Discriminarea

Discriminarea

„Toate fiintele umane se nasc libere si egale in demnitate si in drepturi. Ele sunt inzestrate cu ratiune si constiinta si trebuie sa se comporte unele fata de altele in spiritul fraternitatii.“
(Declaratia universala a drepturilor omului, articolul 1)

IN CIUDA acestui ideal nobil, discriminarea continua sa napastuiasca omenirea. Aceasta cruda realitate este o reflectare nu numai a timpurilor pe care le traim, ci şi a naturii imperfecte a omului.
Discriminarea este actiunea prin care unele persoane sunt tratate diferit sau lipsite de anumite drepturi in mod nejustificat, pe baza unor considerente neintemeiate.
In sociologie, termenul “discriminare” este tratamentul defavorabil al unui individ sau al unui grup de indivizi bazat pe aparteneta lor la o anumita “clasa” sau “categorie”. Discriminarea se refera la comportamentul pe care o persoana, o institutie sau un grup de persoane o au impotriva membrilor respectivei clase sau categorii. Poate implica excluderea sau limitarea accesului membrilor grupului de persoane discriminat de la exercitiul anumitor drepturi si sanse care altfel sunt disponibile celorlalte grupuri sociale.
Criteriile de discriminare reprezinta acele caracteristici specifice ale persoanelor pe baza carora se realizeaza actul de discriminare.
Legislatia romaneasca recunoaste urmatoarele criterii de discriminare:Rasa, Nationalitatea, Etnia, Limba, Religia, Categoria sociala, Convingerile, Sexul, Orientarea sexual, Varsta, Handicapul, Boala cronica necontagioasa, Infectarea HIV, Apartenenta la o categorie defavorizata
Discriminare rasiala si etnica (Rasism)
Termenul de “discriminare”, in general, a evoluat in limba engleza americana fiind utilizat ca si tratament defavorabil al unui individ – termenul referindu-se initial numai la intelesul de rasa, mai tarziu generalizandu-se ca membru intr-un anumit grup social sau categorie sociala nedorita. Rasismul ramane un instrument ideologic foarte des utilizat de anumite grupuri pentru a-si justifica tratamentul inegal aplicat grupurilor sociale defavorizate
Discriminare pe baza de sex sau orientare sexual (Sexism, heterosexismul, heteronormativity si homofobia )
Desi sexismul se refera la credintele si atitudinile in raport cu sexul unei persoane, astfel de convingeri si atitudini sunt de natura sociala si in mod normal nu au consecinte juridice. Discriminarea sexuala, pe de alta parte, poate avea consecinte juridice.
Desi ceea ce constituie o discriminare bazata pe sex variaza intre tari, esenta este ca aceasta este o actiune ostila initiata de o persoana impotriva altei persoane, aceasta actiune nu ar fi avut loc daca persoana ar fi de alt sex. Social, diferentele sexuale au fost folosite pentru a justifica roluri diferite pentru barbati si femei, in unele cazuri dand nastere pretentiilor de rol principal si secundar.
Discriminarea, de obicei, urmeaza stereotipurilor de sex detinute de o societate.
Cele mai intalnite forme de discriminare sunt:
Sexismul cu privire la relatiile de munca
Sexism in cu privire la incredintarea minorilor
Transexualii, deopotriva masculini si feminini, au probleme in gasirea unui loc de munca, sunt izolati social si ocazional sufera atacuri violente. Cu toate acestea, problema de discriminare de sex nu se opreste la persoanele transexuale sau la femei. Barbatii sunt de multe ori victima in anumite zone ale ocuparii fortei de munca pentru ca sunt barbati, cind incep sa caute de lucru in secretariat si ingrijirea copiilor, munci traditional percepute ca “locuri de munca ale femeilor”. Acest efort se face, poate pentru auto-protectie, pentru a mentine rolurile traditionale ale societatii, sau pentru alte rationamente defecte, imorale sau ilegale care aduc prejudicii.
Discriminarea bazata pe casta
Discriminarea pe motive de casta, este raspandita mai ales in unele parti din Asia (India, Sri Lanka, Bangladesh, Nepal, Japonia) si Africa.
Discriminare pe baza de limba (linguicism sau logocism)
Diversitatea de limba este protejata si respectata de catre majoritatea tarilor pentru valoarea diversitatii culturale. Cu toate acestea, oamenii sunt uneori supusi unui tratament diferit, deoarece limba lor preferata este asociata cu un anumit grup, de clasa sau categorie. Frecvent, limba preferata este doar un alt atribut de separare a unui grup etnic.
Discriminarea pe baza de varsta
Se manifesta printr-o preferinta a firmelor de a angaja cu predilectie proaspat absolventi, care accepta un salariu mic in pofida volumului de munca mare, pentru ca altfel nu pot acumula experienta necesara. De asemenea, exista o reticenta a firmelor in a angaja persoane cu varste peste 40, persoane despre care se considera ca s-ar acomoda mai greu valorilor firmei si despre care se stie ca au asteptari mai mari din punct de vedere salarial sau sunt mai putin interesate de a lucra ore suplimentare
Discriminare inversa
Unele incercari de anti-discriminare au fost criticate ca discriminare inversa.
Discriminare pozitiva
Masurile care vizeaza un anumit grup si care urmaresc eliminarea si prevenirea discriminarii sau compensarea dezavantajelor rezultate din atitudini, comportamente si structuri existente poarta denumirea de discriminare pozitiva. Exista tendinta de abandonare a sintagmei discriminare pozitiva in favoarea celor de masuri specifice sau de tratament preferential deoarece, spre deosebire de discriminarea pozitiva, care presupune acordarea unei preferinte automate si absolute membrilor grupului minoritar, celelalte doua vizeaza asigurarea egalitatii depline si efective, permitand ca aprecierea sa se faca in concret, de la caz la caz.
Discriminarea persoanelor cu handicap
Discriminarea impotriva persoanelor cu handicap in favoarea persoanelor care nu sunt se numeste ableism sau disablism.
Discriminarea religioasa
Discriminare religioasa este evaluarea sau tratarea unei persoane sau a unui grup diferit din cauza prin ceea ce ei fac sau nu cred.
Oricine poate fi victima a discriminarii! Normele interne sau internaţionale nu limiteaza sfera persoanelor vulnerabile şi care pot fi supuse discriminarii. Orice criteriu in funcţie de care o persoana este tratata diferit poate constitui un criteriu de discriminare.
Formele discriminarii
Discriminarea directa – survine cand o persoana beneficiaza de un tratament mai putin favorabil decat o alta persoana care a fost, este sau ar putea fi intr-o situatie comparabila, pe baza oricarui criteriu de discriminare prevazut de legislatia in vigoare.
Discriminarea indirecta – este o forma de discriminare care nu este evidenta la o prima vedere. Desi anumite practici, reguli sau politici sunt aparent corecte si neutre, ele pot ascunde tratamente diferite si nedrepte pentru persoane apartinand diferitelor cateogrii sociale si pot leza drepturile acestora. Discriminarea indirecta apare atunci cand practici, politici sau proceduri ale unei organizatii, au efectul de a dezavantaja oameni care impartasesc anumite caracteristici protejate, chiar daca acest lucru nu este mentionat intr-o forma explicita ca in cazul discriminarii directe.
Discriminarea multipla – survine atunci cand o persoana sau un grup de persoane sunt tratate diferentiat, intr-o situatie egala, pe baza a doua sau a mai multor criterii de discriminare, cumulativ.
Hartuirea – este orice comportament care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv, pe criteriu de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, gen, orientare sexuala, apartenenta la o categorie defavorizata, varsta, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu.
Victimizarea – este orice tratament advers, venit ca reactie la o plangere sau actiune in instanta sau la institutiile competente, cu privire la incalcarea principiului tratamentului egal si al nediscriminarii.
Dispozitia de a discrimina (ordinul de a discrimina) – este considerata a fi tot o forma de discriminare si reprezinta un ordin primit de o persoana sau un grup de persoane de la o alta persoana sau grup de persoane pentru a discrimina.
Discriminarea pozitiva – este de obicei definita ca un ansamblu de masuri menite a favoriza grupuri sociale discriminate in trecut, cu scopul de a corecta niste nedreptati şi a inlesni integrarea acestora in societate. Insa, nu de putine ori se intampla ca cei care sunt favorizati sa nu se poata integra in ciuda tuturor acestor masuri. Mai mult, ceea ce favorizeaza aceste minoritati uneori nu face altceva decat sa discrimineze majoritatea.
Cauzele discriminarii sunt stereotipizarea si prejudecatile.
Stereotipizarea este o forma de discriminare. Multi oameni devin tapi ispasitori pentru problemele care nu sunt din vina lor. Acest lucru este comun atunci cand doua grupuri etnice defavorizate concura cu alta pentru recompense economice. Acest lucru este in mod normal, indreptat impotriva grupurilor care sunt relativ neputincioase, pentru ca ele sunt o tinta usoara. Aceasta implica frecvent proiectie, care este atribuirea inconstienta la altii de propriile dorinte sau nevoi.
