Aspecte ale relatiei masculin – feminin
Starea psihologica de indragostire poate fi desemnata ca o posedare a complexului. In afara acestei forme speciale a complexului sexual exista fireste inca multe alte feluri de complexe sexuale, care pot actiona la fel de puternic. La persoanele feminine sunt frecvente complexele iubirii neimpartasite sau lipsite de speranta.
Aici gasim de multe ori o foarte puternica sensibilitate a complexului. Cele mai mici aluzii din partea celuilalt sex sunt asimilate si elaborate in sensul complexului, cu o orbire completa, chiar si pentru cele mai importante contraargumente. O exprimare neimportanta a celui vizat este transformata intr-o dovada subiectiva coplesitoare. Interesele intamplatoare ale barbatului dorit devin punctul de plecare al unor interese asemanatoare la cea care iubeste o actiune simptomatica, ce dispare rapid de cele mai multe ori dupa ce a vut loc casatoria sau cand se schimba obiectul divinizarii. Sensibilitatea complexului se exprima si printr-o sensibilitate neobisnuita pentru stimuli sexuali, care se exprima mai ales in forma pudibonderiei. Cei posedati de complex ocolesc, la o varsta tanara, tot ceea ce ar putea aminti de asexualitate-cunoscuta “nevinovatiei” a fiicei mari. Ei stiu de fapt cum este totul si ce semnifica; insa tot comportamentul lor se prezinta ca si cum niciodata nu ar fi eistat vreo idee despre lucrurile sexuale.
Foarte frecvent opozita masculin – feminin este personificata drept rege si regina, ca servus (sclav) sau vir rubeus (barbat rosu) si mulier candida (femeia alba), fiu de rege si fiica de rege.
Materia in aspectul ei feminin : ea este luna, mama tuturor lucrurilor, vasul, consta din toate contrariile, are mille nomina este vetula si meretrix, ca Mater Alchimia ea este intelepciunea si o propovaduieste, ea contine acel elixir vitae in potentia si este mama a lui salvator si a lui filius macrocosm, ea este pamantul si sarpele ascuns in el, negrul si roua sau apa minunata care imbina tot ce este separat. Apa se numeste de aceea mama.
Momentul acestei eclipse si nunti mistice este moartea pe cruce. Evul Mediu a inteles, prin urmare, crucea si ca “mama”. Se spune ca crucea este un copac fals, care a distrus fructul Mariei cu o bautura mortala. Maria se plange: “Cruce, tu esti mama vitrega rea a fiului meu” Sancta Crux raspunde: “Femeie, tie iti datorez onoarea mea; fructul tau splendid, pe care-l port acum, straluceste in sangele rosu”.
Caci tatal este soarele si mama este luna. Schema alchimica cuprinde aparent doar lumea substantiala, dar, datorita caracterului sau cuaternar, se aproprie de o reprezentare a totalitatii, asa cum intalnim in simbolul crucii ridicate intre cer si pamant. Crucea este simbolul crestin al totalitatii, dar, ca instrument de martiriu exprima pe de o parte suferinta pe pamant a Dumnezeului devenit om si ca si cuaternitate, universal ce cuprinde si lumea substantiala. Daca aplicam in aceasta schema de cruce cele patru figuri ale dramei divine din lume – si anume pe tata ca auctor rerum, pe fiu si adversarul acestuia. (pentru combaterea caruia a devenit om) diavolul si pe Sfantul Duh – atunci reiese urmatoarea cuaternitate: Pater Auctor – Spiritus Santus, Filius Salvator – diabolus anticristus.
O atitudine biologica sau chiar vulgara fata de feminitate da nastere unei valorizari exagerate a feminitatii in inconstient, unde ea preia deseori forma Sophiei (Sapientia) sau a mamei lui Dumnezeu. Insa foarte frecvent ea cade prada denaturarilor tuturor inventiilor posibile ale misoginiei, prin care constiinta masculina se apara de orice influenta feminina, dar prin care cade astfel prada unor toane imprevizibile si unor resentimente irationale.
