Psihologie

Miracolele iertării

Miracolele iertării

,,Iartă-mă!”  Câtă greutate într-o expresie!
Imaginați-vă un cufăr mare, foarte mare…și greu, foarte greu…atat de greu că nu poate fi mișcat din loc nici măcar un milimertru. Ce face ca acesta să fie de neurnit? Multă ură, furie, tristețe, durere…

Cum de un singur om poate aduna atâtea emoții negative, atâtea resentimente?

Studiile au demonstrat că celulele umane au memorie și fiecare informație emoțională este stocată de acestea. Astfel se explică implicarea emoțională a bolilor. S-au obținut rezultate remarcabile și chiar vindecări miraculoase prin terapii menite să elibereze mintea și trupul de evenimentele traumatizante din trecut. Deși unii pacienți spun că nu au nici o problemă, trecutul înmagazinat în subconștient, este marcat prin somatizări. Metodele de eliberare au la bază în mare parte iertarea. Evenimentele cu o pregnantă încărcătură emoțională sunt reevaluate în prezent și se deschide o nouă perspectivă a vieții.
În copilărie, tatăl l-a bătut pentru o notă proastă la școală. Pentru că l-a ajutat la teme, mama l-a învinovățit fiindcă nu a putut să vadă telenovela preferată. Colegul de la școală l-a pus la pământ deoarece i-a atins brațul. Învățătoarea l-a pedepsit pentru că, în timpul orei, s-a întors spre colegul din spate, care a rămas în urmă la lecție. Aceasta i-a chemat mama la școală, acuzându-l că este indisciplinat și a fost pedepsit, deși el doar își ajuta colegul.

Mai mare fiind, nu a mai suportat că la fiecare oră, profesoara de română îi eticheta pe elevi: ,,proști”, ,,împuțiți”, ,,tâmpiți” și i-a spus colegului de bancă: ,,Ea este proastă!”. Colegul l-a pârât și pedeapsa nu a întârziat să apară. ,,Off!! Copilăria e grea! Orice fac sunt pedepsit! Toți au ceva cu mine!”
În adolescență, se înfurie și mai des. Părinții nu aprobă nici o decizie pe care o ia și se simte respins și nevalidat. ,,Toți sunteți niște ratați! Parcă nu ați fi părinții mei! Eu nu sunt ca voi! Am crescut, iar voi mă tratați ca pe un copil!”.

Încetul cu încetul , în cufăr s-au adunat furiile mamei, invalidările tatălui, jignirile învățătoarei, furiile colegului. Aceștia și-au proiectat propriile furii și nemulțumiri în același cufăr, ale lor fiind suprapline. Mințile lor neiertătoare sunt dominate de negura urii și îngrozite de frică și nesiguranță. Viețile lor sunt triste și lipsite de iubire și compasiune.

Iertarea e soluția!

Mintea poate învăța să ierte și viața își recapătă lumina. Iertarea este soluția pentru a descărca fiecare cufăr și-i permite luminii să pătrundă în interior spre sinele cel mai profund. Iubirea, acceptarea și toleranța, fac cufărul ușor ca un fulg. Lumina face vizibilă fiecare nervură din construcția acestuia, curățându-l de mizeriile traumelor trăcute.

Atunci când ierți, nu înseamnă că treci cu vederea abuzurile ce te-au facut să simți cea mai puternică suferință. Iertarea îți permite să vorbești despre aceste abuzuri și să-ți exprimi sentimentele fără a fi judicativ. Ea face ca durerea să se transforme într-o simplă mângâiere.
Iertarea curăță trupul și sufletul!

Cum se manifestă iertarea în cuplu? Este o întreagă alchimie!

Ea, vine cu cufărul ei tixit cu suferințe. Nici în cufărul lui nu mai e loc nici macar de un ac.
Atunci când el întârzie, ea devine critică: ,, Numai eu trebuie să fac totul! Ești un nesimțit! Știam eu că nu mă iubești!” El se înfurie. Simte că soția nu-l respectă și se comportă exact ca mama când era copil. Un gând îi șoptește în urechi: ,, Nu ești bun de nimic! Fără mine ești mort!”. Orbit de furie, soțul răspunde amenințător: ,,M-am săturat de gura ta! O să te părăsesc!”.