Grupurile supuse cel mai adesea discriminarii si asupra carora s-au centrat cele mai multe studii sunt: minoritatile etnice, rasiale, religioase, grupurile de imigranti. O preocupare aparte a existat pentru discriminarea practicata la adresa femeilor. In ultima perioada un interes special este acordat studiilor referitoare la discriminarea minoritatilor sexuale, a persoanelor cu abilitati speciale, precum si a varstnicilor. Domeniile de manifestare a discriminarii cele mai investigate au fost sistemul educational, piata muncii, locuirea.
Aceste grupuri sunt vulnerabile din punct de vedere social si economic. Cei care sunt tinta prejudecatilor si a discriminarii intr-o societate anume vor intampina dificultati de integrare pe piata muncii (nu isi vor gasi locuri de munca pe masura calificarii sau vor fi platiti la nivel inferior celor care apartin grupurilor favorizate), vor avea dificultati in obtinerea beneficiilor publice. Toate aceste ii fac vulnerabili din punct de vedere economic si ii includ in categoria grupurilor cu risc ridicat de saracie.
Prejudecatile se situeaza la nivelul judecatilor cognitive si al reactiilor afective. Cand trecem in domeniul actelor, vorbim despre discriminare. Frecvent discriminarea reprezinta un comportament negativ fata de indivizii membri ai unui out-grup despre care avem prejudecati. Desi discriminarea deriva deseori din prejudecati relatia lor ramane complexa si nu este automata. Comportamentul nostru depinde atat de convingerile noastre personale, cat si de circumstantele exterioare care ne pot scapa de sub control. De pilda, o persoana poate avea prejudecati puternice in privinta unei minoritati etnice, insa realizeaza ca nu poate actiona sub impulsul sentimentelor sale negative deorece astfel de comportamente discriminatorii sunt idezirabile pe plan social sau interzise de lege. In schimb, un individ care nu are prejudecati despre femei poate fi obligat sa faca discriminari la adresa lor din cauza legilor sau regulamentelor sexiste existente la locul de munca sau in tara unde traieste. Discriminarea se manifesta intr-un mod deosebit de subtil si daunator mai ales in domeniul locurilor de munca si al avansarilor din cadrul sructurilor.
De unde vin prejudecatile si se declanseaza discriminarea? De ce tindem sa favorizam membrii in-grupului mai mult decat pe cei ai out-grupului? Diferitele stiinte umane au abordat aceste probleme conform nivelurilor lor proprii de analiza conducand la raspunsuri partiale dar complementare.
Personalitatea autoritara – Adorno (1950) demonstreaza ca individul autoritar valorizeaza puterea si fermitatea; gandirea lui este organizata in functie de categorii sociale rigide: “noi/ei”. Adorno si colegii lui au stabilit ca relatiile indivizilor autoritari cu membrii out-grupului se caracterizeaza prin etnocentrism. Adorno a constatat ca persoanele etnocentrice nu erau doar antisemite, ci aveau si prejudecati despre numeroase alte out-grupuri etnice, religioase si culturale. Conforme teoriei, ostilitatea reprimata in timpul copilariei era ulterior “ proiectata” asupra minoritatilor etnice si asupra altor out-grupuri considerate indezirabile intr-un context social dat. Asadar, “agresiunea autoritara” impotriva minoritatilor “indezirabile” poate servi drept supapa pentru sentimente de frustrare reprimate pe o perioada indelunata in contextul familial. Acest tip de dinamica familiala permite lui Adorno sa afirme ca personalitatea autoritata este sursa etnocentrismului si a discriminarii.
Teoria conflictelor reale – afirma ca una din cauzele fundamentale ale prejudecatilor, discriminarii si ostilitatii intergrupuri o constituie concurenta dintre grupuri pentru resurse limitate (Sherif, 1966). Conform teoriei conflictelor reale, cu cat exista o mai mare competitie pentru resurse limitate, cu atat vor fi mai intense prejudecatile, discriminarea si ostilitatea intre grupurile in cauza.
Stratificarea sociala si discriminare – studii ale lui Schadev indica net un comportament mai discriminatoriu in cazul membrilor grupului dominant decat in cel al membrilor grupului dominat, deoarece puterea absoluta permite manifestarea bias-ului in favoarea in-grupului in distributia resurselor. Rezultatele confirma ca, fara putere, categorizarea sociala in sine nu permite discriminarea la adresa out-grupului. Rezultatele indica in aceeasi masura si faptul ca, in cazul indivizilor cu statut superior comportamentul este mai discriminatoriu decat cel al indivizilor cu statut inferior.
Prejudecatile ii pot determina pe oameni sa denatureze, sa interpreteze gresit sau chiar sa ignore unele realitati care nu corespund ideilor lor preconcepute. Semintele prejudecatilor pot fi semanate in familie prin insuflarea unor valori aparent inocente, dar gresit directionate. Ele pot fi sadite si de cei ce promoveaza cu buna stiinta opinii eronate despre alte rase sau culturi. Prejudecatile pot fi alimentate si de nationalism sau de invataturi religioase false si pot fi o consecinta a mandriei nepotrivite.
Asocierile. Omul este o fiinta sociala — fapt cat se poate de util. Studiile arata ca, sub influenta felului de-a fi, a limbajului si a gesturilor celor din jur, pana şi copiii de trei ani au preferinte fata de o anumita rasa.
Nationalismul. Potrivit Dictionarului de neologisme, nationalismul este „tendinta de a aprecia exclusiv si exagerat tot ceea ce apartine propriei natiuni“. Drept urmare, omul gandeste mai intai de toate ca un american, rus, chinez, egiptean sau peruvian si doar apoi ca o fiinta umana — daca mai gandeste ca atare. Amintim aici nationalismul extremist, a carui lozinca este: «Indiferent ca are sau nu dreptate, e totusi tara mea»“.
Rasismul. Rasismul este o teorie „care sustine inegalitatea biologica si intelectuala a raselor umane“ (Dicţionarul explicativ al limbii romane). Insa, potrivit lucrarii The World Book Encyclopedia, cercetatorii „nu au descoperit dovezi stiintifice care sa ateste superioritatea unei anumite rase“. Nedreptati crase precum negarea sistematica a egalitatii in drepturi se nasc din rasism si demonstreaza in chip dureros ca aceasta teorie are drept temelie idei false si preconcepute.
Religia. Cartea The Nature of Prejudice afirma: „Ura se naste in mod inevitabil cand oamenii se folosesc de propria religie pentru a justifica obiective egoiste sau interese etnice. Astfel isi dau mana religia şi prejudecatile“.
Mandria. Cand degenereaza in respect de sine exagerat sau infumurare, mandria poate sadi prejudecati in inima omului. De pilda, mandria te poate face sa nutresti sentimente de superioritate sau chiar de dispret faţa de oamenii mai putin instruiti ori fata de cei saraci sau te poate face sa pleci urechea la propaganda care preamareste natiunea ori etnia ta.
Dupa cum se poate observa prejudecata este veriga cu care porneste acest lant in jurul unui individ uman. Astfel, o atitudine negativa rezultata in urma unei generalizari va determina un comportament discriminatoriu. Acest comportament discriminatoriu va genera stigmatizarea. Cu alte cuvinte, o persoana prejudiciata poate intampina atat discriminarea cat şi stigmatizarea
Cand reuşim sa-i cunoaştem mai bine pe alţii, ajungem sa ne debarasam de ideile preconcepute pe care le aveam despre ei,
Orice persoana se poate confrunta, pe parcursul vietii, cu situatii de discriminare. Discriminarea se poate manifesta in diferite medii şi contexte: la locul de munca, la şcoala, la spital, la restaurant, s.a.m.d. In cazul anumitor persoane riscul de a fi discriminate este mai ridicat, pentru ca fac parte din grupuri vulnerabile. Cel mai probabil, ai auzit de discriminarea femeilor, romilor, persoanelor din comunitatea LGBT, insa aceste persoane nu sunt singurele care pot fi afectate de discriminare.
Este imporant sa cunoastem acest fenomen, pentru ca oricare dintre noi poate fi pus in situatia de a fi discriminat sau in situatia de a fi martorul unei situatii de discriminare. In oricare dintre cele doua variante, trebuie, in primul rand, recunoastem fapta de discriminare, si apoi sa cunoaştem ce masuri putem lua pentru a aborda problema.
Toti putem contribui la lupta impotriva intolerantei, importanta este propria decizie de a actiona si de ai incuraja si pe altii sa ne urmeze. Primul pas ar fi sa recunoastem ca toti suntem de fapt captivii propriilor noastre experiente. Poate nu vom putea elimina niciodata prejudecatile dar putem sa le recunoastem si sa ne controlam impulsurile faţa de ceilalti. Aceasta poate duce la eliminarea treptata a prejudecatilor. Lupta impotriva intolerantei este un angajament intr-un proces indelungat de influentare a atitudinii oamenilor si de creare a unei culturi in care intoleranta nu este tolerata.
In concluzie, fiintele umane pot sa difere prin varsta, rasa, nationalitate, religie, dar cu totii avem ceva in comun – dreptul de a trai in demnitate ca fiinte umane.Trebuie sa promovam actiuni impotriva violentei, abuzului, ignorantei si urii. Sunt fundamentale pentru libertate, justitie si pace. Trebuie sa ni le asumam ca sa traim intr-o lume in care discriminarea nu este motivata.

