilitatea de a planifica, implementa si imparti secventele sarcinilor motorii).

Un terapeut ocupational va lucra cu copilul pentru a-l ajuta la exersarea motricitatii bratului si mainii. Acest lucru pune bazele dezvoltarii abilitatilor motorii fine, cum ar fi atingerea, apucatul, eliberarea și manipularea jucariilor. Dezvoltandu-se abilitatile motrice fine, pe viitor, copilul va putea sa scrie fara probleme, sa deseneze si sa taie, astfel incat sa participe cu succes la toate activitatile scolare pe care le va avea.
Terapia ocupationala, ce este recomandat sa inceapa de la o varsta frageda, il va ajuta pe copilul cu Sindrom Down sa isi desfasoare fara probleme activitatile pe care le are de facut. Indrumandu-l sa gaseasca modalitati de a ajusta sarcinile de zi cu zi, pentru a-si implini nevoile, micutul va invata sa interactioneze cu membrii familiei si sa dezvolte relatii sociale cu alti copii si parteneri de joc.

Dar sa o luam treptat…

Atunci cand copilul este bebelus, atentia ta se indreapta catre sanatatea si dezvoltarea lui armonioasa. In acest stadiu, datorită hipotoniei si slabiciunii muschilor din obraji, limba și buze, hranitul este dificil pentru copilul cu sindromul Down.
Terapia ocupationala le poate arata parintiilor care sunt cele mai bune pozitii in care trebuie sa stea copilul ca sa poata manca si ii poate invata tehnici de hranire a acestuia. In aceasta etapa, terapia ocupationala ajuta copilul sa dezvolte motricitatea bratului si mainii, care pune bazele pentru mai târziu la dezvoltare abilitati motorii fine .

Insa si tu ca parinte poti ajuta copilul cu sindromul Down, facand cu el acasa activitati ce tin de terapia ocupationala. Iata doua sugestii:
1. Cat mai mult pe burtica!
Tuturor bebelusilor le place sa stea pe burtica. Insa pentru cei cu sindromul Down, este recomandat sa stea cat mai mult in aceasta pozitie, pentru ca astfel se mareste forta musculara a bebelusului (este bine stiut faptul ca tonusul muscular scazut este asociat sindromului Down).
2. Joaca cu zornaitoarele
Pentru a pune bazele dezvoltarii motricitatii fine, incurajeaza-ti bebelusul sa apuce jucarii precum zornaitoarele si cele care au o forma rotunda. Pentru ca are maini micute, asigura-te ca jucaria este suficient de subtire pentru ca micutul sa o poata prinde.
Dupa ce copilul trece de stadiul de bebelus, terapia ocupationala vizeaza dezvoltarea motricitatii fine. In acest sens, in activitatile terapiei ocupationale, copilul inchide si deschide obiecte, ia si da drumul jucariilor, darama si construieste, manuieste nasturi si cuburi, experimeteaza coloratul cu creioane colorate.

Acasa, cu copilul poti face urmatoarele activitati:
1. Bea printr-un pai
Deoarece tonusul muscular scazut afecteaza fiecare muschi de la cap pana in picioare, sa bea cu paiul va contribui la intarirea muschilor gurii și fetei copilului.
2. Rezolva puzzle-uri
Dezvolta in continuare abilitatile motorii fine cu jucarii simple adecvate varstei, cum ar fi puzzle-uri cu 4-6 piese.
3. Mergi pe jos !
Copilul cu sindromul Down de obicei invata sa mearga in jurul varstei de doi ani. Un mod de a dezvolta abilitatea motorie grosiera, de exemplu, este sa mearga la plimbare prin parc.
Incepand cu varsta de 4-5 ani, dezvoltatea abilitatilor de autojutorare si a activitatilor de zi cu zi sunt o alta arie asupra caruia se focuseaza terapia ocupationala. Acestea se refera la hranirea de unul singur a copilului, la imbracarea fara ajutor, la joaca în mod corespunzator cu jucarii si la interactionarea cu alti copil. De exemplu, un micut se poate hrani singur mult mai usor daca foloseste un tip special de lingurita sau un vas ori va putea scrie fara mari dificultati daca va prinde intr-un anume fel creionul.

Dintre activitatile pe care le poti face acasa cu copilul tau, amintesc:
1. Trage fiermoarul
Copilul cu sindromul Down are nevoie sa faca activitati care necesită dexteritate: tragerea fiermoarului la jacheta, incheierea nasturilor la pantaloni și legarea sireturilor pantofilor. Aceste activitati necesita multa exersare. Este cel mai bine sa se lucreze la abilitatile de autoajutorare pe rand.
2. Decupeaza
Dezvoltarea abilitatilor de a folosi foarfeca poate cere practica in plus la copilul cu sindromul Down din cauza faptului ca are degetele mai scurte. Practicarea miscarii deschidere / inchidere necesare pentru taiere se poate face prin decuparea unor imagini. De asemenea, este important ca micutul sa foloseasca ambele maini in activitati precum insirarea margelelor sau in indeltniciri care necesita ruperea in bucati mici a hartiei.
3. Tine creionul
Copilul cu sindrom Down are degete scurte, care pot face o provocare din a tine un creion in mod corespunzător. Pentru a-l ajuta sa tina creionul, incurajeza micutul sa tina cu degetul mic si inelarul o jucarie mica sau o radiera in palma lui, in timp ce apuca creionul cu celelalte trei degete.
4. Mergi pe bicicleta
Daca mersul este foarte bine stapanit, incurajeaza copilul sa miste alternativ picioarele la urcatul pe scari sau sa inceapa sa invete sa mearga pe bicicleta cu roti ajutatoare.

Alaturi de kinetoterapie si logopedie, terapia ocupationala il va ajuta pe actualul copil cu Sindormul Down sa devenina adultul de maine capabil sa se bucure de o viata aproape normala, sa poata avea grija de el insusi si sa se bucure de independenta.

Elena-Carmen Tuca
Psihoterapeut integrativ