Psihologia Copilului, Psihologia Familiei, Psihologie, Psihologie de Cuplu

DIVORTUL, O REALITATE MAI CRUDA PENTRU COPII

Valabil pentru cuplurile casatorite: Cand nu te mai intelegi cu omul de langa tine, divortezi. Viata este prea scurta ca sa impartiti relele. Chiar daca exista copii intre voi, divortul se pronunta. De aici incepe trauma copilului – cu cine si cat sta, cand si cum merge si la cine, in ce weekend sta cu mama, in ce weekend sta cu tata, ce spune cui spune, ce are voie sa spuna si ce nu, cum se imparte un copil la doi parinti? Consilierii maritali, afirma in nenumarate randuri, ca daca exista copii intr-un cuplu aflat in pragul divortului, partenerii sa se mai gandeasca. Sa se mai gandeasca la ce? Daca vor fi normali dupa divort si nu vor utiliza copilul drept arma, razbunare si santaj? Posibil.

Cand mergi pe strada, si daca lucrezi cu copii sau cu oamenii divortati, recunosti in trecatori ambele categorii. Au o privire pierduta, dezechilibrata, disperata. Cauta sa smulga atentie, echilibru si confort. Cauta acel ceva doar al lor si cand il primesc nu ii mai dau drumul. Am fost intrebat de pustoaica mea, cand avea 4 ani, Tati copii oamenilor divortati sunt diferiti de restul copiilor? Am raspuns nu, dar adevarul era opus raspunsului dat.

Copii ce au parinti divortati isi gasesc rar, si atunci de frica, bucuria in ceea ce primesc. Acelasi lucru se intampla si atunci cand sunt laudati. Ochii ii tradeaza. Bucuria adevarata intarzie sa apara, actorul iese la suprafata si pe chipul copilului apare falsa bucurie.
Cea mai mare greseala a Europei a fost atunci cand responsabilitatile si drepturile fata de copil au fost egalizate in cuplu, aparand custodia comuna. Oameni cu bani au tocmit avocati si autori si psihologi care sa scrie ce le era lor in favoare. Adevarul? Custodia comuna reprezinta una dintre primele legi europene ce determina aparitia dezechilibrului psihologic la cetatenii europeni minori.

Cand copilul impartit constientizeaza: drumul, parcurgerea distantei intre imobilele celor doi fosti soti, diferentele dintre locuri, gradul de absorbtie in noile familii, se produce un declick de la realitate. Copilul incepe sa minta ca sa se protejeze, ajungand sa isi urasc unul dintre parinti. Tatii de alta origine decat a mamei sunt aici pe primul loc. Luam exemplu concret al taticilor biologici basarabeni. Taticii basarabeni nu au: 1 Martie, Sarbatoarea Craciunului este saraca si total opusa romanilor, Libertatea verbala este oprimanta, Dialogul cu copilul se poarta dupa ce cuvintele in limba romana ale copilului au fost traduse in rusa, raspunsurile sunt mereu lente si incomplete. Schimbarile de weekend intre parintii divortati sunt o catastrofa. Dorinta cea mai mare a taticilor basarabeni este sa isi ia copii si sa-i duca in satul de provenienta ca sa se laude la tot satul. Ei alte ambitii si interese nu au. In cazul in care taticii basarabeni nu au reusit in viata si sunt niste ratati, oricand in fata instantei mint, spunand ca sunt medici, in fata psihologilor ca sunt sales manageri si defapt ei sunt niste soferi onorabili dar suparati ca nu au reusit mai mult.

Daca mai aveti exemple sunt dispus sa le public. Cititorii vor invata din experientele voastre.

Cuvantul TATA este asemuit cu ideea de parinte, dar el mai trebuie sa insemne si SIGURANTA,RESPONSABILITATE,AJUTOR.

Cum sunt copii cu parinti divortati si recasatoriti?

Acest tip de copii, traiesc permanent intr-o drama personala. Nimic din ce este in jurul lor nu le apartine. Jucariile le sunt luate de fratii mai mici, hainele intotdeauna sunt de imprumut sau de proasta calitate, mancarea nu este suficienta, dragostea se imparte la minim 3.
Cum atarg atentia asupra lor, acest tip de copii?
Atrag atentia prin excelenta intr-un domeniu si o falsa pace interioara.