RACISM IS SOMETHING YOU LEARN NOT SOMETHING YOU ARE BORN WITH.

In UE exista doua directive de baza care interzic discriminarea pe mai multe criterii:
– Directiva asupra Egalitaţii Rasiale: aceasta cere statelor sa interzica discriminarea pe criteria de origine rasiala sau etnica in toate activitaţile sociale – angajare, educaţie, sanatate etc.
– Directiva asupra Egalitaţii la Angajare: aceasta cere statelor sa interzica discriminarea pe baza de religie sau credinţa, disabilitate, varsta şi orientare sexuala la angajare şi training vocaţional.

Metodele si tehnicile generale de prevenire a discriminarii de orice fel sunt:
• Prevenirea faptelor de discriminare prin realizarea de campanii de informare, de constientizare privind drepturile omului, efectele discriminarii, principiul egalitatii, cursuri de formare, de informare, proiecte si programe la nivel local, regional si national, realizarea de studii, rapoarte, dialogul dintre partenerii sociali si cu organizatiile neguvernamentale, pentru a lua cunostinta de diferite forme de discriminare si a le combate etc
• Medierea faptelor de discriminare a partilor implicate in cazul de discriminare, in prezenta reprezentantilor Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii. Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii urmareste reducerea si eliminarea faptelor de discriminare si nicidecum sa aplice amenzi.
• Investigarea, constatarea si sanctionarea faptelor de discriminare. Pentru analizarea cat mai corecta a cazurilor si pentru luarea deciziilor in cazul petitiilor primite sau autosesizarilor, Colegiul Director dispune de masuri pentru a investiga cazurile, in urma carora acesta constata existenta sau nu a faptei de discriminare si dupa caz, sanctionarea acesteia.
• Monitorizarea cazurilor de discriminare in urma constatarii unor cazuri de discriminare de catre CNCD, prin supravegherea ulterioara a partilor implicate.
• Acordarea de asistenta de specialitate victimelor discriminarii prin explicarea legislatiei celor interesati de catre consilierii juridici ai CNCD, prin indrumarea asistata in ceea ce priveste activitatea de depunere a petitiei si informatii suplimentare ce decurg din aceasta procedura.