Afirmatiile masculine asupra psihologiei feminine sufera in mod principial de faptul ca este prezenta in mod constant cea mai puternica proiectie a feminitatii inconstiente, tocmai acolo unde ar fi foarte necesara o judecata critica, adica acolo unde un barbat este implicat emotional. Luna, asa cum o descrie metaforic alchimia, este mai intai o imagine in oglinda a feminitatii inconstiente a barbatului; insa ea este si principiu al psihicului feminin, asa cum soarele este principiul al celui masculine. Aceasta caracterizare se observa in special in conceptia astrologica de soare si luna, facand abstractie complet de premisele mitologice prezente mereu.
Casnicia este ca relatie psihologica o structura complicata. Ea este alcatuita dintr-o serie intreaga de date subiective si obiective, care partial sunt de natura foarte eterogena. In copil, constiinta apare din adancurile vietii sufletesti inconstiente, mai intai sub forma unor insule separate, care abia treptat se unesc alcatuind un “continent”, o constiinta continua. Procesul de dezvoltare spirituala, care avanseaza, semnifica o largire a constiintei. O data cu aparitia unei constiinte continue este data si posibilitatea unei relatii psihologice. Atat cat o putem intelege, constiinta este intotdeauna constiinta Eului. Iar ca sa fiu constient de mine insumi trebuie sa ma pot diferentia de ceilalti. Doar acolo unde exista aceasta diferentiere poate sa se produca o relatie.
Cu cat volumul nonconstientei este mai mare, cu atat mai putin e vorba de o alegere libera la casatorie, ceea ce in mod subiectiv se manifesta prin compulsia de destin, limpede perceptibila in indragostire.
Motivatiile inca inconstiente sunt de natura personala si generala. Mai intai sunt motive care provin din influenta parinteasca. In aceasta privinta pentru tanar este determinant raportul cu mama, iar pentru fata acela cu tatal. In primul rand gradul de atasament fata de parinti este acela care influenteaza, favorizeaza sau ingreuneaza inconstient alegerea partenerului. O dragoste constienta de tata si de mama favorizeaza alegerea unui partener asemanator tatalui, respectiv mamei. In schimb, un atasament inconstient (care nu trebuie neaparat sa se exteriorizeze constient ca iubire) ingreuneaza o astfel de alegere si impune modificari caracteristice.
De regula, viata impiedicata din motive artificiale, pe care parintii au trait-o este mostenita de copii intr-o forma inversata, adica acestia sunt constransi inconstient spre o directie de viata care sa compenseze neimplinirea din viata parintilor. De aici faptul ca parinti supramorali au copii asa-zisi imorali, ca un tata iresponsabil si chefliu are un fiu atins de o vanitate bolnavicioasa etc. Cele mai rele urmari le are nonconstienta artificiala a parintilor.
De pilda, o mama care se comporta artificial inconstient, pentru a nu tulbura aparenta unei casnicii bune, isi leaga inconstient fiul de ea, intru catva ca o compensatie pentru barbatul ei. Fiul ei astfel impins, daca nu intotdeauna direct in homosexualitate, atunci in a-si modifica alegerea intr-un fel necorespunzator lui. El se va casatori, de pilda, cu o fata evident inferioara mamei sale, in asa fel incat ea sa nu poata concura cu aceasta, sau va deveni dependent de o femeie tiranica si aroganta, care il va smulge intru catva de langa mama. Alegerea partenerului poate, in conditiile unui instinct neatrofiat, sa ramana libera de aceste influente, dar mai devreme sau mai tarziu ele se vor face simtite ca obstacole.
Daca ratiunea sau viclenia sau asa-numita dragoste plina de solicitudine a parintilor nu aranjeaza casatoria copiilor si daca instinctul primitiv al copiilor este atrofiat, fie din pricina educatiei gresite, fie din pricina influentei complexelor acumulate si neglijate ale parintilor, alegerea partenerului se va face in mod normal potrivit cu motivatiile instinctive, inconstiente. Nonconstienta determina nediferentierea, identitatea inconstienta.
