Akademik

Influenta autoeficacitatii in recuperarea post

Pasii unei cercetari stiintifice – exemplificare:
Rolul autoeficacitatii in recuperarea postoperatorie

I. Cadrul teoretic

Este partea lucrarii in care se prezinta principalele teorii care au fost dezvoltate privitor la problematica pe care dorim sa o discutam, se realizeaza o analizare comprehensive a literaturii de specialitate.. Este de dorit ca aceasta prezentare sa nu fie doar una la nivel descriptiv, ci informatiile sa fie discutate comparativ si critic. De asemenea, este de dorit ca teoriile discutate sa nu fie perimate, ele trebuie sa fie in acord cu ultimele descoperiri din psihologie.Scopul realizarii unei cercetari stiintifice este producerea unor noi cunostinte, rezolvarea unor probleme relevante pentru comunitatea stiintifica. Spre exemplu, pentru a putea realize o analiza a literaturii de specialitate in psihologia clinica putem sa accesam o diversitate de baze de date online: PsycInfo, Pubmed.

Viața psihică a individului și viața somatică sunt într-o strânsă dependență. Astfel, putem observa că există o legătură între psihologia unei persoane și boala de care suferă. Pentru tratarea corespunzătoare a bolilor, clinicienii trebuie să acorde atenție simultan dimensiunilor biologice, psihologice și sociale ale afecțiunii ( Borrell-Carrió,2004). Factorii psihologici implicați în sănătate și boală se referă la aspecte precum: afectivitate, convingeri și atitudini, comportament, personalitate, caracter, temperament. Modul în care persoana își definește boala, în care se raportează la ea și comportamentul de complianță la tratamentul medical depind în mare măsură de caracteristicile psihologice personale.

Perspectiva biopsihosocială pune mare accent pe relația pacient-clinician și acordă mai mare importanță rolului pacientului în procesul vindecării, el nu mai este privit ca o prezență pasivă în actul clinic (Borrell-Carrió,2004). Modelul biopsihosocial are atat o utilitate teoretica- redefinind filosofia ingrijirii clinice prin aceea ca introduce o noua perspectiva asupra intelegerii multiplelor dimensiuni care determina suferinta si patologia; dar si un ghid in practica clinica- unde se focuseaza asupra intelegerii rolului experientei subiective asupra declansarii, mentinerii sau remiterii tabloului clinic.

Boala presupune interactiunea mai multor tipuri de factori cauzali- interni sau externi- ei fiind categorizati dupa functia lor in (D. David, 2006):
• Factori declansatori- sunt aceia care determina in mod direct simptomatologia; in psihopatologie principalul factor determinant este discrepanta cognitiva a subiectului, care se pot declansa diverse tipuri de tulburari;
• Factori determinanti- determina in mod direct simpomatologia, dar ei sunt legati in mod specific de un tablou clinic. In psihopatologie se cunosc putini factori determinanti;
• Factori favorizanti- ei au rolul de a facilita actiunea factorilor declansatori si determinanti;
• Factori predispozanti- fac parte din personalitatea subiectului de dinainte de instalarea tulburarii ( ex. factori genetici);
• Factori de mentinere- ei au rolul de a asigura continuitatea tabloului clinic (ex factori de mediu, sociali).

Pentru exemplificarea modului in care diversi factori etiologici se combina pentru a declansa si mentine simptomatologia subiectului putem realiza o conceptualizare clinica in cazul unei tulburari depresive.
In cazul unui episod depresiv factorul declansator este cel al aparitiei discrepantei cognitive dintre motivatia subiectului si evenimentele concrete de viata. Spre exemplu, subiectul isi doreste foarte mult sa-si intemeieze o familie si se asteapta ca partenerul de viata sa-i ofere acest lucru. Daca, insa, partenerul nu-si doreste acelasi lucru se poate ajunge la o despartire- acesta constituind stresorul declansator al tabloului clinic.

Dintre factorii care pot facilita actiunea factorului declansator, si factorii de mentinere a tabloului clinic putem enumera: lipsa suportului social, dificultati materiale, blamarea subiectului de catre ceilalti pentru esecul relatiei, etc.

Factorii predispozanti sunt trasaturi specifice subiectului- de exemplu, are un tip de personalitate introvertita, cu o capacitate redusa de a interactiona cu semenii.

Dar care este rolul acestor factori psihologici in tulburarile clar somatice/medicale?

Sa analizam un exemplu concret: efectele si influentele factorilor psihologici in cazul unui subiect care este diagnosticat cu un anumit tip de cancer.
In acest caz putem discuta despre importanta mecanismelor de coping pe care subiectul le foloseste in scopul acceptarii si managerierii tulburarii sale. Prin folosirea unui sistem de coping dezadaptativ: negarea defensiva a realitatii de a suferi de o tulburare somatica, intelectualizarea emotiilor declansate de descoperirea diagnosticului, suprimarea trairilor interioare, disocierea elementelor evenimentului traumatic, etc., subiectul poate recurge la comportamente daunatoare sanatatii sale, care nu sunt utile in remiterea tulburarii, sau care pot chiar agrava conditia medicala a subiectului. Se poate recurge la consum de alcool sau droguri, de angajarea in diverse comportamente de risc, precum condusul autovehiculului cu viteza mare, aparitia starii de apatie si dezinteres, depresie si anxietate clinica, manifestarea unor comportamentelor agresive asupra persoanelor apropiate.