1. Prin ce metode si tehnici, combatem si prevenim Discriminare rasiala si etnica (Rasism)

Potrivit Dicţionarului explicativ al limbii romane, rasa este „o varietate naturala a speciei
umane, ce prezinta un ansamblu comun de caractere ereditare, exprimate in particularitaţi morfologice şi fiziologice, indiferent de limba şi obiceiurile folosite sau diferenţele culturale.
Exista: rasa alba, caucaziana, etiopiana, galbena, indiana, neagra”
Rasismul nu este un fenomen nou. Insa, chiar daca nu exista indoieli in ceea ce priveşte istoria acestui fenomen, inţelesul lui pare sa se fi schimbat. Astfel, in vocabular au aparut noţiuni noi ca neorasism, rasism cultural sau diferenţialism. Dintotdeauna, rasismul s-a dovedit a fi o combinaţie intre inferioritate şi exploatare, un principiu care acorda grupului-victima un nivel cat mai jos in societate şi un principiu de diferenţiere, in baza caruia grupul sa fie marginalizat sau chiar expulzat.
Astazi „rasa” este privita ca o construcţie sociala şi accentul este pus mai mult pe diferenţe culturale decat pe caracteristicile biologice, de aceea am putea vorbi despre „rasismul cultural” – un termen care descrie mai exact atitudinile „rasiştilor” de astazi.
“…termenul ‘discriminare rasiala’ inseamna orice distincţie, excludere, restricţie sau preferinţa pe baza de rasa, culoare, descendenţa sau origine naţionala sau etnica ce are ca scop sau efect anularea sau scaderea recunoaşterii, exercitarea, in mod egal, a drepturilor şi libertaţilor fundamentale ale omului in domeniul politic, economic, social, cultural sau in orice alt domeniu al vieţii publice”. Fundamentale pentru principiul non-discriminarii sunt drepturile membrilor minoritaţilor rasiale, etnice sau naţionale la egalitate in faţa legii şi protecţie egala a legii.
Exista un numar de instrumente elaborate pentru a asista victimele discriminarii rasiale. Acestea includ:
• legi locale impotriva disciminarii;
• alte legi locale care nu aparţin in mod direct discriminarii, dar care ar putea fi aplicate in mod creativ in cazuri de discrimare, cum ar fi cazurile eronate care protejeaza demnitatea unei persoane;
• legi internaţionale incluzand:
1. Convenţia Internaţionala pentru Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare Rasiala (ICERD), in special Articolul 14 din ICERD, care permite Comitetului pentru Eliminarea Discriminarii Rasiale sa ia in considerare comunicari trimise de indivizi şi grupuri privind violarile Convenţiei;
2. Convenţia Europeana pentru Drepturile Omului (ECHR): Articolul 14 din ECHR interzice discriminarea in legatura cu drepturile garantate de Convenţie. Protocolul Nr. 12 adiţional la ECHR, care a fost deschis pentru a fi semnat in 2000, va adauga o interzicere profunda a discriminarii in aplicarea oricarui drept oferit de lege, ca urmare a ratificarii sale de catre zece state membre din Consiliul Europei. Activiştii au un rol important in inducerea unei presiuni asupra guvernelor pentru a ratifica Protocolul 12 fara intarziere;
3. Directiva Uniunii Europene pentru Egalitate Rasiala: aceasta directiva cere statelor sa adopte legi impotriva discriminarii şi stabileşte organe de punere in aplicare. Ea face parte din legislaţia UE cu care statele membre şi ţarile candidate trebuie sa se se conformeze. Activiştii au un puternic rol in a se asigura ca statele amendeaza legislaţia şi aplica cererile acestui puternic instrument.
Protectia impotriva discriminarii pe criteriul originii rasiale si etnice trebuie intarita prin existenta in fiecare stat membru a unui organism sau a unor organisme cu competenta in analizarea acestor probleme, in studierea posibilelor solutii si in asigurarea de asistenta concreta victimelor.
ERRC acţioneaza pentru combaterea discriminarii impotriva romilor printr-o serie de activitaţi, printre care:
• publicarea de informaţii despre situaţia romilor privind drepturile omului;
• oferirea de consultanţa privind drepturile omului la nivel internaţional;
• imputernicirea romilor sa acţioneze in numele lor prin programe de educaţie in ceea ce priveşte drepturile omului;
• depunerea de acţiuni judiciare in instanţele interne şi internaţionale in numele victimelor rome supuse discriminarii şi altor forme de abuz ale drepturilor omului.
Acţiunea legala este esenţiala in combaterea discriminarii. Oricum, acţiunea legala singura este, de multe ori, improbabil sa aiba un impact in afara unui anumit caz in particular. Acţiunea drepturilor omului impotriva discriminarii este realizata cel mai bine in maniera planificata şi coordonata. Intr-adevar, merita sa elaborezi strategii prin care prieteni influenţi – mass media, ONG-uri internaţionale, organe inter-guvernamentale etc – sunt considerate ca aliate.
Nu putem sa fim pasivi impotriva rasismului.Trebuie sa ducem o lupta continua pentru a trai intr-o ţara unde nimeni nu are dorinţa de a discrimina.
Reducerea prejudecaţilor existente in societatea noastra trebuie sa fie scopul fiecaruia dintre noi. Pentru aceasta trebuie sa aplicam anumite reguli:
-admite ca ţi-ai format pareri eronate despre alţii
-confrunta fara a te autoacuza stereotipiile pe care le- ai invaţat
-aduna informaţii pentru a dezminţi fiecare gand prejudicios
-mareşte gradul de contact cu cei care aparţin grupului catre care ai acumulat stereotipii
-afla ce parere au alte grupuri faţa de grupul tau de identitate
Modificarea stereotipurilor si a prejudecatilor se poate realiza prin:
– evidenţierea unor reprezentanti ai grupului cu privire la care identificam existenţa unor stereotipuri, care infirma stereotipul
– oferirea unei cantitaţi semnificative de informaţii cu privire la acel grup – privind toate valorile si normele specifice acestuia si a membrilor acestuia;
– motivarea indivizilor in sensul inţelegerii corecte a grupului cu care doreşte sa comunice;
– implicarea in activitaţi in vederea atingerii unor scopuri commune
– identificarea propriilor noastre stereotipuri si prejudecaţi este esenţiala in realizarea unei comunicari autentice pe termen lung intre diferite grupuri culturale. De asemenea constituie primul pas spre deschiderea catre celalalt şi dezvoltarea unor noi perspective asupra grupurilor culturale cu care interacţionam.

