Ultrapsihologie

Dincolo de cortina dependenței

Dincolo de cortina dependenței

Cum priviți un alcoolic? …. Nu-l priviți!
Cum numțti un alcoolic? Nesimtit, nenorocit, puturos, libidinous…
V-ați întrebat vreodată cum e omul alcoolic?…Nu, pentru că nu-l considerați om!
Ați fost curioși să aflați povestea omului? Aaaa! Ați considerat ca nu există altă poveste în afara alcoolului!
Pornind de la cercetările ce au dovedit implicarea factorului psihic în apariția bolilor, putem descrie demersul terapeutic în cazul alcoolismului.
Vă propun sa tragem cortina dependentei! Va propun să deconspiram omul! Da! Ați auzit bine! Alcoolicul este un om! O ființa! O persoană!
Sănătatea a fost întotdeauna un subiect de preocupare pentru cercetători. De-a lungul timpului s-au căutat multiple explicații pentru apariția bolilor, menite să dea cât mai multe posibilități de vindecare. Studiile au vizat în mod special apariției cancerului, dar rezultatele obținute s-au dovedit semnificative și pentru celelalte boli. Analizând cauzele ce duc la apariția alcoolismului, putem adopta diferite metode de terapie, cu rezultate remarcabile în recuperarea ireversibilă a persoanei dependente.
Pornind de la ideea că natura ne-a înzestrat cu tot ce avem nevoie să supraviețuim și să parcurgem ciclul firesc al vieții, analiza resurselor de care omul dispune pentru a lupta cu bolile, devine prioritară.
În privința alcoolismului, decodarea factorilor declanșatori, reprezintă o armă puternică pentru rezolvarea acestei răspândite adicții.
Geerd Hamer, doctor în medicină, fizică și teologie, născut în Germania în 1935, a formulat cele 5 legi ale naturii, ce descriu cauza și cursul tuturor bolilor. Ele vin să ajute medicina convențională, deși Dr.Hamer a fost persecutat pentru descoperirile sale.
Cele 5 legi ale naturii pornesc din punctul în care organismul trece printr-un conflict-șoc, extrem de dramatic, care se produce simultan la trei niveluri: psihic, creier și organul fizic. Modul în care omul percepe conflictul, se propagă pe cele trei nivele, declanșându-se un program de autovindecare, numit de Dr.Hamer ,,Program Biologic Special”.
În funcție de cele 5 legi biologice ale naturii, descoperite de Dr.Hamer, au fost formulate cauzele psihologice ale bolilor, structurate în funcție de organe, în ,,Enciclopedia de boli pentru terapeuți și pacienți”scrisă de Bjorn Eybl.
În România, Dumitru Constantin Dulcan, neurochirurg și psihiatru, doctor în științe medicale, în cartea sa ,,Inteligența materiei”, evidențiază puterea minții noastre de a colapsa undele de energie, transformându-le în particole, adică în materie, lucru demonstrat prin descoperirile fizicii cuantice. De asemenea autorul, în urma cercetărilor întreprinse a ajuns la concluzia că celulele corpului uman au inteligență proprie, ele reacționând la gândurile și sentimentele persoanei în cauză.
Numeroase lucrari științifice vin să întărească convingerea că ființa umană deține în interiorul său o putere vindecătoare concentrată în punctul unde inima, mintea și trupul se unesc și devin una cu energia creatoare, cu iubirea.
Decodarea cauzelor emoționale și mentale ce duc la apariția bolilor, ne apropie tot mai mult de puterea tămăduitoare din noi. Căzuți într-un hău adânc și întunecat, bolnavi fiind, este nevoie să descoperim calea de întoarcere cu mintea și cu inima, să rememorăm trauma, conflictul, emoția, gândul, slăbiciunea sau frica, ce ne-a determinat să facem primul pas ce ne-a îndepărtat de sănătate. Tot procesul de îmbolnavire se produce într-un cerc vicios, ce cuprinde corpul, mintea și sufletul, ca într-un labirint întunecat. Ieșirea din cercul vicios este posibilă printr-un pas lateral, abătându-ne de la drumul înainte.