Tristețea și desnădejdea o cuprind. Soția simte că întreg universul se prăbușește. Gândul ucigător că nu este iubită îi străpunge inima. A mai trăit acest sentiment când avea 7 ani și tatăl ei a părăsit-o. Deseori auzea expresia:,, Dacă nu ești cuminte, nu te mai iubesc!” Părinții ei au divorțat iar tatăl a plecat și nu s-a mai întors niciodată. Mintea ei de copil a dezvoltat credința că tata nu o iubește. Teama de a fi părăsită și lipsită de dragoste o urmărește în fiecare zi.

Cum se produce iertarea în acest caz? E suficient un buchet de flori, fac dragoste, copii și trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți?

Cât de frumoase și parfumate sunt florile nu pot înlătura mizeriile și urâciunile din interiorul cufărului. Poate le acoperă pentru scurt timp, dar florile se ofilesc și suferințele vor reveni. Doar iertarea profundă poate păstra parfumul și frumusețea florilor, redând lumina vieții.

Dar cum să dăruim iertarea adevărată?

Mai întîi trebuie deschis cufărul și apoi începe un întreg proces de iertare.
Fiindcă și-a iertat tatăl pentru că a părăsit-o, soția poate înțelege că soțul a avut mai mult de lucru la birou. Iertându-și mama abuzivă, el nu se mai simte atacat și înțelege că partenera lui de cuplu este depășită de responsabilitățile casei și are nevoie de ajutor. Astfel iertarea celorlalți, permite interpretarea realității cu empatie și toleranță și relaxează relațiile actuale.

Iertarea este un dar pe care îl faci celorlalți și în același timp ți-l faci și ție. Un cufăr gol poți să-l porți cu tine pretutindeni, adunând și împărțind dragoste și compasiune, acceptare și respect pentru ceilalți, dar mai ales pentru tine însuți. În același timp îți dă voie să depășești orgoliile chinuitoare și la rândul tău să ceri iertare fără teama de vulnerabilitate.

De asemenea iertându-i pe cei din trecutul tău, deschizi canalele iubirii pentru urmașii tăi, permițându-ți să-ți educi copiii într-o iubire profundă.
De foarte multe ori părinții se simt vulnerabili dacă cer iertare copiilor. Nici dragostea nu se lasă la vedere, pentru a nu-i răsfăța.Teama ca puterea și controlul să nu le fie subminate, face ca părinții să le ascundă aceste daruri minunate, după o autoritate dăunătoare.

Un tată și-a crescut copiii în perioada în care și-a urât propria mamă până la moartea acesteia. În timpul unui conflict, mama i-a spus cuvinte pe care nu le-a putut uita și care i-a rănit sufletul timp îndelungat. Când a simțit că sfârșitul îi este aproape, mama și-a chemat fiul pentru a-i cere iertare. Dar fiindcă era dominat de furie și ură, acesta nu a dorit să o vadă și să o ierte. Astfel și-a continuat viața împovărat de propriul cufăr. Un eveniment neînsemnat putea să-i provoace un comportament extrem de agresiv, atât de agresiv încât nu-l mai putea controla. Alcoolul nu l-a ajutat să-și uite suferința, ba din contra i-a agravat-o. A încercat să-și proiecteze ura și disprețul asupra propriilor copii, dar in zadar căci aceștia îl iertau de fiecare dată. Copiii i-au arătat dragostea lor sinceră și adevărată.

Atunci tatăl a înțeles că singura cale pentru o viață liniștită, este să-și ierte mama. Iertând și-a dat voie să primească minunatele daruri ale copiilor și să iubească din nou.
Iertarea e miracolul care aduce pacea și liniștea interioară. Ea vine de la Dumnezeu, mentorul nostru suprem și îl aduce pe Dumnezeu în adâncul ființei noastre. Iertarea ne îndepărtează de frică și ne ghidează în iubire și siguranță spre fericirea ideală.

De la Psiholog Porea Elena

SEO Radu Leca

Miracolele iertării