2. Cum prevenim Discriminare pe baza de sex sau orientare sexual (Sexism, heterosexismul, heteronormativity si homofobia) si cum informam copii despre acest tip de discriminare?
Egalitatea de şanse pentru femei şi barbaţi semnifica lipsa barierelor politice, economice şi sociale cu referire la participarea acestora la viaţa publica. Conceptul de „şanse egale pentru femei şi barbaţi” se interpreteaza prin prisma „tratamentului egal pentru barbaţi şi femei”, adica lipsa discriminarii in baza criteriului de sex.
Sexismul este o ideologie si o practica patriarhala manifestata in religie, cultura si organizarea sociala sub forma unor discriminari care vin sa desconsidere un sex sau altul, discreditand sau prezentand intr-un mod denaturant o situatie legata de un barbat sau o femeie. Chiar daca sexismul afecteaza ambele sexe, femeile sunt care sunt supuse mai mult discriminarii pe baza de sex.
Totuşi, este nevoie de a face distincţie intre noţiunile de „sex” şi „gen”. Astfel, „sexul” reprezinta caracteristicile biologice care disting fiinţele umane ca fiind de sex masculin şi feminin, iar „genul” social (gender) reprezinta conceptul cu privire la diferenţele sociale dintre femei şi barbaţi, diferenţe ce sunt invaţate şi pot fi schimbate in timp, prin educaţie. Susţinem pe deplin opinia directorului Gender-Centrului Valentina Bodrug- Lungu, precum ca termenii „sex ” şi „gen/gender” definesc femeia şi barbatul. Sexul defineşte deosebirile biologice dintre barbaţi şi femei, pe cand genul defineşte relaţiile sociale existente intre aceştia. Sexul biologic al unei persoane, de obicei, stabileşte un standard al supoziţiilor, deşi nu intotdeauna sexul biologic corespunde identitaţii sexuale asumate (vezi transsexualii). Aşadar, nu ne naştem femei sau barbaţi, ci ne naştem persoane de sex feminin sau masculin şi devenim sau ne formam ca femei şi barbaţi. Ne transformam, cel mai adesea, in sensul dezirabil de catre societate, care ne impune valori, aşteptari prestabilite, ce au rolul de a ne modela. Ne naştem cu un sex anume, dar nu şi cu un gen anume. Acesta din urma se formeaza in stransa dependenţa de tipul de societate, de gradul sau de cultura şi civilizaţie.
Altfel spus, genul este apartenenţa sexuala a persoanelor din punct de vedere social. Realizarea concepţiei gender presupune atat eliminarea diferenţierii, ce are tradiţii inradacinate in ceea ce priveşte cele doua sexe, cat şi tratarea ei din punctul de vedere al dezvoltarii in perspectiva a societaţii. In realizarea concepţiei gender exista multiple obstacole, dintre care cele mai puternice le formeaza manifestarile sexismului şi stereotipurile de gen.
O atenţie deosebita sub aspectul asigurarii egalitaţii in drepturi şi excluderii discriminarii
necesita minoritaţile sexuale, care uneori sunt discriminate din cauza stilului lor de viaţa. Conform definiţiei propuse de Eric Heinze, minoritatea sexuala este totalitatea de persoane ale caror preferinţe, asocieri intime, stiluri de viaţa sau alte forme de identitate sau exprimare personala se indeparteaza de la paradigma heterosexuala standard. Discriminarea bazata pe orientarea sexuala se manifesta prin tratament jignitor, in legislaţie sau practica, pe temeiul abaterii, in mod real sau perceput, de la paradigma heterosexuala standard. Dreptul alegerii individuale a orientarii sexuale se include in dreptul la viaţa privata.
Atat sexismul, cat şi stereotipurile de gen sunt probleme sociale grave, care pun in pericol asigurarea şi protejarea drepturilor omului fara nicio discriminare bazata pe sex/gen, ele urmand a fi eliminate din toate domeniile vieţii.
Principiile şanselor egale pentru femei şi barbaţi şi ale tratamentului egal sunt obiectivele modelului social de comportament non-discriminatoriu, obiective care sunt atinse prin legislaţie şi educaţie. Dintr-un anumit punct de vedere, legea este generatoare de schimbare sociala, prin valorile pe care le impune. Toate tratatele internaţionale in domeniul drepturilor omului includ sexul ca pe un criteriu protejat impotriva discriminarii.
Modalitatile de combatere a discriminarii de gen sunt foarte diversificate, dar sunt prea putin aplicate in practica:
• combaterea stereotipurilor de gen;
• combatere discriminarii de gen si de ameliorare a egalitatii de gen;
• combatere saraciei, crestere gradului de ocupare si diminuare dependentei economice;
• informarea si constientizarea cu privire la discriminare si cresterea increderii pentru insertia/reinsertia pe piata muncii;
• dezvoltarea parteneriatului public-privat pentru prevenirea si combaterea discriminarii
• sinergizarea eforturilor tuturor institutiilor publice existente la nivel local cu rol in prevenirea si combaterea discriminarii si a consecintelor acesteia
• dezvoltarea mecanismelor de reprezentare
• sensibilizarea si formarea personalului serviciilor publice si a reprezentantilor mass-media pentru promovarea si aplicarea principiului egalitatii de sanse pentru toti
• intensificarea campaniilor de constientizare la nivelul populatiei privind cauzele, incidenta si implicatiile actelor de discriminare
• intensificarea campaniilor de informare cu privire la cadrul legal si institutional de prevenire si combatere a discriminarii
• stimularea cercetarii stiintifice asupra cauzelor, formelor si implicatiilor discriminarii
In ceea ce priveste informarea copiilor, cunoasterea la nivel general a problematicii drepturilor si a problematicii genurilor, nu a problematicii discriminarii, este ceea ce trebuie urmarit. Prin intelegerea diferentelor specific si acceptarea lor sau prin inlaturarea stereotipurilor patriarhale de gen sau orientare sexual, se poate face pasul spre societati egalitare in cadrul carora toti au sanse egale.

3. Care trebuie sa fie pozitia noastra corecta fata Discriminare pe baza de limba (linguicism sau logocism) si cum prevenim aceast tip de discriminare?

