Psihologie

Cum mi-au schimbat copiii viata?

Cum mi-au schimbat copiii viata?

Copilul nu este un concept desi sta la baza unei conceptii, clar poate fi definit prin trasaturi fiziologice, psihologice si de alta natura dar dincolo de toate aceste trasaturi el inglobeaza intreaga noastra fiinta. Insa ce se intampla cu fiinta noastra atunci cand devenim parinti?
„Cat de frumos este sa fii parinte,ce sentiment de implinire traiesti, nu am crezut ca viata mea se va schimba in asa fel” . Acestea sunt emotii pozitive general valabile pe care le traim cu totii atunci cand devenim parinti.Suntem invadati pur si simplu de senzatii, de trairi uluitoare,ne simtim premiati de destin si intram de multe ori intr-o stare de beatitudine. Insa in egala masura aceste senzatii vin la pachet si cu versiunea lor negativa.”Mi-a fost teama ca nu ma voi descurca”,”la inceput nu stiam ce sa facem,ne uitam amandoi la el si ii cautam instructiunile de utilizare,a fost greu,oboseala ne acaparase definitiv”.Teama, sentimentul de neputinta,iminenta esecului,oboseala,stresul toate acestea fac parte intergranta din viata unui parinte,din acel „cum mi-au schimbat viata copiii”. Toate acestea vin la pachet cu mica faptura care apare in viata noastra.Ce este cu adevarat magic in tot acest inceput emotionant este ca reusim intr-o maniera personala sa incununam propriul nostru succes.Fiecare poveste este diferita,pentru ca fiecare parinte este diferit si in noul sau statut apare o fiinta unica.Schimbarile din viata noastra au loc de la bun inceput,din primul moment si din spusele parintilor cu care am interactionat dar si din propria-mi experienta ele continua la nesfarsit de fiecare data intr-o alta maniera.

Pentru parinti relatia nou formata este o inestimabila sursa de dezvoltare,copiii prin miraculoasa lor aparitie in viata noastra ne fac viata plurisenzoriala, inca din primele zile de viata ne fac dependenti de mirosul lor ,tresarim la fiecare sunet pe care-l scot iar atingerea lor este de cele mai multe ori terapeutica atat pentru noi dar si pentru ei,fiecare miscare a manutelor o percepem ca pe o prelungire a propriei noatre fiinte.Si acesta este doar inceputul pentru ca fiecare noua etapa a relatiei noastre este un model pentru noi de invatare si noi descoperiri;stiu intr-o prima faza vom spune ca ei sunt cei care invata de la noi,dar dincolo de acest proces cognitiv care le apartine, noi, parintii descoperim ca detinem resurse uriase ,caliatati de care nu aveam habar si mai presus de orice acea intuitie care niciodata nu da gres.Am putea spune ca este un schimb echitabil dar care in nici un caz nu este conditionat.

M-am intrebat mereu cat valoreaza emotional pentru noi adultii imbratisarea propriului copil,vom spune fara doar si poate ca este inestimabila,acelasi lucru il putem spune despre primul „mama” sau „tata”,despre primul „te iubesc mami,tati”,despre „esti cea mai buna mama din lume” sau „ cel mai bun tata din lume”,la fel cum „o usa inchisa in nas” din cauze ce tin de o perioada de razvratire va fi poate un sfarsit de lume,iata doar cateva emotii pe care le traim la maxim,tot aceste situatii ne fac mai receptivi,responsabili, ne deschid noi orizonturi si ne fac mai buni,uneori tematori poate chiar un pic exaagerati,dar cred ca toate astea ne scuza atunci cand le facem cu si din dragoste.

Exista o povestioara graitoare despre ce inseamna sa fii parinte si indiferent de varsta copilului tau,calitatea de parinte nu se altereaza,ramane la fel de proaspata ca in prima zi.
Unul din fiii presedintelui american Franklin Roosevelt,Elliott trecut deja de varsta de patruzeci de ani,pe cand se afla la un dineu de stat,alaturi de mama sa,aceasta s-a aplecat asupra lui si i-a soptit ceva la ureche,mai tarziu un prieten apropiat l-a intrebat pe Elliott ce-i spusese mama lui:”mi-a spus sa mananc toata mazarea din farfurie”,a raspuns el amuzat.