Mamele sunt depasite de copiii lor, barbatii de creatiile lor, iar ceea ce a fost adus la viata, eventual cu eforturi extreme, nu mai poate fi oprit in loc. Ceea ce a fost la inceput pasiune s-a transformat in datorie, iar finalmente intr-o povara insuportabila, un vampir, care a supt viata creatorului sau. Mijlocul vietii este momentul de maxima dezvoltare, in care omul, cu intreaga sa forta si vointa, se mai afla inca in miezul operei sale. Dar tot in aceasta clipa se lasa si seara, incepe cea de-a doua jumatate a vietii. Pasiunea isi schimba fata si-si ia numele de datorie, vointa devine inexorabil necesitate, iar cotiturile drumului, care inainte erau surprize si descoperiri, devin obisnuinta. In loc se dezvolta inclinatii conservatoare, daca e cum trebuie. Omul priveste adesea fara sa vrea in urma si incepe sa-si dea socoteala depre felul in care i s-a desfasurat viata pana atunci.
De obicei unul din cei doi se va descurca mai repede in casnicie decat celalat. Unul din ei, bazat pe o relatie pozitiva cu parintii, va avea putine dificultati in a se adapta partenerului sau, sau nu va avea deloc; in schimb celalalt va fi impiedicat de un atasament inconstient, mai profound fata de parinti. El va ajunga mai tarziu la o adaptare deplina si deoarece aceasta a fost dobandita mai greu, va dura poate mai mult.
Avem a face cu un fenomen aproape regulat: o femeie care e continut spiritualmente cu totul in barbatul ei, un barbat care e continut afectiv cu totul de nevasta lui. Am putea denumi aceasta, problema ce-lui-care-e-continut si a continatorului. Cel continut este in esenta totalmente in interiorul casniciei. Partea neplacuta a acestei stari altminteri “ideale” este dependenta nelinistitoare de o personalitate intru catva de necuprins, de aceea nu intru totul o credibila si vrednica de incredere. Continatorul, care potrivit dispozitiei sale disociate, ar avea o nevoie speciala sa se uneasca cu sine insusi, printr-o dragoste nedivizata pentru celalalt, este in aceasta dificila aspiratie depasit de personalitatea mai simpla.
Atat anima cat si animus-ul sunt caracterizati de o neobisnuita multilateralitate. In casnicie intotdeauna acel continut este cel care proiecteaza aceasta imagine asupra continatorului, in vreme ce acesta din urma reuseste doar partial sa proiecteze aceasta imagine asupra partenerului sau. Cu cat primul este mai univoc si mai simplu, cu atat proiectia izbuteste mai putin. Exista acum tipuri feminine care par astfel facute de natura, incat sa gazduiasca proiectiile animei. S-ar putea aproape vorbi de un anumit tip. Indispensabil este asa-zisul character de “sfinx”, ambiguitatea sau plurivocitatea, nu o determinare vaga in care nu se poate pune nimic, ci una promitatoare, avand tacerea vorbitoare a unei Mona Lisa – batrana si tanara, mama si fiica, de o castitate indoielnica, copilaroasa si de o inteligenta naiva care dezarmeaza barbatii. Nu orice barbat cu spirit adevarat poate fi animus, caci el trebuie sa aiba mai putin idei bune, cat mai mult vorbe bune, vorbe pline de sens care pot sugera multe lucruri nerostite. Atat pentru barbat cat si pentru femeie, in masura in care sunt continatori, realizarea acestei imagini semnifica o traire grea de consecinte, caci aici exista posibilitatea de a gasi un raspuns la propria complicatie printr-o multiplicitate corespunzatoare de forme.
Din punct de vedere practic, luminozitatea arhetipurilor nu inseamna nimic altceva decat ca cele din urma nu reprezinta numai formele si sensul instinctelor noastre, ci dezvolta in acelasi timp un fel de “inteligenta proprie asemanatoare constiintiintei”si, care nu coincide cu cea a constiintei Eului; in cosecinta, un arhetip constelat in inconstientul unui individ mijloceste intuitii, reprezentari, cunoasteri, inspiratii, premonitii ale unor lucruri pe care de fapt nu ar putea sa le cunoasca.