Prin minoritate inţelegem acele grupuri de oameni care se afla in inferioritate atat numerica, cat şi politica, sociala, economica sau culturala in raport cu majoritatea.
Aproximativ 10% – 20% din populaţia Terrei este formata din minoritaţi. Fiindca deseori sunt dezavantajate, discriminate şi excluse din viaţa publica şi politica, minoritaţile au nevoie de masuri speciale pentru protejarea drepturilor lor. Remarcam faptul ca in documentele internaţionale, in legislaţia interna şi in lucrarile de specialitate se folosesc urmatorii termeni: minoritaţi, minoritaţi naţionale, minoritaţi etnice, religioase sau lingvistice, grupuri naţionale, etnice, rasiale sau religioase, grupuri rasiale sau etnice, naţionalitaţi.
Exista o multitudine de definiţii ale acestor termeni, insa nu s-a ajuns la o definiţie unanim acceptata. Instrumentele internaţionale in domeniul drepturilor omului interzic orice discriminare dupa aceste criterii. Totodata, persoanele care fac parte din minoritaţi trebuie sa respecte integritatea teritoriala, independenţa şi suveranitatea statelor sub a carui jurisdicţie se afla şi sa nu se angajeze in acţiuni de natura sa pericliteze aceste valori.
Potrivit dicţionarului politic, minoritatea naţionala e formata din persoane care se diferenţiaza prin etnie şi limba de majoritatea populaţiei in mijlocul careia traiesc. Dicţionarul explicativ al limbii romane defineşte minoritatea naţionala ca fiind „un grup de oameni de aceeaşi limba şi origine care locuieşte pe teritoriul unui stat naţional”.
Henri Giordan distinge in Europa doua tipuri de baza de minoritaţi: cele neteritoriale (romii, unele comunitaţi evreieşti, comunitaţi formate din imigranţi, din motive politice – armenii, chilienii sau economice – maghrebienii, turcii, iugoslavii); minoritaţile şi naţionalitaţile teritoriale – de la cele cu statut de autonomie, cum sunt catalanii, bascii, pana la cele care nici nu sunt cunoscute ca atare – bretonii, occitanii.
In conformitate cu Documentul de la Copenhaga, minoritaţile naţionale au urmatoarele drepturi specifice:
– folosirea limbii materne in particular şi in public, crearea şi menţinerea de instituţii organizaţii sau asociaţii proprii, educative, culturale şi religioase;
– profesarea şi practicarea propriei religii, stabilirea şi menţinerea de contacte in interior şi in afara cu persoane care au in comun originea etnica sau naţionala, patrimoniul cultural sau credinţele religioase;
– difuzarea şi schimbul de informaţie in limba materna şi accesul la aceasta;
– crearea şi menţinerea de organizaţii in ţarile lor;
– participarea la organizaţii neguvernamentale internaţionale.
In acest mod, se prevede protecţia identitaţii persoanelor respective şi crearea de condiţii pentru promovarea acestei identitaţi, in conformitate cu principiile egalitaţii şi non-discriminarii faţa de alţi cetaţeni ai statelor participante.
O alta categorie o constituie minoritaţile lingvistice, discriminarea pe criteriu de limba fiind interzisa aproape de toate instrumentele internaţionale principale cu privire la drepturile omului. Protecţia impotriva discriminarii pe criteriul limbii poate fi legata de apartenenţa persoanei la o categorie protejata suplimentar, cum ar fi minoritatea naţionala, rasa, culoarea, etnia, originea naţionala şi naţionalitatea.
Pactul cu privire la drepturile civile şi politice asigura minoritaţilor etnice, religioase şi lingvistice dreptul de a se bucura de propria cultura, de a profesa şi practica propria religie şi de a folosi propria limba. Similar, Convenţia-cadru privind protecţia minoritaţilor naţionale asigura acestora dreptul de a folosi liber şi fara imixtiuni propria lor limba minoritara in sfera publica şi cea privata, in forma scrisa şi verbala.