Personal, exprienta maternitatii mi-a schimbat viata intr-un sens ascendent,fetitele mele sunt o varianta mult imbunatatita a noastra. In primul rand am invatat de la ele sa fiu mama,si sa incerc sa ma incadrez in topul celor mai bune mame,iar ele m-au ajutat cu multa naturalete,rabdare sa-mi ating scopul.Cu ajutorul lor am invatat sa-mi depasesc limitele sa-mi ascult instinctul chiar si atunci cand poate intra in contradictie cu insusi rationalul.Copiii iti ofera adevarate lectii de viata si este foarte important sa le accepti,este important sa-ti lasi un pic de timp si sa privesti jocul copiilor, iti vei da seama cat de multa intelepciune si simplitate este in el.Se spune ca in creierul copilului mic exista mai multe conexiuni decat stele pe cer,cred ca si in relatia copilului cu parintele exista tot atat de multe conexiuni la nivel emotional,iar pe tot parcursul vietii se leaga atat de multe sentimente,emotii incat ar incapea lejer intr-o galaxie.Acesta ar putea fi de departe singurul motiv pentru care „meseria” de parinte merita incercata.De fiecare data cand imi privesc copiii imi dau sema ca Divinitatea mi-a oferit tot ceea ce avea mai bun,este de datoria mea sa protejez acest minunat dar, chiar daca sunt momente cand poate nu-ti iese asa cum iti doresti dar tocmai aceasta relatie vie si dragostea nemasurata care o hraneste fac ca lucrurile sa evolueze.

Ce poate fi mai frumos ca intr-o viata de om sa poti fi pentru o mica faptura o zana ? alteori un print viteaz sau pur si simplu cel mai bun parinte?
Povestea suna cam asa:
Ilinca(4 ani):”mami tu ești o zâna?
Eu:”cred ca sunt”
Ilinca:și poți sa zbori,ai aripi?
Eu:nu mai pot zbura și aripile mele de zâna le-am cedat când voi ați venit pe lume.☺
Ilinca:de ce mami,de ce?
Eu: pentru ca acum voi sunteți aripile mele.Si sincer,de ce as avea nevoie de doua rânduri de aripi?!?
Ilinca:Te rog mami vreau sa zbori.
Eu: Dar eu zbor în fiecare zi alături de voi.
Ilinca:Bine mami,știam eu ca ești o zâna.
Și povestea continua…..doar ca micile zâne au adormit.

Am ales cateva pareri ale unor parinti pentru care viata a avut un sens ascendent.
Luminita ,33 de ani,mama a doi copii:
„Copii mei mi-au schimbat radical viata, de la modul în care gândesc, trăiasc, și iubesc.

Nu mai trăiesc doar pentru mine, trăiasc prin ei, fiecare fapta sau gest făcut de ei sunt ca și cum le-aș face eu, le simt adânc în sufletul meu. Da, iubesc altfel, iubirea de mama nu se poate compara cu alte sentimente, aceasta iubire o simt din tot sufletul, o trăiesc, o respir prin toți porii mei”.

Annamaria,38 de ani,mama a trei copii:
„Prima ar fi relatia de cuplu care a devenit din ce in ce mai solida, datorita faptului ca am constientizat importanta echilibrului emotional in viata copilului,echilibru care consider, eu personal,ca este baza cea mai importanta pe care poti sa i-o oferi copilului tau.Un alt aspect ar fi intelegerea cu mult mai multa usurinta a nevoile celor din jur.Eu inainte eram o persoana care nu prea ma bucuram de nimic ,in schimb acum ma pot bucura de orice si asta datorita copiilor mei.Si lucrul cel mai important este ca am invatat sa imi exprim sentimentele fara sa-mi fie rusine si ca o imbratisare la momentul oportun este cel mai bun medicament.Responsabilitatea care a crescut la cote maxime .Am acumulat cunostinte impresionante despre medicamente in famile mi se spune Dr. Quinn,inainte inafara de antinevlagic si penicilina nu cunosteam nici unul”.
Sorin,34 ani ,tatal a doi copii:
„Copiii mei m-au facut mai responsabil ,mai atent ,si foarte important mi-au adus aminte de copilarie.Au dat un nou sens vietii mele,nu ma mai gandesc doar la mine, ci la noi.Si de foarte multe ori nu-mi vine sa cred ca sunt tatic,desi imi este adus aminte acest lucru minut de minut”.

Fericirea este cumva inscrisa in structura noastra emotionala,este un scop pe care toata viata incercam sa-l atingem.Exista foarte multe variante ale fericirii,si nu este mai putin adevarat ca o melodie te poate face fericit,o imbratisare iti poate aduce tot atat de multa fericire la fel cum rasaritul soarelui iti poate mangaia in mod straniu sufletul,dar peste toate aceste franturi de fericire,statutul de parinte are un mic avantaj, acela ca iti ofera in portii mici dar constante doza de fericire necesara,in privirea unui copil poti gasi implinirea deplina iar bratele intinse catre tine iti pot hrani sufletul o vesnicie.

Daniela Ditoiu,mama a doua fetite.

SEO Radu Leca