Abuzul de alcool provoacă dependență, alcoolismul provocând numeroase tulburări la nivel corporal: capacitățile funcționale ale creierului se diminuează, corpul este crispat, sistemul muscular și sistemul nervos sunt supratensionate.
Imaginați-vă ființa umană ca un puzzle. Atunci cand este complet, puzzle-ul oferă o imagine bine conturată, minunat colorată, într-o homeostazie perfectă. O singură piesă scoasă din puzzle, face ca imaginea sa fie umbrită de o pată, un gol. Acest gol este de cele mai multe ori invadat de parazitul extrem de periculos numit dependență(alcool, țigară, droguri…). parazitul pune stăpânire pe viața persoanei, dominând-o.
Atunci când o parte neintergată a propriei persoane tulbură zgomotos existența, alcoolismul se manifestă pregnant. În cazul unui gol afectiv profund, alcoolul are rolul de umplere aparentă a acestuia. Efectul este iluzoriu, el îndepărtează individul de realitate și induce starea de confort. Acest confort așează o perdea fină pestea ceea ce reprezintă adevărata față pe care alcoolicul o ascunde de autoritate (de obicei paternă), sau de persoane iubite. Sub influența alcoolului, dispare frica, deoarece acesta dă un sentiment de putere și forță, iar situațiile periculoase dispar.
Remontarea piesei pierdute duce la întregirea imaginii. Dar pentru asta este nevoie să cunoaștem formele și conținutul piesei lipsă.
Trăirile cauzatoare sunt multiple: singurătate, izolare, culpabilitate, neînțelegere, angoasă interioară și abandon, mai ales familial. Sentimentul de devalorizare, inutilitate, inadaptare, inferioritate sunt de asemenea cauze reale ale alcoolismului. Toate aceste credințe cu care individul a crescut, îl face incapabil să construiască relații sănătoase cu ceilalți, motiv pentru care alcoolul devine ,,cel mai bun prieten”.
Prezența conflictului interior, datorat unei pierderi sau amenințarea pierderii, produce emoții insuportabile ce sunt ,,înecate în băutură”. Tensiunea este diminuată aparent de alcool și reapare starea de bine. Dependența se datorează faptului că, de câte ori apare o stare de tensiune, creierul percepe informația și dă comanda de a lua paharul de alcool, aducătorul stării de bine.
Cauza determinantă a alcoolismului poate fi din copilărie. Traumele fizice sau emoționale ale copilului, modelul parental, imposibilitatea de comunicare cu membrii familie, mai ales cand unul dintre ei este alcoolic, provoacă necesitatea de disociere de această familie. Imaginea parentală este depreciată grav, datorită certurilor frecvente ce distrug căminul. În familiile în care ambii părinți consumă alcool, alcoolismul este favorizat de educație, copiii însoțind părinții atunci când beau. Deseori, când părinții sunt dependenți de alcool, copiii au grijă de aceștia, inversându-se responsabilitățile. La vârsta adultă, tulburările nevrotice și de personalitate, consecințe ale trecutului neacceptat, reprezintă factori favorizanți ai alcoolismului.
Alcoolismul scade glicemia, moleculele de alcool se transformă foarte repede în glucoză. De aceea, chiar dacă încetează să mai fie consumator, alcoolicul consumă cantități mari de dulciuri, produse de patiserie sau cafea (cofeina fiind stimulentă). Tot un stimulent este și tutunul, care crește ritmul cardiac și crește tonusul. Unii alcoolici spun că beau pentru ,,a prinde putere”, la fel și fumătorii spun că ,,țigara îi calmează”. Hipoglicemia are legătură cu starea de tristețe, pe care o resimte alcoolicul și căruia nu-i cunoaște cauza sau rezolvarea.