Psiholog Radu Leca

DIVORTUL, O REALITATE CRUDA PENTRU COPII

Divortul, o realitate mai cruda pentru copii decat pentru parinti?
Oricat de comun incepe sa fie divortul in societatea noastra mai sunt din fericire si copii care nu trebuie sa faca fata acestei realitati. Totusi problemele maritale nu sunt singurele cauze ale conflictului in familie. Asa cum exista discrepante intre soti, asa pot exista si intre parinti si copii.

Divortul un fenomen “la moda”.

Oricat de mult ar fi dorit divortul, el induce o serie de consecinte psihologice, morale, materiale asupra partenerilor si asupra familiei implicate in divort. Cauzele cele mai frecvente ale aparitiei divortului sunt: emanciparea economica a femeii, industrializarea, modernizarea, schimbarea mentalitatii despre divort, infidelitatea, consumul exagerat de alcool, nepotrivirile de caracter etc.

Cuplurile care se casatoresc astazi asteapta sa obtina prin casatorie fericire personala; tocmai de aceea sperantele ridicate se transforma mult mai repede in reprosuri si deziluzii pentru ca realitatea nu se potriveste asteptarilor. O alta cauza pare a fi boala, infirmitatea sau somajul.

Majoritatea barbatilor se casatoresc mai repede decat femeile, in special dupa divort. Femeile par a fi dominate mai mult de procese de constiinta si de tulburari psiho-fiziologice, care fac mai probabila o perioada de pauza decat intrarea intr-o noua relatie.

Atat barbatii, cat si femeile care intra intr-un nou mariaj intampina mari dificultati si daca nu gasesc persoana potrivita ajung la un nou divort, traind acut sentimental insingurarii.
Exista insa si persoane care nu se implica mult in casatorie si din aceasta cauza despartirea se produce mai usor.

Societatea actuala promoveaza acest tip de individ si face din divort o realitate “la moda” ceea ce duce atat la scaderea numarului de casatorii cat si la cresterea numarului de divorturi. In cazul in care exista si copii, situatia se complica. Intrebarea care se naste este “cine are mai mult de suferit parintii sau copiii?”

Copiii si divortul parintilor

Copiii fac fata divortului mult mai greu decat parintii. La inceput copiii nu vor ca parintii sa divorteze; conflictul este mai mult al parintilor decat al copiilor. In timp ce parintii au motive reale pentru separare, copiii (in special cei mici) inteleg arareori aceste motive, insa nu detin nici un control asupra divortului. Decizii ca acelea referitoare la persoana cu care vor locui sau cat de des isi pot vedea celalalt parinte nu sunt in mainile lor. In sfarsit, copiii, in special cei mici, nu au suficienta maturitate emotionala pentru a putea trece printr-o asemenea experienta care s-ar putea dovedi coplesitoare.

Copilul incepe sa-si puna o serie de intrebari carora nu le poate da un raspuns si nici nu este ajutat sa o faca. Poate cea mai tuburatoare intrebare pe care si-o poate pune un copil aflat in aceasta situatie este: “Eu cui apartin?”. El se vede nevoit sa ramana cu un parinte chiar daca il doreste pe celalalt. Daca ramane cu parintele dorit, copilul il poate culpabiliza pe celalalt, dar se si poate autoculpabiliza, simtindu-se neiubit, respins, vinovat, fapt care-l poate face complexat, revoltat sau chiar antisocial.

O alta problema fecventa este cea a identificarii in privinta rolului sexual – pot aparea probleme de asumare corecta a identitatii, pot aparea orientarile de tip homosexual.

Adolescentii au parte de o serie de probleme speciale ca rezultat al divortului. Atunci cand separarea are loc inainte ca adolescentul sa fi trecut prin perioada de criza, experienta poate fi terifianta.
Totusi, ca si parintii, cei mai multi copii ajung sa accepte pana la urma divortul. Invata sa puna o distanta intre ei si conflictul parintilor, sa fie realisti in legatura cu aceasta situatie si sa o accepte. Insa trebuie sa ne intrebam: “Cu ce sacrificii?”.

Adaptarea se produce mai usor atunci cand parintii se ocupa special sa le explice copiilor divortul, sa le raspunda la intrebari si sa-i lase sa-si exprime deschis atitudinile si sentimentele.