Aproape ca nu se poate vorbi de relatia psihologica in casnicie fara a aminti, macar aluziv, de natura trecerilor critice, altminteri existand riscul unor neintelegeri. Dupa cum se stie, din punct de vedere psihologic nu integem decat acele lucruri pe care le-am experimentat noi insine. Acest fapt nu impiedica pe nimeni sa fie convins ca judecata sa e singura adevarata si competenta.
Anima este un imago inconstient al subiectului, analog persoanei; si cum aceasta este de fapt un rezumat al felului in care aparem in fata lumii si al felului in care lumea ne vede, anima este imaginea subiectului asa cum el se comporta fata de continuturile inconstientului colectiv sau este o expresie a materialelor inconstiente colective, care sunt constelate inconstient prin subiect. S-ar putea spune ca: anima reflecta felul in care subiectul este vazut de inconstientul colectiv. Daca Eul are punctul de vedere al animei, adaptarea la realitate este grav compromisa prin faptul ca subiectul poseda o adaptare deplina la inconstientul colectiv, dar nu si o adaptare la realitate. Subiectul este in acest caz si nezindividualizat.
Mama este (ca solutie-mama) continut si totodata vas, care este considerat adesea identic cu continutul; astfel, vasul e echivalent, de exemplu, cu aqua permanens. Realizarea rotundului si a perfectului inseamna ca fiul iesit din mama isi atinge acum completitudinea, adica regal isi atinge tineretea (vesnica) si corpul sau a devenit de nesdescompus. Cum patratul reprezinta cuatternio celor patru elemente ostile intre ele, prin formarea cercului se sugereza unirea lor in Unul. Unul celor patru este quinta essential.
Daca povara fortei coplesitoare a unui complex psihic este purtata si de geniu: poate, el o face cu placere, daca nu poate, atunci o face cu durere: el trebuie sa desfasoare ”activitatile simptomatice”, pe care le traduce cu sine talentul; el scrie, picteaza, compune ceea ce sufera.
Poate ca cea mai mare parte a istericilor, in sensul propriu, tocmai pentru ca o masa de memorie inalt dotata afectiv si care, de aceea ajunge in profunzimile inconsientului nu se mai poate domina si tiranizeaza constiinta si vointa bolnavului. Ba este la femei o speranta inselata in iubire, ba o casatorie nefericita. La barbati este o pozitie sociala gresita sau merite nerecunoscute.
Mitologic, constiinta de tip matriarhal este legata de ciclurile naturale, da prioritate armoniei cu Marele Cerc vs. vointei umane sau transcendentei spirituale.
Tendinta de a idealiza constiinta matriarhala se opune in prezent unitendintei rational logice a unei societati, care isi constientizeaza tot mai acut limitele solare. Din pacate, trecerea include nu o integrare a celor doua dimensiuni intr-un intreg complementar, ci virajul spre unitendinta opusa, deci implicit spre starea de tensiune a opuselor. O constiinta pur matriarhala pierde din vedere individul – nu valoarea individului are importanta intr-o astfel de viziune ci organismul, deci familia, tribul, comunitatea de apartenenta. Mai mult, in situatia cand acestea din urma sunt amenintate, sacrificat va fi individul. Nu guverneaza intr-o astfel de decizie nici etica, nici principiile abstracte, guverneaza doar prezervarea speciei si trebuinta instinctuala.
O astfel de constiinta a maternitatii se poate regasi si in dinamica relatiei feminin – masculin, prin manifestarea acestui tip de continuturi la nivelul complexului maternal. Multi barbati se plang ca este dificil sa discuti lucruri intr-o viziune obiectiva cu o femeie pentru ca acestea nu sunt cooperante, nu rationeaza logic in fata unor sentimente personale. In aceeasi masura, multe femei se plang de faptul ca barbatii le considera, – respectiv, proiecteaza asupra lor, calitati de tip lunar precum manipularea, inselatoria, lipsa de incredere, dispozitia schimbatoare si instabilitatea emotionala.
Constanta Vasile
Psiholog in psihologie clinica/Consilier analitic
SEO Radu Leca