4. Unde este prezenta, cu precadere Discriminarea pe baza de varsta si cum o putem preveni?
Cand o persoana este tratata nedrept din cauza varstei, se poate vorbi despre discriminare de varsta. Discriminarea de varsta directa este atunci cand esti tratat nedrept pe baza varstei tale in comparatie cu o persoana de o varsta diferita. Discriminarea de varsta indirecta este atunci cand exista o politica standard care discrimineaza persoanele dintr-un anumit sector de varsta fara de altele. Discriminarea de varsta este ilegala, exceptie fiind atunci cand e nevoie de o anumita varsta pentru anumite ocupatii sau discriminare pozitiva.
Cele sase sfere in care se poate manifesta discriminarea in munca pe baza varstei (1) recrutarea si selectia; 2) promovarea; 3) trainingul si educatia; 4) plata si beneficiile; 5) inutilitatea; 6) retragerea) au o vizibilitate mai mare sau mai mica si au atras atentia cercetatorilor mai mult sau mai putin. In sfera recrutarii si selectiei personalului, diferentele legate de varsta sunt cele mai evidente. In Romania se organizeaza curent targuri de joburi pentru studenti si absolventii universitatilor; nu am auzit insa despre un targ de joburi pentru persoanele in varsta de peste 55 de ani sau pentru pensionari. Aceste persoane constituie o forta de munca cel putin semnificativa, o forta de munca nevalorificata. Discriminarea varstnicilor apare pregnant si in selectia personalului. Sa ne gandim cum opereaza varsta in selectia persoanelor pentru munca in agricultura in strainatate (Spania, Grecia, Israel s.a.).
Desi interzisa prin lege si in dezacord cu fenomenul de imbatranire a fortei de lucru disponibile, discriminarea la angajare pe criteriul varstei este o practica frecvent intalnita in Romania.
Regasim prezent acest comportament discriminatoriu la angajare, pe criteriul varstei, chiar din faza de publicare a anuntului. Multe dintre acestea contin referiri la varsta pe care viitorul angajat ar trebui sa o aiba, excluzand de cele mai multe ori persoanele ce depasc 45 de ani, chiar si mai tinere. Dacă eşti tânăr nu poţi avea experienţă, deci slabe şanse de angajare. Dacă eşti mai în vârstă, angajatorul consideră că nu mai poţi depune acelaşi volum de muncă, pe care puteai să-l depui la 30 de ani.
Exista totusi situatii in care o persoana fi refuzata pe criteriul varstei atunci cand aplica la un anunt de job. Este vorba de programele de tipul Au-Pair sau Work and Travel, programe care au un regim special, sunt destinate in general tinerilor prin politica si regulile ce stau la baza lor.
De asemenea, o persoana angajata in cadrul armatei poate fi mentinuta in activitate pana la varsta de 50 de ani, conform informatiilor publicate pe site-ul MApN.
Pentru personalul din cadrul SRI varsta maxima de selectionare este de 37 de ani in prezent, iar angajatii SIE, gradatii sau gradatii voluntari respectiv, nu pot depasi varsta de 40 de ani, varsta limita pana la care acestia pot fi mentiuti in activiate. Toate informatiile se regasesc publicate pe site-urile institutiilor in cauza.
Si tinerii sunt discriminate, De exemplu, una dintre preocuparile recurente ale tinerilor care au slujbe precare sau slab remunerate este lipsa accesului la imprumuturi bancare pentru achizitia unui apartament. O alta problema majora este rata ridicata a somajului in randul tinerilor in tarile care nu au un sistem de protectie sociala puternic, ceea ce ridica obstacole in tranzitia completa spre viata de adult. De asemenea, faptul ca tinerii necasatoriti, cuplurile de facto si cuplurile fara copii tind sa fie exclusi din lista beneficiarilor de plati sociale este perceput ca o bariera structurala, care se intrepatrunde cu situatia de discriminare a individului.
Problema pe care o reprezinta batranetea este partial inerenta procesului de imbatranire, partial consecinta unor anumite tendinte sociale si demografice curente. Exista foarte multe stereotipuri legate de populatia varstnica, in ciuda eterogenitatii acesteia. Aceste stereotipuri si mituri larg raspandite explica multe dintre atitudinile si masurile politice discriminatorii fata de persoanele in varsta
5. Cum discriminam fara sa stim prin intermediul Discriminarii pozitive?
Discriminarea pozitiva este dictatura minoritatii
Discriminarea pozitiva este de obicei definita ca un ansamblu de masuri menite a favoriza grupuri sociale discriminate in trecut, cu scopul de a corecta nişte nedreptaţi şi a inlesni integrarea acestora in societate. Insa, nu de puţine ori se intampla ca cei care sunt favorizaţi sa nu se poata integra in ciuda tuturor acestor masuri. Mai mult, ceea ce favorizeaza aceste minoritaţi uneori nu face altceva decat sa discrimineze majoritatea.
In prezent, in ţara noastra exista masuri care favorizeaza etnia rroma sau alte minoritaţi sociale, prin unele masuri, dintre care amintim rezervarea pentru ei a unor locuri la licee şi facultaţi. Un copil rrom va intra mult mai greu la facultate şi chiar la liceu, din cauza lipsei condiţiilor de a se pregati, astfel incat pare indreptaţit sa i se ofere locuri speciale la buget, pentru care nu concureaza cu elevii majoritari, ci cu cei de aceeaşi etnie cu el, fiind cam pe acelaşi picior de egalitate.
Daca stam insa sa analizam, procedura aceasta de a incerca egalizarea şanselor unor grupuri sociale defavorizate prin oferirea de avantaje este din start incorecta. Nu puţine sunt cazurile cand studenţii rromi sau ai altor etnii intra la facultate cu note cu puţin peste 5, pe locurile de la buget rezervate lor, pe cand studenţii majoritari, cu note mult mai mari, ori nu intra deloc, ori intra pe locuri cu taxa. De ce sa te oboseşti sa inveţi, cand ai din start locuri asigurate? Bineinţeles, şi aici exista concurenţa, insa mai redusa, iar standardul este mult mai slab, din cauza lipsei motivaţiei.
In nici un caz aceste masuri nu vor ajuta la o mai buna integrare a minoritaţilor, aşa cum se presupune. In astfel de situaţii, persoanele rrome vor fi nesimpatizate de colegii romani, din simplul fapt ca şansele lor nu au fost egale, iar munca depusa, disproporţionata. Şi in cazul liceelor, situaţia este asemanatoare. Daca la un liceu bun din oraş romanii trebuie sa inveţe temeinic pentru a trece examenul, fiind o concurenţa acerba pe locuri, rromii inscrişi vor intra din oficiu pe locurile rezervate. Bineinţeles, nu trebuie sa excludem faptul ca exista şi tineri rromi care au acelaşi nivel intelectual şi aceeaşi pregatire ca cei majoritari, stabilindu-şi ţeluri profesionale pe care reuşesc sa le atinga dupa ani de studiu temeinic
In Romania, mai putem vorbi şi de discriminarea pozitiva a minoritaţii maghiare. In judeţele Covasna şi Harghita, romanii trebuie sa cunoasca neaparat limba maghiara, deoarece in orice instituţie exista angajaţi ce nu ştiu sau nu vor sa vorbeasca limba romana. Mai mult, aşa-numitul Ţinut Secuiesc este prezent periodic in mass-media, din cauza dorinţei maghiarilor de a-şi proclama autonomia. In acest caz, am putea vorbi de un fel de “dictatura a minoritaţii” impotriva majoritaţii. Anul trecut a fost o adevarata dezbatere in presa scrisa şi la televizor pe marginea unui subiect ce facea referire la inlocuirea unor poliţişti romani cu unii maghiari in judeţele Harghita şi Covasna. Mulţi romani au fost atunci indignaţi de o masura ce viza discriminarea romanilor in ţara lor de a cunoaşte limba maghiara pentru a obţine o funcţie in poliţie in judeţele menţionate.
In alte ţari mai dezvoltate decat Romania, precum SUA, care de altfel au şi inventat conceptul de “discriminare pozitiva”, şi in unele state europene, aceasta discriminare implica domenii diferite, de la educaţie pana la locul de munca şi politica. In America, nu puţine au fost cazurile cand s-a creat un adevarat razboi interrasial deoarece o persoana de culoare a fost concediata, deşi poate ceea ce a dus la acest lucru a fost incompetenţa, şi in nici un caz un motiv rasial. In statele respective, aceleaşi controverse le poate starni şi concedierea unui homosexual, a unui evreu şi in unele cazuri a unei femei. Bineinţeles ca exista şi situaţii cand aceste persoane sunt discriminate tocmai din cauza prejudecaţilor rasiale, homofobe, antisemite şi misogine. Şi in astfel de cazuri ar trebui sa se ţina cont de principiul egalitaţii şanselor pentru toţi cetaţenii. Cel care da dovada de competenţa intr-o anumita funcţie, poate sa-şi exercite munca fara piedici, indiferent de criterii rasiale, sexuale sau religioase, in schimb, cine nu este capabil sa indeplineasca anumite sarcini poate fi concediat fara a fi invocate motive rasiale sau de alta natura.
In Europa, discriminarea pozitiva li se aplica in special femeilor. In multe tari, precum in tarile scandinave, femeile beneficiaza de un tratament preferential atunci cind candideaza pentru un post in institutiile statului, inclusiv in politie, armata si invatamant.
In multe tari ale continentului si partidele politice aplica in mod voluntar un sistem paritar prin care femeile trebuie sa ocupe un anume procent de locuri pe listele lor. Apoi, in tari precum Norvegia si Franta, femeile trebuie sa ocupe cel putin un sfert din posturile de raspundere in intreprinderile mari sau in cele care beneficiaza de o participare a statului. Tot in Franta, noul presedinte François Hollande si-a respectat promisiunea de a numi femei in jumatate din posturile ministeriale. 17 din cei 34 de ministri ai noului guvern francez sint femei.
Alt tip de masuri pozitive sunt stimulentele financiare, care se pot manifesta in forma de alocatiuni financiare suplimentare pentru cei care promoveaza grupul vulnerabil vizat, in forma de credite sau imprumuturi in conditii avantajoase, alte forme de avantaje financiare.
De exemplu, proiectul de lege privind finantarea publica a partidelor politice in Republica Moldova prevede un mecanism de alocatiuni bugetare suplimentare pentru partidele politice, care promoveaza femeile pe listele de candidati la alegerile parlamentare si locale. In alte state, femeile care candideaza la alegeri. pot obtine imprumuturi in conditii avantajoase (in comparatie cu candidatii barbati) pentru campania electorala.
Inca un tip de masuri pozitive sunt stimulentele nefinanciare, care iau forma unui acces facilitat sau preferential, scutirii de unele obligatiuni. De exemplu, in unele tari in cadrul campaniilor electorale femeile si reprezentantii grupurilor vulnerabile, care candideaza la alegeri, pot obtine un timp de antena in volum sporit, in comparatie cu ceilalti candidati.
Ceea ce nu inţeleg aparatorii conceptului „affirmative action” este ca sistemul creat de ei incetineşte de fapt integrarea acestor grupuri in societate, incurajandu-le sa-şi menţina propria cultura marginala şi sa pretinda bani sau favoruri de la stat fara munca. Cand ştii ca eşti susţinut de restul societaţii doar pentru ca exişti, ca intr-o gradina zoologica, ba chiar eşti stimulat sa nu schimbi nimic din vechile tale obiceiuri daunatoare, nu ai nicio motivaţie sa te schimbi. Progresul social ramane o vorba goala, inerţia fiind de fapt chiar mai mare decat la alte grupuri care nu primesc nimic de la stat şi sunt nevoite sa se adapteze.
Cum credeţi insa ca se simte un cetaţean care aparţine unui grup majoritar cand este exclus de la anumite beneficii in favoarea unui minoritar cu merite mai puţine? Cum se simte un student cu nota mare care nu intra la facultate sau nu obţine bursa, iar un coleg de-al sau cu o nota mai mica are parte de acestea? Asemenea tratamente diferenţate, anti-democratice şi in totala contradicţie cu drepturile individului, nu fac decat sa creeze falii in societate, sa nasca conflicte artificiale intre grupuri.
Discriminarea pozitiva este tot discriminare! Cand un minoritar este ajutat preferenţial, adica „discriminat pozitiv”, exista intotdeauna un majoritar care este defavorizat, adica „discriminat negativ”. Problema nu se rezolva in acest fel, apar doar noi complicaţii.