Trebuie specificat insa ca divortul si familiile dezbinate sunt cauze ale multor probleme ale copiilor. Cei mai multi copii cu tulburari de comportament provin din familii dezbinate sau destramate, iar acest lucru va trebui sa ridice un mare semn de intrebare si sa-i determine pe parinti sa acorde mai multa atentie acestui subiect. Pe de alta parte nici continuarea unei relatii insuportabile in cuplu nu este recomandata pentru copii, o atmosfera incarcata de teroare, violenta psihologica sau/si fizica este de cele mai multe ori mult mai daunatoare pentru echilibrul afectiv, emotional al copilului decat un divort.

Familiile cu un potential confictogen ridicat si puternic carentate psihoafectiv si psihomoral, afecteaza in cea mai mare masura procesul de maturizare psihosociala a copiilor. Copiii, din cauza crescutei lor sensibilitati, recepteaza si-si traiesc deosebit orice conflict dintre parinti. Efectul imediat si principal al relatiilor interpersonale conflictuale din cadrul familiei asupra personalitatii copiilor il constituie devalorizarea modelului parental si, totodata, pierderea identificarii cu acest model. Modelul parental in aceste situatii poate fi respins in mod “activ” de copii, devenind model “negativ” care, treptat, poate conduce la stimularea si dezvoltarea agresivitatii si a comportamentului antisocial.

Ideal ar fi cand se ia decizia divortului, situatia sa fie foarte bine cantarita si sa se tina cont de impactul si de consecintele psihologice asupra copilului, de etapa de dezvoltare psihologica in care se afla, si sa se ia masuri in acest sens. Asa cum in urma unui divort multe persoane apeleaza la psiholog pentru a depasi acesta problema mult mai usor, cu atat mai mult recomand acest lucru si in cazul copiilor care trec printr-o situatie familiala dificila.

Tipuri de violenta domestica

Bataie! Te infioara cuvantul? Te credem pe cuvant! Dar, desi auzim adesea vorbindu-se doar despre violenta fizica, pierdem din vedere ca acesta este actul final dupa certuri, injuraturi, insulte sau amenintari repatate. “Ne despartim!”, “Iti trag una!”, “Te omor tu”, sunt cuvinte care anunta uneori bataia sau umilinta fizica si verbala. Agresorul isi discrediteaza “prada” in fata altor persoane, ii distruge obiecte dragi sau relatii care conteaza. Acesta este pe scurt portretul violentei psihologice. Acest tip de violenta, cea psihologica, insoteste si alte tipuri de violenta cum ar fi abuzurile fizice, sociale, economice si sexuale.

Violenta psihologica

Profilul victimei violentei psihologice in familie

• In cea mai mare parte sunt femei casatorite sau care traiesc in concubinaj.
• Incidenta este mai crescuta in randul femeilor de nivel mediu, cu o situatie economica deficitara si/sau instabila, acest fapt reprezentant si una din cauzele majore de suportare indelungata, precum si aparitia copiilor.
• Media de suportare este in jur de 13-15 ani.
• Femeile care traiesc in concubinaj considera violenta psihologica mult mai marcanta spre deosebire de cele casatorite.

Profilul persoanei agresor

• Agresorul principal este sotul sau actualul ori fostul concubin in cele mai multe cazuri.
• In principal agresorii sunt peste 30 de ani.
• Aproximativ 50% din cazuri sunt muncitori calificati, urmati de cei necalificati, dar statisticile arata o crestere si in randul intelectualilor.
• Aproximativ 30% dintre persoanele agresor au fost internate cel putin o data intr-un spital de psihiatrie, iar pentru alte 30% s-a recomandat consultarea unui psihiatru sau a unui psiholog.
• Pesoana agresor consuma in mod frecvent alcool.
• In cele mai multe cazuri, agresorul a avut o copilarie marcata de neintelegeri si/sau violenta fizica sau verbala.

De ce ramanem totusi impreuna?

Motivele pentru care femeile isi pleaca mandria si suporta jignirile si violentele sunt nenumarate.
De multe ori, ca sa-si justifice atitudinea de indolenta, femeile agresate invoca cel mai adesea problemele financiare si/sau lipsa unei locuinte, se gandesc sa nu isi produca suferinta copiilor, dar le este teama si de gura lumii.
Trebuie luat in considerare si faptul ca victimele s-au obisnuit: “asa ceva gasesti in orice familie” sau nu inceteaza sa spere ca agresorul se va schimba.