Factorii psihologici intervin si in modul de interpretare a propriei simptomatologii/ conditii medicale. Astfel, daca subiectul eticheteaza situatia in care se afla ca fiind dezastruoasa, imposibil de remediat, aceasta interpretare va conduce la experientierea unui nivel crescut de stress, ceea ce va conduce la amplificarea simptomatologiei.

De asemenea, complianta la tratament si implicarea in comportamente pentru sanatate necesita un stil de gandire optimist, de interpretare necatastrofica a situatiei, acceptarea si recunoasterea sentimentelor negative induse de situatie si credinta in capacitatea personala de a realize comportamentele vizate.
Putem observa, așadar, importanța studierii factorilor psihologici implicați în sănătate și boală, și a modului prin care putem influența acești factori pentru a obține o creștere a calității vieții.
Autoeficacitatea percepută se referă la convingerile/credințele unei persoane asupra propriilor abilități necesare pentru atingerea obiectivelor propuse în situații specifice.

Perceptul de autoeficacitate este un construct operativ, el este legat de comportamentul de sănătate, prin urmare, fiind relevant pentru practica clinică. Autoeficacitatea este un factor primar în încercarea de a schimba comportamentele de risc și de a adopta practici benefice sănătății individului.
Un nivel redus al autoeficacității este asociat cu depresia, anxietatea, și sentimentul de neputință. Persoanele care au un nivel mai ridicat al autoeficacității simt că dețin un mai mare control asupra mediului, că au resurse interioare pe care le pot utiliza pentru a face față situațiilor mai puțin favorabile, și sunt mai rezistente la stres. (Schwarzer, 1995)

Recuperarea medicală este un domeniu de activitate inter- și multidisciplinar, cointeresând diverse specialități medicale, care au legătură cu refacerea sau ameliorarea stării de sănătate a unui individ, în diferite momente ale evenimentului morbid. Recuperarea postoperatorie propune ca obiectiv primordial reducerea deficitului funcțional, pentru a permite pacientului recâștigarea maximei independențe. Recuperarea este necesară pentru a preveni instalarea sau permanentizarea deficitului funcțional, precum și pentru a minimaliza consecințele acestuia asupra independenței funcționale și calității vieții. Pentru optimizarea rezultatelor reeducării funcționale este necesară implicarea activă a pacientului și a aparținătorilor acestuia în desfășurarea activității de recuperare postoperatorie.

II. Metodologia

In cadrul acestei parti se stabilesc obiectivele si scopurile cercetarii pe care dorim sa o intreprindem. De asemenea vom prezenta variabilele implicate, precum si design-ul pe care il vom implementa- experimental, cvasiexperimental sau non-experimental.
Obiectivele cercetarii trebuie sa fie clar precizate, deoarece intreaga cercetare va viza atingerea lor. Ipotezele sunt derivate logic din informatiile analizate in partea teoretica, ele sunt predictii care urmeaza a fi confirmate sau infirmate de rezultatele cercetarii.
In aceasta parte vor fi prezentate si caracteristicile participantilor care sunt relevante pentru studiul propus.
Instrumentele utilizate in colectarea datelor trebuie sa fie clar prezentate, astfel incat sa poata fi identificate de catre cititorii studiului. In cercetarile calitative, non-experimentale, se utilizeaza interviul, observatia; in cercetarea cantitativa experimentala sau cvasiexperimentala se utilizeaza diverse scale si teste psihologice.
Analiza datelor culese prin tehnici specifice poate fi realizata calitativ- analiza de discurs; sau cantitativ- statistico-matematic.

Obiectivul acestui studiu este de a determina dacă există o relație între nivelul autoeficacității percepute și eficiența recuperării postoperatorii.
În vederea atingerii obiectivului propus voi realiza un studiu corelațional, cu două variabile.
Ipoteza de cercetare este că nivelul autoeficacității măsurate preoperator va corela pozitiv cu nivelul eficienței recuperării postoperatorii măsurate.
În cercetarea aceasta avem două variabile- nivelul autoeficacității percepute și eficiența recuperării postoperatorii.
Culegerea datelor se va realiza atât preoperator, cât și postoperator, participanții la studiu fiind aleși aleator dintre pacienții în așteptarea intervenției de colecistectomie deschisă, din cadrul Clinicii de Chirurgie X.
Nivelul autoeficacității percepute va fi măsurat preoperator, cu ajutorul testului The General Self-Efficacy Scale (GSE), în ziua internării în cadrul clinicii. Datele obținute vor fi introduse într-o bază de date. Eficiența recuperării postoperatorii va fi măsurată cu ajutorul Post-Operative Recovery Index (PoRI), după 24 de ore de la terminarea intervenției chirurgicale.
În analiza datelor obținute în urma aplicării celor două chestionare vom folosi coeficientul de corelație al lui Pearson, one-tailed, cu un prag de semnificație de 0,5. Calculele vor fi realizate cu ajutorul programului SPSS Statistics 19.0 for Windows.