Mecanisme naţionale privind eliminarea formelor de discriminare

Instituţii specializate pentru prevenirea şi combaterea discriminarii exista in prezent in mai mult de 20 de state europene (Romania, Belgia, Suedia, Marea Britanie, Elveţia, Finlanda, Letonia). Instituţiile naţionale specializate au fost create pentru a promova politica guvernamentala desfaşurata pentru protecţia grupurilor vulnerabile şi a celor minoritare. Membrii comunitaţilor recunoscute de guverne ca avand nevoie de instituţii specializate pentru a le proteja interesele sunt persoane aparţinand minoritaţilor etnice, lingvistice şi religioase, sexuale, straini, emigranţi, refugiaţi, femei, copii, invalizi, varstnici. De aici rezulta ca pentru toate aceste categorii de persoane pot fi instituiţi ombudsmeni specializaţi.
Denumirea instituţiei Ombudsmanului impotriva discriminarii poarta in limbajul ştiinţific un caracter general, insa sunt state care, in funcţie de tradiţii, obiceiuri, limba, au dat denumiri proprii acestei instituţii specializate, şi anume: Belgia – Centrul pentru Oportunitaţi Egale; Danemarca – Institutul Danez pentru Drepturile Omului; Elveţia – Comisia Federala Elveţiana impotriva Rasismului; Marea Britanie – Comisia pentru Egalitatea Rasiala; Romania – Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminarii; Suedia – Ombudsmanul impotriva Discriminarii Etnice; Norvegia – Centrul pentru Combaterea Discriminarii Etnice; Portugalia – Comisia pentru Egalitate şi Combaterea Discriminarii Rasiale; Luxemburg – Comisia Speciala permanenta impotriva Discriminarii rasiale; Olanda – Comisia pentru Tratament Egal; Irlanda – Tribunalul Egalitaţii; Finlanda – Oficiul Ombudsmanului pentru Drepturile Omului; Ungaria – Comisia Parlamentara pentru Drepturile Minoritaţilor Naţionale şi Etnice.
In Romania exista Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminarii [499], care a fost organizat prin Hotararea de Guvern nr. 1194/2001, modificata in 2002 prin Hotararea de Guvern nr.1514/2002. Acest Consiliu este un organ de specialitate al administraţiei publice centrale (altele decat ministerele), in subordinea Guvernului. In Romania domeniul pus in discuţie este reglementat şi prin Ordonanţa Guvernului nr.137/2000 privind combaterea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare. Aceasta a fost aprobata cu modificari de catre Parlament in 2002, prin Legea nr. 48/2002. Legea a suferit o modificare in august 2003 prin Ordonanţa Guvernului nr. 77/2003, justificata de nevoia indeplinirii obligaţiilor Romaniei faţa de Uniunea Europeana, in sensul armonizarii legislaţiei interne cu cele doua directive europene in domeniul non-discriminarii. In urma modificarilor succesive, legea existenta la aceasta ora respecta intr-o masura considerabila acquis-ul comunitar in domeniu, oferind un cadru legislativ adecvat protecţiei impotriva discriminarii. Astfel, in prezent, legea romana pentru non-discriminare sancţioneaza contravenţional, cu posibilitatea obţinerii de despagubiri in instanţa civila, discriminarea in formele: directa, indirecta, harţuirea, dar şi victimizarea.
Atribuţiile instituţiilor naţionale specializate in prevenirea şi combaterea discriminarii difera de la stat la stat, insa toate trebuie sa ţina cont de articolul 13 din Directiva Consiliului 2000/43/CE din 29 iunie 2000 de aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor, fara deosebire de origine rasiala sau etnica.
O alta institutie publica cu atributii in acest domeniu este Agentia Nationala pentru Egalitate de Sanse intre Femei si Barbati.
Alaturi de aceste doua institutii publice, o serie de ONG-uri isi desfasoara activitatea in acest domeniu, toate formand impreuna Coalitia Antidiscriminare din Romania:
Asociatia ACCEPT
Centrul de Resurse Juridice
Centrul Parteneriat pentru Egalitate
Grupul Roman pentru Apararea Drepturilor Omului
Liga Pro Europa
Romani CRISS- Centrul Romilor pentru Interventie Sociala si Studii.

Eliminarea formelor de discriminare este posibila numai daca societatea va fi educata la acest capitol, prin introducerea in programele şcolare, liceale şi universitare a subiectelor privind non-discriminarea, toleranţa, diversitatea, iar pentru funcţionari, poliţişti, procurori, judecatori, jurnalişti se vor organiza traininguri, seminare, aceştia din urma urmand sa reflecte subiectul in mass-media locale şi naţionale, organizand programe radio şi televizate.

Psiholog Mihaiela ( Grimbovschi ) AVRAMESCU

Bibliografie:

1.Abric, J. C. – “Psihologia comunicarii – Teorii si modele”, Polirom, 2002 –
“Psihologia campului social. Reprezentarile sociale”, Polirom, Iasi, 1997
2.Mitrofan, Iolanda – “Psihologia relatiilor dintre sexe. Mutatii si alternative”, Alternative, 1997 3. Richard Y. Bourhis, Jacques-Philippe Leyens – “Stereotipuri, discriminare, relatii intergrupuri”, Collegium, 1997
4.http://ziarullumina.ro/societatea-perspectiva-crestina/discriminarea-pozitiva-este-dictatura-minoritatii
5. http://www.femeipentruviitor.ro/index.php?page=despre_discriminare
6.http://www.doxologia.ro/puncte-de-vedere/discriminarea-majoritatii
7.http://www.cyberhate-watch.ro/ce-este-discriminarea
8.http://www.youthforum.org/assets/2014/11/Survey-on-Youth-and-Multiple-Discrimination.pdf.
9.http://filedelumina.ro/2015/01/18/pe-scurt-despre-discriminare/#ixzz3bjx3CLOc


Mihaiela Grimbovschi Avramescu Psiholog Specialist in Psihologia muncii, psihologie aplicata in Ministerul Apararii si Ordinii publice. Management organizational si resurse umane