Cauze si factori favorizanti

Violenta psihologica ca si celelalte tipuri de violente nu este determinata de o singura cauza, ci reprezinta un efect de interactiune intre o serie intreaga de factori. Alcoolismul, saracia, lipsa de spatiu, supraaglomerarea locuintei, cresterea intr-un mediu viciat de violenta, relatii de putere asimetrice in cuplu formeaza toate un mediu care intretine si favorizeaza violenta psihologica.
Exista anumiti factori care sunt semnificativi in determinarea violentei psihologice:
• alcoolismul;
• saracia;
• bolile neuropsihice.

Efectele violentei psihologice

• victimele acuza diverse probleme de sanatate;
• suferinta psihologica favorizeaza instalarea unor afectiuni chiar foarte grave;
• subiectii victime reclama oboseala, insomnii, stari de neliniste, stari de nervozitate, stari de tristete accentuata sau dezvolta diverse fobii (in special fobiile sociale);
• victimele se simt neputincioase in fata vietii si sunt convinse ca nu s-ar putea descurca fara partener;
• victimele traiesc o teama fata de partener mai ales daca acesta este baut.
• Incidenta instalarii depresiilor sau a tentativelor de suicid este foarte crescuta.

Violenta psihologica pasiva-violenta sociala

Ce inseamna violenta sociala?

• Cineva din familie nu va da adesea voie sa va vedeti sau sa vorbiti cu prietenii?
• Va verifica exagerat de mult?
• Nu va da voie sa iesiti din casa?
• Va acuza permanent si fara motiv de infidelitate?

Toate acuzele frecvente si nefondate duc la disconfort psihologic, care peste un anumit prag devine abuz psihologic.

Profilul psihologic al victimelor violentei sociale

Victimele violentei sociale au acelasi profil ca si victimele violentei psihologice. Aproximativ 40% locuiesc impreuna pentru ca s-au obisnuit si/sau pentru ca “il iubesc” si “spera sa se schimbe”, iar 60% dintre victime deoarece nu au unde sa plece si stau doar de nevoie.
Profilul agresorului – este similar cu cel al violentei psihologice

Violenta economica

Violenta economica este considerata imediat urmatoarea dupa cea psihologica si se coreleaza atat cu violenta psihologica, cat si cu violenta sociala si sexuala.
Ce inseamna violenta economica in familie?
• Cineva din familie nu va lasa sa va gasiti un loc de munca sau va impiedica sa mai mergeti la serviciu?
• Partenerul va ia toti banii sau o parte dintre acestia fara sa va ceara acordul?
• Partenerul nu va da bani decat dupa ce va umileste fizic, psihic sau sexual?
Profilul victimei violentei economice
• Femeile sunt de toate varstele, in mod special intre 25-35 ani;
• Aproximativ 70% dintre victime nu mai locuiesc cu agresorul.

Factori favorizanti

Sunt factori comuni ca si la celelalte tipuri de violenta in familie precum alocoolismul, saracia, expunerea la violenta inca din copilarie (eventual doar de ordin economic “eu aduc banul in casa”), dar se mai adauga si alte sentimente favorizante: gelozia exagerata si dorinta de control, de putere.
Efectele violentei economice sunt similare violentei psihologice.
• victimele sunt depresive si nervoase;
• sufera de oboseala si stres;
• nu se considera tratate cu respect;
• sunt nesatisfacute de viata de familie.

Violenta sexuala

V-a fortat cineva din familie sa aveti relatii sexuale impotriva vointei voastre (inclusiv sotul)? Violenta sexuala este raportata numai impreuna cu alte forme de violenta in familie si se incadreaza ca durata la fel ca violenta psihologica.

Profilul victimei

• victimele au toate varstele;
• nu conteaza nivelul de educatie;
• aproximativ 60% dintre victime mai locuiesc cu agresorul, restul nu mai locuiesc impreuna.

Factori determinanti ai violentei sexuale in familie

Factorii favorizanti sunt similari violentei psihologice si fizice, dar puternic semnificativ in acest caz este alcoolismul, agresorul fiind beat in aproximativ 75% din cazuri.

Efectele violentei sexuale

Se observa aceleasi efecte ca in cazul violentei psihologice si fizice, dar se ramarca un procent mai ridicat in cazul femeilor nemultumite de relatia cu partenerul.

Psiholog Constanta Vasile

SEO Radu Leca