• Participanți

Pentru acest studiu am căutat participanți dintre pacienții Clinicii de ChirurgieX, care au fost internați pentru realizarea unei proceduri chirurgicale în scopul tratării calculilor biliari. Colecistectomia este o operație chirurgicală ușoară, realizată laparoscopic sau clasic, cu riscuri minime de complicații.
În studiul nostru am inclus pacienți de sex feminin, cu vârste cuprinse între 30 și 50 de ani, de etnie română și rromă. Participanții au fost aleși în mod aleator, fiecare persoană rugată să participe la studiu având posibilitatea de a refuza. Toți participanții au beneficiat de tratamente similare: anestezie generală standardizată, chirurgie și tratament specific postoperatoriu; și au fost supuși unei colecistectomii deschise/ clasice, care constă într-o tăietură în partea dreaptă a abdomenului superior. Perioada de recuperare și internare în spital durează 4-5 zile.

• Instrumente

Pentru obținerea datelor de interes în realizarea acestui studiu voi folosi următoarele teste: The General Self-Efficacy Scale (GSE) și Post-Operative Recovery Index (PoRI).
GSE a fost creată pentru a măsura nivelul general al autoeficacității percepute, care prezice modul de manageriere atât a micilor complicații de zi cu zi, precum și a unor evenimente stresante de viață. Scala poate fi aplicată, de exemplu, la pacienți înainte și după o intervenție chirurgicală pentru a evalua și/sau a modifica calitatea vieții. De asemenea, acesta poate fi utilizat la pacienți cu durere cronică sau cei în cadrul unui program de reabilitare.
PoRI este un test cu auto-administrare care măsoară eficiența recuperării postoperatorii, evaluarea impactului intervenției, a medicamentelor, și a schimbărilor procedurale cu privire la experiența pacienților după o intervenție chirurgicală.
Scala surprinde simptome psihologice (sentimente interne și interpersonale), activități fizice de bază și avansate, simptome generale (fizice / neuropsihice și somn), simptome intestinale, și pofta de mâncare (apetit și probleme de digestie). (Butler, 2012)

• Analiza datelor

Datele colectate prin intermediul chestionarelor de la participanții din populația țintă se vor introduce într-o bază de date, iar apoi vor fi prelucrate cu ajutorul programului SPSS.
În realizarea fișierului de date, va fi nevoie de crearea unei coloane pentru fiecare dintre cele două variabile. În interesul de a ține evidența a ceea ce reprezintă variabilele, vom introduce o etichetă foarte descriptivă pentru fiecare. Calcularea corelației Pearson: 1. Click pe Analyze => Correlate => Bivariate (bidimensional). 2. Variabilele care vor fi corelate se vor muta în câmpul Variables (variabile). 3. Selectarea mediilor și a abaterilor standard se realizează făcând click pe Options, apoi selectând statisticile dorite.

• Rezultate anticipate

În urma realizării calculelor ne așteptăm să obținem un coeficient de corelație semnificativ statistic (p ≤ α; α = .05) între variabila autoeficacității percepute și cea a eficienței recuperării postoperatorii. Astfel, observăm că există o legătură directă semnificativă între nivelul autoeficacității și recuperarea după operație, mai precis se evidențiază faptul că persoanele care au un nivel crescut al autoeficacității obțin scoruri pozitive la măsurarea eficienței recuperării postoperatorii, iar persoanele care au o autoeficacitate mai redusă înregistrează scoruri mai scăzute pe scala PoRI.

• Bibliografie

Borrell-Carrió Francesc, Anthony L. Suchman, Ronald M. Epstein(2004), “The Biopsychosocial Model 25 Years Later:Principles, Practice, and Scientific Inquiry”, Annals of family medicine, 2(6)

Butler Stephen F., Ryan A. Black, Lee Techner, Kathrine C. Fernandez, David Brooks, Mollie Wood and Nathaniel Katz (2012), “Development and Validation of the Post-Operative Recovery Index for Measuring Quality of Recovery after Surgery”, Anesthesia & Clinical Research, 3(12)

David Daniel, 200, Psihologie clinica si psihoterapie-Fundamente, Editura Polirom

Schwarzer, Ralf & Fuchs, Reinhard (1995), “Self-Efficacy and Health Behaviours”, Predicting Health Behaviour: Research and Practice with Social Cognition Models, Open University Press

http://userpage.fu-berlin.de/~health/selfscal.htm

http://www.recuperaremedicala.com/Articole-recuperare-medicala/Recuperare-postoperatorie/recuperarea-postoperatorie.html

Autor: Psiholog Crisan Claudia

Seo Radu Leca