Pentru a uita trecutul, grijile, a ascunde teama de viitor, alcoolicul alege să trăiască prezentul într-un univers iluzoriu, fantastic, o formă de exaltare artificială, fugind de lumea reală în care nu vede sensul vieții. El consideră că tot ce a realizat nu are nici o valoare, că nu se poate adapta în societate. Sub influența alcoolului, momentan omul abandonează responsabilitățile și se simte eliberat. Pe măsură ce dependența crește, situația se înrăutățește deoarece devine nesatisfăcut de propria existență.
În timpul beției, inconștienul vorbește și dă drumul nevoilor nesatisfăcute să se exprime, persoana reușind să spună ceea ce în alt context nu ar putea. Nevoia de iubire necondiționată, scoate la iveală dependența afectivă, determinată de iubirea parentală nemărturisită niciodată. Neputința de a simți și a exprima iubire, tulbură mintea și face ca omul să se clatine, în beție.
Deoarece alcoolul dezechilibrează organizmul atat fizic cât și mental și emoțional, terapia trebuie să se facă tot pe cele trei arii. În prima fază, se impune dezintoxicarea organismului și începerea procesului de reparare a organelor afectate. În acest timp, terapia psihologică se îndreaptă spre familia alcoolicului. Schimbarea atitudinii membrilor familiei față de persoana dependentă, are un rol important în reușita terapiei și evitarea recăderilor.
Apoi terapia are misiunea grea, să reducă dependența și să descopere resursele pentru a trăi în prezent, bucurându-se de realitățile vieții. O tehnică utilă pentru reconstruirea piesei pierdute, se bazează pe iertare.
Printre numeroasele tehnici de terapie, o tehnică uimitoare ne-o prezintă Brandon Bays în cartea sa,, Călătoria”. Autoarea descrie modul cum ea însăși practicând autovindecarea, a rezolvat o problemă de sănătate (o tumoră genitală), prin puterea interioară.
Tehnica descrisă include exerciții de respirație și meditație cu imagerie dirijată. Ea este o călătorie imaginară la nivel corporal, până la acele organe bolnave, impregnate cu o puternică încărcătură emoțională, de cele mai multe ori considerate necunoscute de catre practicant. Odată cu eliberarea trăirilor vechi traumatizante, urmează iertarea profundă și cufundarea în lumina iubirii vindecătoare. Iertarea persoanelor ce au provocat emoțiile traumatizante și iertarea de sine reprezintă pionii principali ai tehnicii.
Prin practicarea acestei tehnici, alcoolicul se reîntâlnește cu fiecare traumă emoțională din trecut. Astfel el își iartă părinții care nu i-au mărturisit dragostea niciodată, daruiește și primește iubirea lor necondiționată. Momentele în care s-a simțit devalorizat, neacceptat, respins, sunt readuse în prezent și resemnificate, dând posibilitatea concentrării pe calitățile fizice și spirituale. Trecutul este acceptat și integrat ca experiență de viață. Experiența îi este de ajutor pentru rezolvarea problemelor viitoare.
Alcoolicul are posibilitatea să-și dezvolte plenitudinea interioară cu dragostea și tandrețea oferită de oameni și univers, nemaiavând nevoie să se umple cu băutură. Comutarea totală din labirintul întunecat al dependenței, este posibilă doar printr-o schimbare a atitudinii în plan psihologic-comportamental.
Corelarea energiilor manifestate în plan organic, funcțional, afectiv și comportamental, reprezintă propriu univers al ființei umane. Dezechilibrul la nivel de acțiune sau de gând produce suferință și boală. Prevenirea lor impune armonie prin controlul conștient al conduitei.
BIBLIOGRAFIE:
1. Jacques Martel, Editura Ascendent,2002:,,Marele Dicționar al Bolilor și Afecțiunilor”;
2. Dr, Med.Mag.Theol. Ryke Geerd Hamer, Amici di Dirk Verlag 2004: ,,Scurtă introducere țn Medicina Germanică Nouă”.
3. Brandon Bays, Editura Adevăr Divin, Brașov 2009:,,Călătoria”.
4. Dumitru Constantin Duncan, Editura Teora 1992: ,, Inteligența materiei”.

Autor Elena Porea

Publicistica Radu Leca