Akademik, Psiholog, Ultrapsihologie

Importanta mamei in procesul de dezvoltare al copilului

Importanta mamei in procesul de dezvoltare al copilului

Unul dintre misterele cele mai pline de sens si mai splendide ale naturii este relatia mama – prunc. Prima traire si experienta a nou-nascutului este
cea a corporalitatii prin intermediul senzatiilor si trebuintelor primare: foamea, nevoia de somn si odihna, nevoia de a fi atins si tinut, de a fi in siguranta. Practic aceste trairi nu pot fi decat a posteriori judecate, evaluate, denumite, o data ce eul constituit incearca sa diferentieze ceva din lumea initiala unitara mama – copil, respectiv psihismul copilului inclus total in cel matern.

Daca aceste nevoi fundamentale de siguranta si supravietuire nu sunt satisfacute suficient, rezultatul este anxietatea, trairea afectiva a vietii ca un loc nesigur.

Regasim aici conceptual anxietatii primare, vehiculat de psihanaliza, si argumentarea de tip ericksonian a ciclurilor dezvoltarii cu treceri peste anumite sarcini specifice. Ulterior, in viata adulta, fiecare are diferite “carlige” de care se agata aceasta traire primara. In general, cele mai puternice, persistente si rebele stari de anxietate isi au radacina in aceste trairi timpurii de nesiguranta existentiala.

Pentru unii adulti carligul poate fi respingerea sau abandonul – respectiv, teama de ceva, pentru altii teama de o schimbare in mediu, teama de a fi dezradacinat din slujba din prezent sau din familia actuala, sau din caminul propriu, sau chiar din cartierul si
imprejurimile cunoscute, deci teama de necunoscut.

Daca nu sunt luate in seama aceste cerinte instinctuale, daca insul nu stie cum sa ia
si sa actioneze, bazandu-se pe aceasta intelepciune instinctuala, atunci aceste instincte neglijate se vor manifesta indirect in comportament, primitiv sau pervers. De exemplu, mecanismele oarbe pe care le adoptam, atunci cand traim inconstient anxietatea si nevoia instinctuala de siguranta, se exprima printr-o gama de comportamente definita in psihopatologie ca modele de comportament compulsiv.

Cand aceste compulsii comportamentale depasesc puterea de control a eului, cand domina comportamentul uneori fara ca persoana sa mai fie constienta de acest proces, atunci putem vorbi de activarea anxietatii primare. In acest stadium am pierdut capacitatea de a ne “hrani”, de a ne re-crea sentimentul de siguranta existentiala, atat de necesar pentru a te simti intreg, liber, “sanatos”. O gama de astfel de compulsii sunt tulburarile de tip alimentar, – anorexia, bulimia, alergiile la diferite mancaruri.

O prima traire directa a hranirii – hrana la pieptul mamei – implica direct activarea arhetipului matern, care se exteriorizeaza prima data in persoana care ne-a nascut, hranit, protejat. Daca mama fizica dispare, intra in joc si se manifesta virtualitatea Mamei negre, a Marii absente, coplesitoarea teroare a abisului, a mortii, neantului,
extinctiei.

Trebuintele instinctuale nu se manifesta totdeauna direct, in nevoia de hrana. Intra in joc capacitatea de schimbare si creatie care adduce in planul secundar substitutele de hrana ca surogat de mama in sensul cerintei atat personale cat si arhetipale. Astfel de substitute pot fi, de exemplu, banii care echivaleaza cu siguranta, securitatea maternala.

Diferenta dintre o atitudine normala fata de bani si cea de posesie si compulsivitate este faptul ca ultima este intotdeauna dublata de teama irationala centrata pe pierdere. Un alt exemplu de substitut al sigurantei – hranei materne este talismanul de noroc. De fapt sunt
obiecte imago purtatoare a proiectiilor acestui complex, in virtutea unei gandiri magice caracteristice pentru primitivi, copii, zonele arhaice ale psihismului adult. Substitut pentru hrana pot fi si oameni, precum un iubit / iubita sau sot / sotie, copil sau nepot, un cerc social sau grup profesional ori ideologic.

Diferenta intre compulsie si normalitate este starea de dependenta compulsiva de acestia vs. sentimentul de a te simti bine in compania lor. De aici reactia de maximala anxietate la orice amenintare a pierderii statutului respectiv. Putem recunoaste aici situatia unor oameni atat de identificati cu familia, atat de obisnuiti sa caute inconstient securitatea familiei, sa se intoarca inconstient in unitatea familiei pentru hrana instinctuala, incat, terorizati de spaima pierderii acestui surogat de mama, vor brutalize orice membru al familiei care ameninta sa-si vada de drumul propriu.

Familii intregi sunt dominate de aceasta nevoie de siguranta, care emana anxietatea primara, ce se stravede prin intreg organismul familiei, ai carei membrii isi hranesc unul altuia, inconstient, cerinta primara nesatisfacuta asemeni unei perpetue valente libere.

Azi, in mare masura, datele existente sunt in acord ca formarea unui simt relative sanatos al auto-evaluarii si, impreuna cu o identitate suficient de stabila a eului, depind mult de faptul daca mama – sau alta persoana, care are grija de copil – a fost capabila sa empatizeze cu copilul, sa-I recunoasca existenta si sa-i aprecieze fiinta.

In plan concret, trebuintele instinctuale nu se manifesta intotdeauna direct, nevoia de hrana aduce in plan secundar substitutele precum, de exemplu, banii care echivaleaza cu siguranta si securitatea materna. Diferenta dintre o atitudine normala fata de bani si cea de “posesie” si compulsivitate este faptul ca ultima este intotdeauna legata de teama irationala legata de pierdere.

Constanta Vasile
Psiholog clinician/ Consilier de orientare analitica

Credit Photo: http://pixabay.com/

#ultrapsihologie

#psihologie

Citit si editat de Radu Leca

Revista online de Psihologie | Mediere | Coaching

Promovam GRATUIT, psihologi, mediatori, coachi. Articole de psihologie, mediere si coaching in format text si audio. Contact: 0741.101.881. Radu Leca.

psiholog,mediator,coach